Filozofia unei ciorbe

Ce este ciorba de burta? Ciorba de burta este ceea ce concentreaza, prin care omul devine el insusi, luind parte la realitate. Desigur, ma tem ca doar pentru cei care stiu ce-i aia o ciorba de burta (adevarata)!…

Retinem: situatiile limita – moartea, intimplatorul, vina si incertitudinea lumii – imi arata esecul. Ce fac, tinind cont de acest esec absolut, de la a carui evidenta nu ma pot sustrage nici printr-o onesta imaginare prezenta? Raspunsul mi se pare evident: maninc o ciorba de burta!

Apoi, potrivirea a ceea ce este viu, frumusetea naturii in toate formele, ordinea lumii in definitiv, toate devin – in masura in care cunoasterea factica avanseaza – tot mai misterioase. Deci si ciorba de burta!

Mai departe, ciorba de burta nu da, ea poate doar sa trezeasca – ea poate apoi sa aminteasca, sa intareasca si sa pastreze. Pre limba ciorbarului convins: omul se trezeste abia cind deosebeste ciorba de burta buna de cea rea.

Evident, ciorba de burta este fundamental mai mult decit ceea ce se poate sti despre ea. Libertatea omului de-a minca o ciorba de burta ii deschide, odata cu nesiguranta fiintei sale, totodata sansele de-a mai deveni ceea ce de fapt poate fi.

Nu exista o imagine a ciorbii de burta, ci doar o sistematica a retetelor. Daca se pierde stiinta, pardon, ciorba de burta, cresc amurgurile, semiumbrele, sentimentele impur inaltatoare si deciziile fanatice intr-o orbire voita. Se ridica bariere, omul este impins spre noi temnite. Aviz amatorilor!

Sfirsitul razboaielor s-ar atinge intr-o ordine mondiala a ciorbii de burta, in care nici un stat n-ar mai avea o suveranitate absoluta, suveranitate care i-ar reveni doar omenirii in ordinea ei de drept si-n functiile ei.

Cum se poate circumscrie independenta posibila astazi a celor care maninca ciorba de burta? A nu te inscrie in nici o scoala de ciorba de burta, a nu considera nici un adevar exprimabil ca atare fiind unic, a deveni stapinul gindurilor proprii; a nu acumula o posesie a retetelor, ci a adinci gatirea ca miscare; a te lupta pentru adevar si omenie in cadrul comunicarii neconditionate; a deveni capabil de-a invata din tot ce-a fost, de-a-i asculta pe cei din timpul tau; a deveni deschis pentru toate posibilitatile…

Ceea ce nu se realizeaza-n comunicare nu este inca, ceea ce nu se bazeaza pe ea este fara o baza suficienta. Adevarul (recte: ciorba de burta!) incepe in doi. De aceea filozofia (ciorbii de burta) cere: sa cauti necontenit indrazneala de-a comunica fara rezerve, sa renunti la autoafirmarea ta indaratnica care ti se impune mascata mereu altfel, sa traiesti cu speranta ca-ti vei fi redaruit incomensurabil prin daruire. Caci sensul mincarii ciorbii de burta este prezentitudinea. Avem doar o singura realitate, aici si acum.

Cam aceasta ar fi, pe scurt, filozofia ciorbii de burta. Pofta buna!

P.S.: Nota bene: se serveste fierbinte! Si, se subintelege, cu tot tacimul: smintinica, ardeias etc.

P.S. bis: Cindva, prin ’92, dintr-un avint (auto)didactic, mi-am cumparat o introducere in filozofie (tinind cont de faptul ca ceea ce am facut prin anii ’80 la filologie numai filozofie nu era). Este vorba de Karl Jaspers, Einführung in die Philosophie (Introducere in filozofie), carte ce aduna laolalta 12 conferinte radiofonice care au fost publicate prima data in 1953. Cartea cumparata de mine este una din cele 71-82 de mii din al nu stiu citelea tiraj, aparut in chiar anul nasterii mele (1961).

La un  moment dat, am nimerit din nou peste carte. Citisem cam o treime din ea. Iar ca semn de carte lasasem… o reteta. O reteta din ziar: „Cum se prepara o ciorba de burta acasa"! Restul este lectura proprie si personala.