Generatia ’70

Zilele de sarbatoare, precum cele pe care tocmai ne pregatim sa le intimpinam, se inscriu intr-un registru privilegiat al timpului. Este unul sacru, ar spune teologii, al participarii liturgice si entuziasmului religios, dar si timpul faptelor neobisnuite sau al obisnuintelor suprimate. Rutina deplasarilor din interes, uzura sarcinilor cotidiene sint abandonate vremelnic. Previzibilul este recuzat in favoarea evaziunii, mobilitatilor inedite, iesirii din monotonie. Am vrea sa facem doar ceea ce ne dorim sau ce nu putem face de obicei. Inlocuim repetitia cu aventura, banalul cu diferitul. Este un timp al capriciilor satisfacute, al placerilor neaminate. Vom fi martori ai ritualului de Inviere, vom testa apoi virtutile convivialitatii – odata cu ingredientele ce o sustin, vom iesi la o plimbare primavaratica, in natura sau in oras. Pentru cei dornici sa-si rasfete privirea cu artefacte ale frumosului as risca o recomandare, una tocmai adecvata juisarilor festive din perioada urmatoare…

La Galeria "Dana" (in spatiul de pe strada Prof. Cujba) este inca accesibila o expozitie dedicata Generatiei ’70. Ideea organizatorilor a fost aceea de a reuni citeva din numele de referinta ale plasticii iesene care au avut – ori au inca – o anume notorietate, fie la nivel local, fie la o scara mai generoasa. Criteriul de selectie este foarte permisiv, regasindu-se sub acelasi acoperis atit artisti care isi "traiesc" de ani buni postumitatea, cit si altii, inca activi pe liniile profesorale sau expozitionale inaugurate in deceniile anterioare. O miza suplimentara s-a dorit a fi cea a "reprezentativitatii" lucrarilor, tocmai pentru a etala un anumit "specific" al preocuparilor de atunci. Un atare demers este insa  anevoios, partial utopic, data fiind grila subiectiva impusa de colectionari, dar si de chiar autorii, interesati sa evite oferte "litigioase" sub aspect estetic sau ideologic. Constrinsi de imprejurari, membrii generatiei ‘70 au ezitat intre vocabularul traditiei si cel al modernitatii, unii detasindu-se curajos de "priza" conservatoare, usor anacronica, evident dominanta.

Dispusa pe doua paliere, expozitia reuseste sa ilustreze o parte a stilurilor, temelor si tehnicilor exersate odinioara, cele care au dat Scolii plastice iesene o nota distinctiva. Pictura, sculptura si grafica sint prezente in doze inegale, tinind cont de modele perindate la acea vreme. Abordarile realiste, figurative, au ca pandant indraznete compozitii abstracte, studii de culoare, dar si subtile tratamente simbolico-alegorice. 

Ce putem vedea la "Dana"? Portrete si autoportrete, unele parodice, semnate de Dan Hatmanu, Adrian Podoleanu, Francisc Bartok, Ioan Ganju ("Portret de femeie"), Vasile Istrate ("Seducatoarea"), Gheorghe Maftei ("Diana"), Eugen Mircea ("Portretul lui Francisc Bartok"), Ion Neagoe ("Portretul lui Iacob Muresan"), Mircea Ispir ("Portret"), dar si de sculptorii Ion Antonica ("Cap de fata"), Ion Buzdugan ("George Enescu", "Nicolae Matyus"). Peisajul, ca si naturile statice sint, la rindu-le, copios reprezentate: Adrian Podoleanu ("Atmosfera ieseana", "Iarna ieseana"),  Nicolae Constantin ("Peisaj de iarna"), Nicolae Matyus ("Toamna"), Francisc Bartok ("Natura statica").

Buna parte a lucrarilor valorifica teme care presupun un evident angajament speculativ, exersind formule discret sugestive si aluzive: Dimitrie Gavrilean ("Ritual magic", "Clovn pantocrator", "Caruta orbilor"), Ioan Ganju  ("Vinzatorul de pasari"), Jeno Bartos ("Teoria Bing-Bang", "Icar"), Liviu Suhar ("Sincope cromatice", "Ginditorul"), Cornel Ionescu ("Pasarea de foc", "Zbor"), Valeriu Gonceariuc ("Irozi"), Corneliu Vasilescu ("Compozitie in rosu", "Pereche"), Alexandru Ichim ("Navodul", "Ciclisti"), Val Gheorghiu ("Duet in roz"). Sculptori de felul unor Vasile Condurache ("Maternitate"), Ion Antonica ("Primavara"), Dan Covataru ("Intimpinare") se inscriu intr-un registru simbolic de factura apropiata. Grafica Agnetei Covrig ne trimite spre lumea Deltei, cu imprevizibilele ei geometrii florale, facind o placuta nota aparte in raport cu ansambul. Astfel de lucrari dovedesc interesul de primenire a limbajului artistic, de sincronizare a acestuia cu experientele similare consumate in Lumea Mare.

Nu este locul aici sa evaluam meritele generatiei ’70 si nici sa facem ierarhii. Cu siguranta insa, aportul reprezentantilor ei este inegal si disproportionat. Chiar daca s-au dovedit buni dascali ori iscusiti minuitori ai tehnicilor de lucru, nu toti dintre cei pomeniti au reusit sa depaseasca staza unei celebritati de moment, gestionate doar in plan local. Dificultatea de a circula, lipsa de informare  pot explica retardul estetic – evident in anumite cazuri -, dar si ignorarea deschiderilor europene.

Exista un contrast de netagaduit intre glosele idilizante care supraliciteaza "contributii" indoielnice si cruda realitate. Inainte de a fi "judecati", artistii ar trebui cunoscuti. Din pacate, pentru foarte multi "aventura" cunoasterii si recunoasterii este una solitara, personala si privata.  Programul Galeriilor "Dana" se dovedeste cit se poate de generos. Tocmai de aceea, ar trebui sustinut prin proiecte complementare, incurajat si promovat. Cine ar avea de cistigat? Mai intii cei care o vor vizita in perioada urmatoare… Paste fericit!