Mare-i gradina lui Dumnezeu si se tot largeste!

Chestiunea transnistreana a implinit deja 20 de ani. Separarea de R. Moldova  a acestui teritoriu din stanga Nistrului – dar care include si cateva localitati din dreapta lui –  a dat, si da, mare bataie de cap guvernului de la Chisinau, dar si comunitatii internationale. In tumultul politic de dupa declararea independentei R. Moldova, pe fondul zvonurilor tot mai insistente despre o Unire cu Romania, ucrainenii si rusii, majoritari in zona, au fortat separarea, chiar pe cale armata, cu ajutorul trupelor rusesti aflate la fata locului si a fel de fel de voluntari, cazaci, patrioti etc., veniti de aiurea.

Toate acestea s-au petrecut in 1992; de atunci, conflictul a intrat in categoria celor inghetate si niciun efort – si nu au fost putine – nu a reusit sa-l rezolve. Interesele aflate in joc au depasit cu mult granitele zonei – piedica majora in calea oricarei solutii rezonabile, care sa tina cont de dorintele majoritatii populatiei dintre Prut si Nistru, a fost si este interesul geo-strategic al Rusiei. Dupa destramarea URSS, a Tratatului de la Varsovia si dupa aparitia, la granita de vest a noii Rusii, a unor state nu prea prietenoase – tarile baltice, Ucraina etc – in conditiile in care NATO inainta inexorabil spre Est, Rusia avea nevoie ca de aer de un avanpost la aceasta granita. Conditiile fiind vitrege, vechea politica a Rusiei si a URSS de creare a Cordonului Sanitar a suferit schimbari dramatice; adica a trebuit sa se multumeasca cu acest avanpost minuscul – Transnistria -, dar suficient pentru a pastra in zona o forta armata importanta. Si cu cat acest avanpost este mai mic – aproximativ 550.000 locuitori – cu atat mai mult Rusia face orice ca sa-l pastreze.

Aceasta este cauza fundamentala pentru care orice incercare a Chisinaului de a reintregi tara este sortita esecului. Unii naivi ziceau ca Smirnov, acel alogen venit de prin Siberia si care a condus Transnistria pana anul trecut, ar fi piedica majora. Nici vorba de asa ceva, el era doar un pion.

Spuneam ca au fost multe incercari de rezolvare a problemei, unele mai mult, altele mai putin serioase, iar altele fanteziste.

N-am timp sa le amintesc pe toate. In orice caz, propunerile de la Chisinau privind revenirea Tiraspolului la patria mama – chiar cu pretul unor concesii generoase – au fost respinse fara drept de apel, mai ales cand se invoca si conditia ca Rusia sa-si ia trupele acasa. Tocmai in acele momente, deloc intamplator, era fluturata, din nou, amenintarea reunirii cu Romania, chiar cand la Chisinau guvernau comunistii. Istoria, cum am mai spus, este deseori ironica. Cele mai multe solutii propuse, insa, vizau federalizarea Republicii Moldova, in care Tiraspolul sa aiba, de fapt, un drept de veto fata de orice masura a autoritatilor – Guvern, Presedinte, Parlament – de la Chisinau.

Este evident ca Republica Moldova nu putea accepta o asemenea solutie feudala. S-au propus si tipuri de federalizare mai „soft", dar in toate variantele integritatea tarii era afectata. Celebru a ramas asa-numitul Plan Kozak,de prin 2004-2005. La fel de celebrul Format 5 plus 2 din care, in mod curios si absurd, Romania nu face parte, n-a facut decat sa se intalneasca periodic pentru a programa alte intalniri periodice.

S-au amestecat si nemtii, in virtutea vechii lor Ostpolitik. Anul trecut, Angela Merkel, cancelarul Germaniei, si D. Medvedev, presedintele de atunci al Rusiei,  au negociat o intelegere prin care Rusiei sa i se ofere un Consiliu de Securitate UE-Rusia, in schimbul rezolvarii conflictului transnistrean. Memorandumul a ramas litera moarta pana recent, cand Filat si Sevciuc – succesorul lui Smirnov – au plecat la Berlin. Cei doi au discutat cu d-na Merkel, dar s-au si plimbat impreuna discutand de unele, de altele, despre care n-a aflat mai nimeni.

Fapt este ca Angela Merkel va veni la Chisinau. Mediile politice, dar si presa de acolo dau alarma; se pune iarasi de o federalizare ca sa multumeasca pe marele partener economic al nemtilor, recte Rusia, si sa se termine pentru totdeauna cu pericolul reunirii cu Romania. Vom trai si vom vedea.

Deocamdata, a intervenit un eveniment care confirma, daca mai era nevoie, ca in orice invalmaseala politico-diplomatica trebuie sa se amestece si unii ticniti. Sveatoslav Mazur este unul dintre ei, unul de frunte, as zice.

Democratia are si ea riscurile ei. Permitand oricui sa se exprime oricum, apar in mod inevitabil fel de fel de partide, organizatii, asociatii, secte si D-zeu stie ce le mai da prin cap unora, care propun doctrine, planuri, proiecte de salvare a tarii, a continentului, a universului etc., dar care nu au nicio legatura cu lumea in care traim.

Acest Mazur este un fel de sef al partidului Patriotii Moldovei. Pana aici, nimic iesit din comun. Dar el este si director al Institutului de Ezoterism, Psihologie si Viata Reala. Luate separat, cuvintele de mai sus spun ceva – stim ce inseamna -, dar asociate pentru a denumi un Institut, ele trimit direct la Psihiatrie. Ce-o fi facand Mazur la acest institut nu stim si nici nu are vreo importanta.

Dar, ca Patriot Moldovean, care sufera pentru tarisoara lui aflata in nevoie, el avanseaza o solutie „originala" pentru rezolvarea conflictului de dincolo de Prut. Vrea, pur si simplu, sa refaca Moldova lui Stefan cel Mare, dar in termeni moderni. Propune, asadar, Republica Federala Moldova alcatuita din 5 plus 1 entitati, 5 republici si o Regiune Autonoma: Moldova de Est (Chisinau), Moldova de Vest (Iasi), Transnistria (Tiraspol), Bucovina (Suceava), Gagauzia (Comrat) si Regiunea Autonoma Basarabia, aceasta fara capitala. Asadar, nimic mai simplu: iei Moldova romaneasca, Bucovina romaneasca si ucraineana, iei Bugeacul ucrainean si le alipesti la patria mama, respectiv Republica Moldova, capitala intregii alcatuiri fiind Chisinaul. Noua Republica ar avea cam10,5 milioane de locuitori, Parlament bicameral, Presedinte foarte puternic si, ma rog, toate celelalte institutii pe care le gasim in tarile actuale. Republica Federala Moldova va avea doua limbi oficiale – moldoveneasca si rusa -, va fi membra ONU, a OMC – unde nici Rusia nu a reusit sa intre – si, bineinteles, membra a Uniunii Euro-Asiatice, condusa de Rusia etc.

N-are rost sa comentez o asemenea „solutie". Spun doar ca este limpede pentru orice om cu mintea intreaga ca aceasta nu are nicio legatura cu conditiile geo-politice ale zonei, nemaivorbind de ceea ce se numeste realism politic si diplomatic.

Si, totusi, bazaconia s-a bucurat de multa publicitate. De pe site-ul Federatia.md. aceasta a fost preluata nu numai de presa importanta de la noi, dar si din alte tari din Europa. Care sa fie explicatia?

Sa observam ca teritoriile propuse a fi alipite tin de Ucraina si Romania, tari nu prea iubite de Moscova, iar limba este moldoveneasca, si nu romana. Alaturi este si limba rusa.

Or, se stie ca teoria moldovenista este de inspiratie slavo-sovietica, asa incat este clar cine se afla in spatele acestei „solutii" pitoresti. Trebuia doar omul care s-o propuna. Acesta nu putea fi decat un ezoterist, adept al Vietii Reale si, pe deasupra, si Patriot.

Ramane cum am stabilit: Mare-i gradina lui Dumnezeu si se largeste continuu!