Cind se lasa noaptea la Constanta

De obicei, atunci cind lucrez la calculator, ascult radio prin internet, indeobste un post german regional, si anume WDR 4 (Westdeutscher Rundfunk din Renania de Nord-Vestfalia). Postul ofera o mixtura de muzica mai degraba retro, cu multe piese din anii 60, 70, dar nu lipsesc nici slagare germane mai noi, evergreens-uri internationale (anglofone, de regula) si hituri internationale actuale sau recente. Ca dovada, lunea aceasta crainicul a anuntat la un moment dat "Dragostea din tei" al celor de la Ozone!

Dar inainte de-a trece mai departe, sa explic un pic de ce ascult eu un asemenea gen de post (care, adica, nu prea ma are pe mine ca public-tinta)? Din cel putin doua motive. Primul rezida in faptul ca atmosfera pe care o degaja acest post prin muzica pe care-o pune pe unde, prin stiri si comentarii (la piese, dar nu numai) este una cit se poate de echilibrat-linistita, pot, altfel spus, sa lucrez in liniste, sound-ul postului pur si simplu nu deranjeaza! Al doilea motiv este dat de ceva cu totul special, cu radacini care coboare adinc in copilaria mea: tata a fost unul dintre primii din sat (Apoldu de Sus) care a cumparat un magnetofon (TESLA, de fabricatie cehoslovaca) si un pickup (Supraphon, tot cehoslovac)!

Asta era pe la sfirsitul anilor 60, daca tin bine minte, deci exact in scurta perioada de dezghet ideologic, cind si cetatenii romani au mai putut iesi din tara, o deschidere care a insemnat si pentru sasi (si svabi) o reluare consistenta a legaturilor cu spatiul german, cu RFG in special. Asa se face ca din vizitele lor la rudele stabilite dupa al doilea razboi mondial in RFG au adus si multa muzica, discuri cu formatii populare, cu muzica populara, cu slagare, cu cintaretele si cintaretii momentului. Asta cind nu veneau aceste rude in vizita in "vechea patrie" cu discuri aduse cadou. Si uite asa, tata a umplut una dupa alta benzile de magnetofon cu muzica populara germana interpretata de formatii renumite pe vremea aceea, precum "Die Egerländer Musikanten" (fanfara a unor etnici germani refugiati din Ungaria, condusa de Ernst Bosch) sau "Die Oberkrainer" (etnici germani refugiati din Iugoslavia/Croatia). Asta a fost prima transa. Pe la inceputul anilor 70, magnetofonul a incaput pentru doi-trei ani pe mina surorilor mele care lucrau, respectiv mergeau la liceu la Sibiu, moment in care au inregistrat pe o parte din benzi – peste muzica populara a lui taica-meu – muzica pop, slagare cu Marianne Rosenberg, Roy Black, Demis Roussos, Vicky Leandros, Peter Maffay (originar din Brasov), Heino, Connie Francis, Nana Mouskouri, Mireille Matthieu si multe alte melodii, printre care chiar si cite una a unor – intre timp – clasici ai pop-rockului gen Simon&Garfunkel (Cecilia, de exemplu) sau Credence Clearwater Revival (Hey Tonight)!

Ei bine, acest magnetofon a functionat pina-n anii 90 (odata, tata l-a trintit jos la nervi, dar nu s-a stricat nici in urma acestui tratament!), muzica de pe benzile acelea mi-a insotit toti anii comunismului, adica buna parte din copilaria de la Apoldu de Sus, apoi toate weekendurile si vacantele petrecute la ai mei, la Amnas. Aparatul mai exista si acum, dar nu mai functioneaza. Iar ca sa mai pot asculta benzile acelea din cind in cind (ori de cite ori ajung la mama, in Germania), am cumparat la un moment dat (pe la mijlocul anilor 90, pe cind stateam la Tübingen) din talcioc un magnetofon Blaupunkt (cred ca am dat 15 marci pe el). Cred ca de acum este destul de limpede de ce am prins drag de postul de radio WDR 4: imi ofera, dincolo de o atmosfera propice lucrului, mereu si mereu melodii la care memoria mea rezoneaza instantaneu: asta este pe banda de magnetofon! Si asta! Si aceasta!

Dar, tot ascultind eu postul acesta, ce mi-a fost dat sa aud intr-o buna zi – cred ca prima data la inceputul anului? O piesa intitulata "Wenn es Nacht wird in Constanza". Initial n-am fost chiar lamurit, oare chiar de Constanta sa fie vorba? Am intrat pe site-ul postului, m-am uitat pe playlist: da, era vorba de Constanta, si nu de Konstanz! Hm, mi-am zis, o fi vreo melodie mai veche, de pe vremea cind litoralul romanesc era plin de turisti occidentali (germani, suedezi etc.) si cind puteai cumpara magazinul "Der Spiegel" la chioscurile de ziare – din anii 70, adica. Dind insa apoi o cautare pe net, m-am lamurit repejor: melodia a ajuns pe piata recent, pe ultimul ei single (aparut anul trecut). Okay, dar ce-o fi totusi cu piesa asta care spune povestea unui batrin din Constanta? Noroc de faptul ca exista Wikipedia, de unde a venit a doua lamurire: Susan Schubert s-a nascut in 1959 la Botsch/Batos, un sat din judetul Mures! Mai aflam ca a cistigat chiar si un concurs de muzica usoara in Romania (din pacate, nu se spune si care), inainte sa emigreze (in 1976) in Germania. Aceasta este, deci, explicatia – e "de-a noastra"!

Ma opresc aici, nu inainte de-a ma mira (doar un pic) de faptul ca aceasta melodie draguta care a urcat pina pe locul 3 in "Top 40" (slagare) din Germania n-a fost de auzit macar asa, "de saminta", pe vreun post de radio romanesc! Dar poate n-am fost eu pe faza. Poate ca macar Radio Vacanta (mai exista?) o da din cind cind. In fine, nu stiu daca piesa Susanei Schubert va determina si niscaiva turisti germani sa vina pe litoralul romanesc, dar in mod cert a facut nitel reclama pentru Constanta. Si asta, vorba aceea, gratis.