Despre valoarea practica a tupeului

Macar ca nici la prinz nu-si paraseste cabinetul, delectindu-se cu ce da Dumnezeu, dintr-o caserola (ca linguroiul e, cica, scula de prim ordin in tarii), simpatiile si popularitatea il parasesc metodic, in chip de – lasati-ma sa comit o metafora pertinenta – tencuiala ce se desprinde flegmatic si lenevos de pe un perete decrepit.

Decrepit?! Mda, suna cam fortuit savant, dar e singurul calificativ adecvat situatiei, potrivit ultimului sondaj. Cine a dat acum cu banul, s-o afla, poate, mai tirziu (cind la marja de eroare se va adauga, cu tot cu tichie, marja de interes); dar fapt e ca recent am mai fost imbolditi o data prin cele puncte nevralgice. De altfel, la cit de frecvent ni se lasa cu sondaje, te temi ca societatea e, de fapt, altceva decit indivizii din componenta: un soi de pachiderm mundan, plin de enigme, care te poate acrosa taman cind mandatul incepe a ti se mula pe tabiet. N-ai deloc sentimentul ca ai fi in chestie si inca directement; dimpotriva, traiesti, vorba lui Arghezi, o metempsihoza straina. Dar asta, din punctul de vedere al strategiilor diegetice, e binecuvintare curata; altfel am intoarce spatele scirbiti, pentru ca in tranzitie, ca sa ne amagim foamea, ne-am ocupat (am zis la perfectul compus!) cu precadere de introspectie, in contraponderea exodului; si nu vii dumneata, IMAS draga, sa ne spui cine sintem si ce vrem, ca stim, vai, prea bine; nu l-am citit pe Freud, dar fiece CV de la noi i-ar umple retrospectiv stradaniile de rost. De aici farmecul aproape inenarabil al sondajelor: iti ofera o birfa cu staif, fundamentata "stiintific", despre alteritate.

Dar sa nu ne abatem prea tare, ca vorbirea era despre decrepitudine. Pai, iacata, sondajul arata ca la virf uzura e mai crunta decit la poale. Nu in zadar longevivii se dovedesc oameni simpli si la vorba, si la port, cu trecut cimpenesc musai, nicidecum edilitar, fiziologi dumneavoastra. Cu un ochi pe cum sic transit gloria PL-ului in ultimele sase luni, s-ar zice ca mandatul de primar impieteaza direct si malefic rata mortalitatii. Ori daca va pare macabru, rata deceptiei si a mofluzilor care se extaziau a-l fi instalat pe omul providential in fruntea Chisinaului, degraba stirpitor de miasme, astupator de gropi, stirpitor de potai etc., ca lista n-are capat. Uitati: daca anul trecut, in noiembrie, pentru PL ar fi votat 15,8 la suta dintre tinerii cu virste intre 18 si 29 de ani, din ponderea aceasta mai acum doua saptamini ramineau doar 5,7%. No comment, desigur, desi n-ar strica sa cirtim un pic in contraponderea recomandarii lui Mircea (Ivanovici, pentru intimii bilingvismului armonios, restul presupunind ca isi mai amintesc de Snegur): sa ne tinem de neamuri. Ca Dorin – multumita caruia s-au capatuit liberalii, altfel chibitau si azi prin gradina publica – asta a facut, saracul: s-a conformat preceptului dovedit fatidic, ba nu, fatal in cazul cind interimul ti-i mos si crede nonsalant ca polonezii vorbesc frantuzeste, iar Medvedev se poate simti frustrat pentru ca io, me, punct, ghe, nu ma duc la parada si nu ma duc!

Nu l-am placut, marturisesc, pentru ca are chipul angulos ca al Veronicai Micle (adjectivul e de la Calinescu, deci ale lui sa fie ponoasele); pentru ca vorbeste ca un tocilar: corect dar schematic si previzibil pina la sastisire; pentru ca n-are nevasta (or, consoarta e intotdeauna un criteriu de vitalitate, n’est pas colegi de supliciu conjugal?); in fine, pentru ca era – si mai e – prea tinar ca sa administreze un oras de pistolari, cutitari, prostituate, boschetari, borfasi, cu lista cu Constantin Tanase, lista la care trebuie adaugati neaparat oligarhii, parlamentarii si reteaua mult prea inextricabila de cumetri, nepoti, fini, nasi, veri de toate calibrele si naravurile. Prin desisul asta se strabate cu sictirul despuiat si flegma expectorata muncitoreste, drept in ochi: pentru scopul practic de a te face ascultat si, de ce nu, respectat. S-apoi ce electorat sa te inteleaga: cu maitrise en droit, dar incapabil de a asimila lectia unchiului: obraznicul maninca praznicul?!…