Omoriti-l pe bunul cetatean!

A venit iarna pe nepregatite: ploaie, vint sau doar frig de sa nu lasi nici o mita afara, dar nici inuntru! In oras, nu stiu daca in toate cartierele, dar la casele cunoscutilor sigur, a inceput sa fie furnizata caldura. La blocul meu – nu. Insa pe usa lui se lafaie de vreo luna, deci de dinaintea venirii acestei ierni nastrusnice, o instiintare "foarte importanta", in care se poate citi ca intrucit avem datoria cutare (urmeaza ceva in jur de doua sute de milioane de lei vechi, la care se adauga penalizarile ce par uriase), "se sisteaza furnizarea energiei termice". Asta inseamna ca vom fi lasati sa fierbem in suc propriu citva timp, pina ce asociatia mai stoarce niste bani de la cei care nu-si platesc intretinerea. Lasind deoparte faptul ca inca nu ni s-a furnizat anul asta energie termica pentru ca acum, drept pedeapsa, "sa se sisteze", ar mai fi ceva de obiectat. Si anume: eu si, cu siguranta, multi altii ca mine nu avem datorii la acest capitol. Si atunci, intrebarea legitima e: noi de ce sintem pedepsiti? Pentru care vina?

Trebuie sa va mai spun ca situatia asta dateaza de multi ani; in fiecare toamna simtim fiori reci citind aceeasi instiintare "foarte importanta" pe usa blocului, in urma careia citeva saptamini ne luptam cu frigul in casele noastre. In fiecare an, noi, locatarii corecti, am propus solutia sa fie pedepsiti numai rau-platnicii, iar ceilalti sa fim lasati sa traim. De fiecare data, cei de la INAAP, asociatia de locatari de care apartinem, ne-au raspuns ca legea nu permite administratorilor sa intre in apartamentul unui rau-platnic si sa-l debranseze de la retea, cum ar fi normal si cum se intimpla in alte tari. Ciudat: cineva incalca legea, dar nu poate fi pedepsit pentru asta, dar e pedepsit cel care n-o incalca, nevinovatul, bunul cetatean adica!

Tot de mai multi ani, cei de la INAAP (colocatarii mei le spun, facind haz de necaz, INAAPT!) ne-au cerut o copie dupa actul de proprietate, pe ideea de a incheia contracte individuale asociatie-locatar, lucru care ar permite pedepsirea individuala a celui care se sustrage de la plata intretinerii. Ei bine, contractul asta individual, cum bine va imaginati, nu a fost incheiat nici pina acum si, probabil, va fi incheiat undeva la Sfintul Asteapta. De ce? Simplu: tot cei corecti au dus copii dupa documentele care le atesta calitatea de proprietari! Deci din partea asta – nici o speranta.

"Ar mai fi o solutie!", ne-au spus cei de la asociatie anul trecut, la o sedinta. "Care?", am tresarit noi. "Pai sa-i dam in judecata pe recalcitranti!". "OK, am rasuflat usurati, sa-i dam in judecata!". "Ei, dar mare lucru nu facem nici cu asta!", au raspuns cei de la INAAP. "Pai de ce?", ne-am dezumflat noi. "Pai fiindca procesele dureaza ani de zile si nici nu se stie daca vor fi cistigate si…" etc., etc., ca nu mai stiu ce gogorite au scos pe gura!

Ieri am vazut ca au fost afisate subventiile pentru caldura: probabil si pentru blocul meu se contureaza sansa ca datoriile sa se mai reduca si sa se termine cu batjocura asta. Dar la toamna viitoare o vom lua de la capat cu tracasarile. Pina atunci, pe mine si pe vecinii mei ne roade intrebarea: oare nu ar fi mai bine sa nu mai platim intretinerea nici noi, cei care nu avem datorii? Daca tot nu conteaza, de ce nu am renunta si noi la corectitudine?

*

Tot odata cu iarna asta pretimpurie, am dat nas in nas cu alta chestiune de neinteles si la fel de veche precum cea de mai sus: imediat ce se strica vremea, timpul de asteptare in statiile de transport in comun se lungeste de necrezut. Ploua mocaneste sau in rafale care te uda din cap pina in picioare intr-o clipa? Te ia pe sus vintul sau ninsoarea? E inutil sa speri ca te vor salva autobuzul, maxitaxiul sau tramvaiul de care ai nevoie! Nu vin – si gata!!! Gingase, cu reumatism ori cochete, sa nu-si strice frizura, autobuzele si maxitaxiurile si tramvaiele adasteaza probabil la adapost, Dumnezeu stie pe unde. Vi se pare fantezista ultima mea fraza? De acord, este. Dar atunci, care sa fie explicatia? Nici taxiurile nu prea pot fi apelate pe o asemenea vreme. Ce sa fie, oare? De ce in Iasi si-au pus in cap pina si masinile sa-l omoare cu zile pe bunul cetatean?

*

Prietena mea din strainatate care sta, pentru o vreme, in orasul nostru are o mare problema cind circula prin el: nu depisteaza unde sint statiile de autobuz sau de tramvai. Daca, totusi, le depisteaza – fiindca prin unele locuri, cu multa atentie si perspicacitate, poti descoperi, agatata in vreun copac sau pe vreun stilp, o tabla cu un tramavai sau un autobuz desenat pe ea -, cade in alta dilema: nu gaseste anuntate concret mijloacele de transport care trec pe acolo! Daca, totusi, prin unele locuri pe tabla cu pricina mai sint scrise din intimplare si niste cifre (de pilda, tramvaiul 1), apoi atunci nu stie pe unde mai trece acest tramvai, unde duce, la ce intervale de timp vine. O! Stiu, ni se pare enorma pretentia ei. Imaginati-va, in Germania chiar asa am vazut ca stau lucrurile: in tramvai exista si imagini video, si anunturi audio care te pun la curent unde ai ajuns si ce statie urmeaza si mai exista si harta locurilor pe unde trece si unde opreste tramvaiul cu pricina; iar in statii…, la naiba, e anuntat intervalul de timp la care circula cutare sau cutare mijloc de transport! Curat stres pentru calator!

…Noroc ca prietena mea are umor si stie sa vada si jumatatea plina a paharului: bine, nu exista toate aceste chestii la Iasi, spune ea, sau trebuie sa te iei dupa semne greu de ghicit de cineva care nu e localnic: dar, vrednic de lauda si miraculos e ca mijloacele de transport merg si ajung ele undeva, pina la urma!