Patru mickuri si nimickuri

Un catren comercial

Cu citiva ani in urma, m-am dus la cumparaturi in Herrenberg, iar una din comenzile mamei era sa-i aduc si un pic de carne de vita cu os, pentru supa de pui cu taitei pe care urma s-o faca. Si i-am luat de la Marktkauf, unul dintre hipermarketurile oraselului, o "felie de picior de vita". Ajuns acasa, am si facut repejor o poza: prea era misto "catrenul" de pe eticheta bucatii de carne preambalata: "Geboren in Deutschland/ Gemästet in Deutschland/ Geschlachtet in Deutschland/ Zerlegt in Deutschland." Adica: "Nascut in Germania/ Ingrasat in Germania/ Taiat in Germania/ Transat in Germania". Pe scurt, era o felie de picior de vitel (sa zicem, ca sa realizez acordul in traducerea romana) 100% Made in Germany! Foarte laudabil, nu-i asa – asta daca facem abstractie de periodicele scandaluri din Germania cu furaje infestate ba cu una, ba cu alta chimicala…

Leul nou o duce bine, dar greu

Recunosc, ma cam nedumireste constant faptul ca, desi inca din data de 1 iulie 2005 s-a efectuat denominarea monedei nationale (trecerea la leul greu, cum se zicea pe atunci, taindu-se 4 /patru zerouri din coada bancnotelor), la televizor si in presa se vorbeste in continuare de milioane si de miliarde – adesea nici macar cu specificarea "de lei vechi"! Dar chiar si asa, de ce sa vorbesti dupa aproape 6 (sase) ani de la denominare, de exemplu la stirile de sport de pe Pro TV, despre faptul ca Arpad Paszkany, patronul clubului de fotbal CFR Cluj si profesor de matematica la baza, ar fi avut un salariu de 10 milioane de lei daca ar profesa ca prof de mate?!? Ce, 1000 de lei nu suna la fel de rau, a salariu indecent de mic?

Okay, faptul ca oamenii tot mai vorbesc chiar si in particular de milioanele lor in materie de venituri si cheltuieli nu mi se pare nici el foarte logic (desi poate ca milioanele astea dau iluzia de mai bine…), dar de la cei din presa parca ne-am fi putut astepta la oaresce rigoare, nu? Chiar atit de mult sa conteze jongleriile acestea cu cifre mari pentru a impresiona telespectatorii mai slabi de inger si mai general nemultumiti, ca sa zic asa, cind e vorba de nu stiu ce evaziune de miliarde?

Inca o tempofabula

Stiu, am cam fortat nota acum ceva timp, cind am publicat citeva "tempofabule". Ma refer la termenul de "tempofabula". Dar nu puteam spune "tempopilda", nu? Ei bine, atunci am uitat pur si simplu de o patanie de-asta temporala care m-a transformat la un moment dat intr-un cronometrist suparat foc. Si totul a pornit de la alta lejeritate de-a umbla cu vorba vopsita prin spatiul televizual: uitindu-ma la un film de pe Prima TV, acesta s-a intrerupt la un moment dat pentru reclama cu urmatoarea invitatie: Ramineti pe Prima TV, filmul va continua "in citeva momente"! Cam cit credeti ca au durat cele "citeva momente"? 5 minute? Nt. 8? Nt. 10?Nt. 12 minute batute!!!

Nici nu stiu daca CNA le da voie posturilor tv sa ne agaseze cu atita reclama deodata, dar problema-i alta: ce-au inteles cei de la Prima prin "citeva momente"? Pai, pentru mine, de exemplu, citeva momente trec deja la spotul acela publicitar care apare cu un P incercuit: da, acela dureaza citeva momente! Dar 12 minute reprezinta deja o vesnicie si jumatate!!!

Bancologie comparata

Recent, bancul zilei din Ziarul de Iasi (11.04.) a fost acesta: Doi pensionari stau de vorba pe o banca in parc. – Tu de cind n-ai mai avut treaba cu o femeie? – Sa-ti spun drept, de cind am iesit la pensie! – Si eu la fel. – Sa stii ca astia ne-au pus ceva in pensii…".

Ei bine, cred ca destui dintre noi stiu ca si bancul acesta este o adaptare a unuia care circula inainte de 1989, anume intr-o varianta pe care as numi-o mai "dizidenta", in care cei doi pensionari din parc discutau despre legatura dintre pensie si deces:

– Ai auzit, a murit Georgescu, la nici 65 de ani!?

– Mda, si nu demult a dat ortu’ popii si Ionescu, proaspat pensionat…

Poanta, desigur, era aceeasi:

– Sa stii ca astia pun ceva in pensii…