Decalogul unei crize

1. Leul greu si banutul cel far’ de valoare

O sa-mi incep articolul cu o intrebare: de cite ori, de cind s-a introdus leul "greu", ati primit ca rest si o moneda sau mai multe de 1 ban? Eu unul, daca nu ma-nsel, o singura data, un singur banut. Totusi, inca de ceva vreme sint proprietarul unei mici colectii: am 10 bani in monede de 1! De unde? Pai, de pe jos. De pe trotuar etc. Altfel, recunosc, nici eu nu ma "incurc" sa astept sau sa cer sa mi se dea rest 1, 2 sau 3 bani. Ca se intimpla apoi ca unii vinzatori sa nu se-ncurce nici ei sa ne mai dea rest chiar 10 sau 20 de bani, asta-i alta poveste. Uneori n-au marunt, n-are nici clientul, iar fie acesta renunta, fie primeste vreo bomboana – chit ca obiceiul acesta parca a cam disparut in ultima vreme. Chestiunea-i, totusi, nitel stranie, nu? Avem in genere salarii/venituri mult mai mici decit occidentalii (care tin la fiecare cent!), dar cheltuim parca mult mai lejer, dispretuind de-a dreptul maruntisul. Atunci, care-i valoarea banului? Pai, as zice ca-i aia pe care i-o acordam noi. Daca nu insistam sa ni se dea rest pina la ultimul banut, nici n-o sa-l primim. Cum ar veni, un leu greu face de fapt intre 0,96-0,99 bani…

2. Rata saltareata

Cind am fost, prin septembrie, intr-o tabara culturala la Valea Vinului, un pictor din Bistrita imi povestea ca acum un an si ceva luase un credit pentru un apartament. De pe o luna pe alta s-a trezit ca i-a crescut rata de la 13 milioane la 20. Si criza, bat-o vina, inca nu izbucnise!

Stiu ca nu e nici o consolare pentru cei care de voie, de nevoie au luat vreun credit inrobitor de la banca, dar transcriu doua pasaje dintr-un comentariu acid al lui Ilie Serbanescu la adresa bancilor: "Daca pina acum i-au secatuit (pe clienti) pur si simplu cu o combinatie decavata pentru ei de dobinzi derizorii, chiar sub rata inflatiei, la depozite, dar dobinzi exorbitante la credite, dublate de comisioane impovaratoare si nejustificate, obtinind astfel profituri nefiresti si uzuale doar in tarile bananiere, sau repezit, in contextul crizei financiare internationale, nu numai sa arunce asupra clientilor intreaga povara a crizei, dar si sa-si mareasca, chiar si in noua situatie grava, profiturile pe seama acestora. (…) Din pacate, in tara ajunsa bananiera Romania, camatarii se numesc oameni de afaceri si multi dintre ei, in spiritul globalizarii duse la paroxism, sint camatari straini. Si asta, pentru ca aici nu le zice nimeni strainilor nici «pis»! Ei sint bibelouri de portelan, de neatins! Si de aceea isi permit aici ceea ce in tarile lor nici nu se gindesc sa-si permita!" ("Camatarie la paroxism", Romania libera, 06.11.08)

3. Interludiu lingvistic

De ceva vreme, ma enerveaza cum leii vechi circula in continuare – din punct de vedere lingvistic, desigur. E drept ca, asa cum pictorul din Bistrita vorbea de saltul ratei de la 13 la 20 de milioane, si eu ma mai surprind cum vorbesc de doua sau cinci sute de mii. O explicatie pentru acest fenomen as avea: mi se pare, oarecum paradoxal, mai usor sa zic "doua sute (de mii)" decit "douazeci". Enervarea mea vine insa de la varza de prin presa (care adesea isi are originea chiar in rindul politicienilor ministri) in privinta exprimarii unor sume de bani. Presa ma agaseaza cind vorbeste in acelasi text ba de miliarde, ba de milioane, asa cum si politicienii vorbesc ba de miliarde, ba de milioane. Fiecare in parte indeobste in functie de ce se vrea sugerat: daca-i vorba de vreun articol care dezvaluie cine stie ce cheltuire suspecta, miliardele dau, evident, mai bine; tot asa cum pentru un ministru care promite cine stie ce alocare de fonduri miliardele par mai convingatoare (mai ales in campanie electorala, nu-i asa), dar daca-i vorba de-a justifica vreo suma, e limpede ca leul greu duce greul, de vreme ce orice suma-n RON "suna" a suma mai mica…

4. Si veni criza…

Si leul se perpelea, iar euro crestea. Si-am zis, la un moment dat (pe 1 octombrie, mai exact), ia sa schimb si eu niste euro, ca nu se mai poate, cine stie daca o sa mai creasca, daca scade din nou euro (dar a mai crescut…). Si-am comparat eu cursurile de schimb la banci si-am vazut ca BCR Erste il avea pe cel mai tare din parcare. Doar ca nu in parcarea din Mircea, unde lipsea persoana (singura) indreptatita sa lucreze cu valuta. Si m-am dus in Alexandru. Si m-am asezat la coada – da, era ceva coada, in fata mea aflindu-se vreo sapte-opt persoane. Si-am oftat vazind cetateni in fata mea care doreau sa schimbe mii de euro, fara sa ma mai gindesc la ceva in mod special, pentru ca m-a sunat un prieten din Bucuresti aflat la Sibiu, si cum am vorbit eu la telefon, m-am trezit brusc si mirat la ghiseu. Mirat pina-n momentul in care casierita ma lumina: "Nu schimbam decit 100 de euro de persoana!". Aha! Capitalism dupa motto-ul comunist: "Dati mai putin ca sa ajunga la toata lumea!". Am bagat o suta la loc in buzunar si-am schimbat-o pe cealalta. Si am iesit vag amuzat. Ce ti-e si cu criza asta!

5. Sfatosul Tariceanu

Si-n plina nebunie a discutiilor publice pe tema crizei mondiale, dupa ce in dimineata zilei e luni, 6 octombrie, Tariceanu si Vosganian se-ntilnisera cu guvernatorul BNR Mugur Isarescu, dupa care toti trei au iesit cu declaratii linistitoare in fata presei (bancile-s sigure, banii vostri-s in siguranta, bla-bla), numai bine ca-l aud pe Tariceanu dinduse cetatean de rind sfatos nevoie mare care recomanda concetatenilor: "Pentru a ma feri de riscuri, am cumparat, din economiile pe care le am, titluri de stat. Este un mod simplu de a-ti pune banii la adapost. Am luat titluri emise de statul roman, care sint garantate 100% in cazul aparitiei unor dificultati pe pietele financiare". "Deci e criza!", mi-am zis, premierul Tariceanu zice ca nu-i criza, cel putin nu la noi, dar cetateanul Tariceanu isi pune leii romanesti la adapost!? Prins cu altele, n-am mai urmarit atunci povestea. Dind acum o cautare pe net, am gasit un articol exact pe tema asta in Jurnalul national din 11 octombrie ("Gura bate fundul: Tariceanu si titluri de stat"), din care am preluat si transcrierea declaratiei de mai sus.

Dar am mai gasit ceva: din declaratia de avere depusa de premier in calitate de candidat la fotoliul de deputat de Ilfov, consemneaza presa, rezulta ca Tariceanu si-a cam lichidat depozitele in lei (nu mai are decit 88.467 RON la ING si 22.530 RON la HVB banca), cumparind – exact! – titluri de stat in valoare de 446.457 de lei! Restul depozitelor sint in dolari (304.725 de dolari la ING si 22.780 la HVB) si in euro (21.235 la ING).

Altfel, sfatul lui Tariceanu este mai degraba unul pentru oameni avuti, de vreme ce valoarea unui titlu de stat este de 10.000 RON…

6. "Se duce dracului capitalismul?"

Aceasta este tema centrala de discutie aleasa de Dilema veche nr. 245 (23-29 octombrie 2008). Nici nu ma gindesc sa iau in serios intrebarea (care, evident, se vrea retoric-provocatoare), ci ma rezum la a cita din rubrica "Stiri nebagate in seama": "Un miliardar prudent. Cel mai bogat american din lume, Warren Buffett (62 de miliarde de dolari), traverseaza criza cumparind: 5 miliarde pentru banca Goldmann Sachs, 3 miliarde pentru General Electric si 4,7 miliarde investitii la Constellation Energy. Buffett, 78 de ani, nu cumpara si nu investeste in noile tehnologii, sfatul lui fiind: «Investiti intr-o afacere care poate fi condusa si de un imbecil, deoarece intr-o zi un imbecil o s-o faca»".

7. "Capitalismul dupa Sarkozy"

In urmatorul numar al Dilemei vechi, Sever Voinescu citeaza pe larg dintr-un discurs tinut de presedintele Frantei pe 25 septembrie 2008. Voi cita pe scurt din acelasi discurs: "Capitalismul nu inseamna primatul speculatorului. Capitalismul acorda prima recompensa si cea mai importanta pozitie antreprenorului pentru munca, efort si initiativa. (…) Capitalismul este proprietate privata, responsabilitate individuala, angajament personal, este o etica, o morala si se exprima in institutii. (…) Actuala criza financiara nu este criza capitalismului. Este criza unui sistem care s-a indepartat de valorile fundamentale ale capitalismului, care a tradat spiritul capitalismului". Sublinierile imi apartin.

8. Statul subventionat

Cetateanul roman, in cazul in care plateste anticipat un impozit prea mare, practic subventioneaza statul! Sigur ca, peste un an, daca nu realizezi acelasi venit ca anul trecut, primesti inapoi impozitul platit in plus – dar fara nici un fel de dobinda… Buna afacere, nu?

9. Cit ne costa un parlamentar

Aflu de la televizor ca un parlamentar ne costa 7000 de euro pe luna. "Nu e mult", ni se spune. Nu, nu e mult, privit asa, in absolut. Dar daca privim ce ne iese noua de pe urma acestei sume, la ce prostii fac parlamentabilii "nostri", la ce aberatii de legi (uneori chiar anticonstitutionale) voteaza, parca cei 7000 de euro capata alte valente, deloc favorabile nedemnilor demnitari!

10. O frintura de vis

Joi dimineata m-am trezit cu amintirea a doua frinturi de vise. Am visat, printre altele, un panou de afisaj pe care era trecut cursul de schimb euro-lei: 1 euro – 3,8 RON!… Cind m-am uitat la cursul pentru joi, acesta nu era decit 3,68. Nici visele astea nu mai sint ce-au fost!