Propagandele dubioase

Pe Jean Leon Beauvois, profesor de psihologie sociala la Nisa, l-am intilnit de citeva ori, ultima data cind a venit la Iasi sa prospecteze terenul pentru Congresul European de Psihologie Sociala (care va avea loc la sfirsitul lui august). E un personaj pitoresc, iar cartile lui sint scrise intr-o maniera personala, deloc conventionala, cum sint majoritatea acestor productii stiintifice. Fie ca se ocupa de normativitatea credintelor, de internalizarea normelor sociale sau de manipularea oamenilor, are totdeauna ceva special in ceea ce scrie. Tratatul sau de "servitute liberala", propunind o analiza a procesului de supunere, poate fi folosit si pentru diagnosticarea contextului nostru. Intr-o atmosfera de "liberalism" se produce persuasiunea desfrinata asupra individului lipsit de aparare in fata asaltului mediatic.

Intr-un volum colectiv recent de psihologie politica, publicat la noi, textul lui Beauvois despre propaganda glauque este tradus propaganda dubioasa. Sensul originar al cuvintului glauque este acela de verde-gri, culoarea apei de mare. Mai degraba lugubru, sordid, mizer. O atmosfera glauque inseamna o atmosfera sinistra, penibila, care inspira un sentiment dezagreabil, o indispozitie. O ambianta dubioasa, opusul lui clar, transparent, bleu-ciel. Traducerea nu e departe de sensul originar, vrea sa insemne propagandele netransparente, ascunse, mocirloase, viscoase. Te cutremuri cind il pronunti si se face pielea ca de gaina. Termenul propaganda are deja un aer suspect; cind mai spui ca e si glauque, atunci adjectivul dubios e inca elegant.

Cuvintul propaganda n-a avut totdeauna sensul pe care i-l dam astazi. Cindva insemna un adevar care trebuie facut cunoscut si era apanajul bisericii; semnifica raspindirea deliberata a adevarului crestinatatii, prin recurgerea la cuvint, la persuasiunea mentala. Papa Grigore al XV-lea a  lansat in 1622 proiectul Sacra congregatio de propaganda fide si aceasta data este considerata prima atestare a conceptului de propaganda: difuzare a adevarului in scopul indreptarii unei erori. Conotatie pozitiva a avut si atunci cind termenul a fost preluat, mai tirziu, de catre militantii miscarilor muncitoresti, semnificind accesul la cuvint al celor care erau ignorati de catre spatiul public. Inca semnifica dezbatere, confruntare de idei.

Conotatie negativa a capatat mai tirziu, cind propaganda a devenit un mijloc de discreditare a adversarului, in lupta ideologica si politica, fara crutare. Propaganda nu inseamna astazi o constructie, o promovare a unei idei, ci instituirea unei relatii antagoniste, conflictuale, fata de o conceptie alternativa; o lupta, cu tot ceea ce contine acest cuvint. Adesea o oprire, fixarea pe o idee sau expresie, o gindire stereotipa. Ea simplifica realitatea, reduce complexitatea fenomenului la citiva stimuli bine reliefati. Modalitatea sa de persuasiune este repetitia si orientarea polarizata (noi, cei buni, versus ei, cei rai!); dar si absenta ambiguitatii, schematizarea, adesea sloganul grosolan. Care prinde!

Cu multi ani in urma, mai mult de patruzeci, lucram la teza mea de licenta (pe atunci se chema "examen de stat"), despre educatia adultilor. Eram nepotul unui faclier al satului, Eugen D. Neculau, intemeietorul unei universitati populare pentru tarani si fiu de invatatori de sat, incit subiectul ma atragea cu deosebire. Profesorul Birsanescu, coordonatorul lucrarii mele, dupa mai multe experiente cu autoritatile universitare din timpul acela, imi recomanda: "Vezi, domnule Neculau, sa-i citezi pe astia". Pe "astia" el nu-i prea stia, dar nici eu nu eram mai avansat. Insa stiam amindoi ca trebuie sa-i citez. Un profesor mai binevoitor imi sugereaza sa caut in lucrarile lui Lenin despre agitatie si propaganda. Ce am gasit era departe de subiectul meu, dar citarea "clasicilor" nu putea fi ocolita. In "Ce-i de facut", Lenin scria despre semnificatiile notiunilor de baza in munca de propaganda si cum trebuie sa se lucreze practic pe teren. Cuvintul "agitator" era de notorietate in epoca, era un cuvint la moda, semnifica nu numai actiunea de transmitere a unor mesaje bine tintite, ci si atasament, identificarea cu discursul "corect", cu ideologia din spatele fatadei. Agitatorul decupeaza un fapt pregnant, o idee si o indreapta catre un numar cit mai mare de oameni. Importante sint simplitatea mesajului si repetitia, reluarea cu obstinatie a sloganului. Cu cit acesta e mai clar, mai ritmat, cu atit penetreaza mai usor, se insurubeaza in mintea receptorului. O formula celebra a fost lansata de Lenin: "Comunismul inseamna puterea sovietelor plus electrificarea". Adica controlul total, inclusiv al mijloacelor de difuzare. In timpul copilariei mele se simplifica si mai mult: "Stalin si poporul rus libertate ne-au adus". Cine ar fi indraznit sa replice, sa comenteze, sa eticheteze drept minciuna acest "adevar" propagat prin mijloacele cele mai eficiente ale epocii: mitingurile de solidaritate cu Uniunea Sovietica? Orice adunare publica era un prilej de reluare a mesajului. In amintirile lui Serge Moscovici gasim o relatare interesanta: cind oamenii partidului nu gaseau argumente, cind nu reuseau sa se exprime, recurgeau la invocarea numelui intemeitorului: Stalin, Stalin, Stalin!

Propaganda ar trebui sa provoace o dezbatere publica, sa reitereze o idee deja cunoscuta, sa intareasca o informatie deja difuzata, sa raspindeasca o doctrina. Dar, adesea, din dorinta de persuasiune militantista, se transforma in altceva. Intr-un discurs violent, instituind o stare de razboi. Cind nu ai o elita autentica, recurgi la promovarea atacului grosier la persoana. Absenta proiectului politic este suplinit prin populism ieftin, lipsa argumentelor – prin machiavelism.

Cind se degradeaza dezbaterea publica, cind aceasta nu-si mai indeplineste rolul de regulator al opiniilor si reprezentarilor sociale, infloreste propaganda. Aceasta inseamna insingurarea cetateanului, izolarea sa de informatii alternative, absenta respectului pentru inteligenta celuilalt. Sloganul se adreseaza individului "stupid", celui ce inghite tot ce i se ofera, mai ales daca produsul e bine ambalat si usor de retinut. Unde incepe propaganda glauque se sfirseste civilizatia. Iar abuzul de propaganda marcheaza criza sociala, imbolnavirea democratiei. Am vazut asta in timpul recentei campanii electorale. Democratia este un mediu prielnic pentru afirmarea celor lipsiti de scrupule. Am suportat in tinerete efectele democratiei populare. Nu-mi imaginam ca voi mai trai odata acelasi tip de asalt.