Realitatea stereotipului

In arhiva de stereotipuri a societatii romanesti s-a fixat cliseul ca egoismul si arivismul sint trasaturi de capatii ale omului politic. Cum furtisagul si inselatoria se afla in buna vecinatate cu apetitul pentru capatuiala, nu e de mirare ca s-au agatat si ele, precum scaiul de lina mitoasa a cornutelor mici, de portretul de larga circulatie al politicianului. Deasupra acestor cumplite neajunsuri sta stigmatul de fiinta hrapareata, iar acest soi de cununa a ticalosiei face ca tipul astfel incondeiat sa fie pe cit de antipatic, pe atit de individualizat. Lumea detesta impletitura negativa de lacomie, ipocrizie si sarlatanie pentru ca ea se afla la antipodul unui alt stereotip foarte pretuit, rezultat din melanjul pozitiv de modestie, onestitate si veritate. Cele doua tipuri de prefabricate, primul ivit parca din inima intunecata a noptii, celalalt nascut din miezul luminos al zilei, se perinda pe bolta vietii sociale precum soarele si luna pe cerul vietii cotidiene.

Asa se face ca, in campaniile electorale, afisele si spoturile publicitare abunda de oameni modesti, cinstiti si curajosi, unul mai harnic, mai altruist si mai destept decit altul, iar in zonele crepusculare dintre alegeri se vad la tot pasul numai indivizi minjiti, mincinosi si lasi, unul mai lenes, mai lacom si mai prost decit altul.

Omul rational priveste cu deferenta amuzata asemenea sabloane, convins fiind ca ele sint, in esenta, proiectii lipsite de acuratete, desi caracterul lor idealizat nu-i impiedica pe multi dintre semeni sa creada in adevarul mostrelor de cugetare populara.

Exemple din cele mai banale vin sa sprijine divergenta intre realitate si stereotip. Intr-un colt de lume aflat inca sub imperiul glorios al superstitiilor, cistiga cei care cred ca mincarimea de palma e aducatoare de bani, ca numerele sint de doua feluri, norocoase si nenorocoase, sau ca cine are noroc la carti nu are noroc in dragoste. Desi s-a aratat ca Pamintul se roteste in jurul Soarelui, 42% dintre romani cred ca Soarele se invirte in jurul Pamintului. Pentru faptura convinsa ca soarele umbla pe cer, nu ca cerul se da de-a dura, singele apa nu se face, ce ti-e scris in frunte ti-e pus, iar in Romanica si-au facut cuibar lenea, hotia, prostia si mizeria, cu toate ca in tara noastra frumoasa si bogata traiesc doar oameni veseli si primitori, cum n-ai sa mai gasesti in alte parti. Cite vieti ar fi necesare pentru a verifica toate ideile boghete pe care oamenii si timpurile si le lasa ca mostenire ?

Acest caleidoscop minunat de fictiuni moralizatoare mai mult sau mai putin cucuiate si vinovate dovedeste ca stereotipul e o deformare convenabila a realitatii, dar alte exemple din lumea vie si miscatoare sugereaza ca, uneori, stereotipul bate realitatea.

La Galati, in vechea urbe a pircalabului Alexandru Ioan Cuza, un tinar parlamentar a pus in practica esentele stereotipice create pe seama politicienilor. Se numeste Mihail Boldea, are, potrivit CV-ului publicat pe pagina de internet a Camerei Deputatilor, 36 de ani impliniti, a absolvit Facultatea de Drept a Universitatii „Alexandru Ioan Cuza" din Iasi si, pina in luna octombrie 2011, a facut parte din partidul portocaliu. Intre responsabilitatile parlamentare ale avocatului galatean scolit la Iasi se numarau participarile la sedintele comisiei juridice si de disciplina si ale comisiei pentru cercetarea abuzurilor si coruptiei. In chip ideal, profilul moral al unui membru al comisiei care cerceteaza abuzurile si coruptia ar trebui sa fie desprins din registrul luminos al justitiarului: onest pina in virful unghiilor, de o severitate cu dulci si discrete arome inchizitoriale, de o modestie feciorelnica, cu cinstea la fel de neintinata ca a saracului saracilor, intr-un cuvint, o icoana. Pe pagina personala de internet, fostul lider al tinerilor oranj din Galati era, din acest punct de vedere, intru totul pe gustul multimii. Si-a gasit un slogan de-a dreptul voievodal: „Eu pot sa te apar!". Faptele sale de bine, diverse si nenumarate, nu au fost cu nimic mai prejos decit competentele unui mintuitor: hranitor al infometatilor, protector al oprimatilor, patron al vindecarilor mici si mijlocii, ocrotitor al copiilor si altele, si altele. Combinati, va rog, un sfint cu un fiu de nadejde al patriei si veti avea tabloul votiv cel mai nimerit. Omul nu mintise in campania electorala, cind se prezentase drept cel mai harnic, mai curat si mai destept dintre candidati.

Pe de alta parte, asa cum nelegiuitul Dorian Grey a transferat portretului sau duhul rau al faradelegilor pentru a ramine neatins de hidoasele porniri ale eului propriu si personal, tot astfel cavalerul nostru, fara nici o legatura cu capodopera lui Oscar Wilde, a demonstrat ca tabloul auroral prezentat alegatorilor face casa buna cu abisurile firii omenesti. Invinuit de procurorii DIICOT de intovarasire cu falsificatori si escroci preocupati de prestidigitatii cu terenuri, parintele nevoiasilor de tot felul este acum umbrit de stereotipul neguros al politicianului hraparet pentru care furtisagul si inselaciunea sint doar mijloace care scuza diabolicele scopuri. Inainte de saltul elastic de la individ la grup, radacina de real a stereotipului se face, pentru moment, vizibila. Apoi, poporul generalizeaza. Asa individ, asa grup. Asa grup, asa partid. Asa partide, asa clasa politica. Q.e.d.

In loc de incheiere, va invit sa inversam datele problemei si sa ne imaginam un scenariu de campanie electorala in care toti politicienii romani s-ar prezenta drept ticalosii ticalosilor. Cu lacrimi de cainta in ochi ar marturisi ca au mintit, ca au furat, ca au inselat. Ar promite apoi, prin afise si spoturi publicitare, ca vor deveni, aidoma lui Jean Valjean, facatori de bine, oameni curati si harnici. Alegatorii s-ar cruci si nimeni nu s-ar mai duce la vot. Cine sa creada asa trasnai nemaiauzite? De cind e lumea si pamintul, alegatorul are nevoie de fiinte exemplare, de ingeri ai luminii, pe care sa-i scufunde cu bucurie in smoala cazanelor fierbinti ale iadului, punind pe seama lor toate pacatele lumii. Din nefericire, cazuri precum cel al domnului Boldea tind sa strice frumusetea fictiunilor moralizatoare. Din pricina lor, realitatea ajunge o copie palida a stereotipului.