Lehamitea de europarlamentare

Fara doar si poate, partidele si-au irosit primele doua saptamini de campanie electorala. Un sondaj empiric in scara blocului devine edificator in acest sens. Majoritatea vecinilor nu cunosc exact data euro-alegerilor si cu atit mai putin cine si pentru ce candideaza. Din pacate, nici cauzele "semi-esecului" electoral nu pot fi pe deplin descifrate, ci doar banuite. Explicatia cea mai facila, deloc de neglijat, consta in caracterul inedit al scrutinului.

Vorbim despre primele alegeri de dupa 90 la care majoritatea filialelor, cele care se ocupa propriu-zis de campanie, nu sint chemate sa-si promoveze propriii candidati. La alegerile locale si generale, formatiunile se bateau pentru o lista pe care se regaseau, invariabil, si nominalizari proprii. De data aceasta, exceptind citeva filiale norocoase, care au prins candidati eligibili, organizatiile sint obligate sa-si cheltuie resursele doar pentru "onoarea partidului". Cum toti liderii locali neaga ca ar putea fi sanctionati pentru scoruri modeste, lipsa de interes capata sens. Pina la urma, de ce s-ar zbate Gheorghe Nichita sau Relu Fenechiu pentru viitorul european al lui Titus Corlatean sau Daniel Daianu? Lor ce le iese? Explicatia paleste, insa, atunci cind discutam despre PLD si PD Iasi. Desi au candidati eligibili, nici una dintre filiale nu s-a facut remarcata in ultimele doua saptamini.

Intrebati cum isi explica aceasta campanie invizibila, politicienii ieseni au un raspuns identic. "Exista o campanie nevazuta, «door to door»". Daca nu stiti ce inseamna, nu sinteti ignoranti. Conceptul electoral nu este unul revolutionar, fiind, in fapt, vechea strategie electorala "din usa in usa". Politicienilor insa le place, ca de obicei, s-o faca pe-a interesantii. In masura in care totusi este utilizat, modelul "din usa in usa" este contrazis de vidul informational usor sesizabil la nivelul electoratului. In plus, mai multe voci din organizatiile locale acuza ca strategia aplicata este o forma a liderilor de a se spala pe miini. Astfel, in vreme ce militantii sint trimisi prin cartiere sa convinga electoratul, sefii de filiala se retrag in birouri, ascunzindu-si ignoranta in tematica europeana. 

Tot din motive de strategie, PSD Iasi spune ca abia in ultima saptamina campania isi va atinge punctul culminant. Afirmatia poate fi tradusa in felul urmator: "Am pregatit pungile cu faina si zahar, cumparam imediat sticlele de ulei. Toate trebuie impartite in saptamina anterioara votului, altfel omul e prost si uita pentru ce le-a primit". In masura in care "traducerea" va fi contrazisa de realitate, autorul isi prezinta scuze anticipat.

Ultima posibila explicatie este si cea mai banala. Nu doar romanii "de rind", ci si politicienii s-au plictisit de atita campanie. Anul 2007 a fost prin excelenta unul electoral. Din ianuarie, cind Elena Udrea si-a scos de la sin celebrul biletel care a rupt alianta D.A., nu a existat zi fara confruntari politice.

Cu un guvern devenit minoritar, mirosul de ciolan le-a luat prea devreme mintile politicienilor. Speriati ca nu vor mai ajunge prea curind la putere sau excitati ca ar putea reveni mai devreme, fiecare s-a contrat cu fiecare. Totul, sub obladuirea unui presedinte parca prea "jucator". Desi pare greu de crezut, politicienii sint si ei oameni. Pina si ei se pot satura de politica. Din pacate, lehamitea i-a cuprins tocmai in preajma examenului de maturitate al clasei politice romanesti – alegerile europene.