Simbolul puterii

Guvernarea prin sugestie este noul prime-time politic al potentatilor nostri. Dupa ce, pare-se, premierul Emil Boc si-a cam epuizat argumentele verbale despre stabilitate, redresare, tinere sub control a situatiei, protectie sociala si echitate nediscriminatorie intre (ne)toti romanii, iata-l acum schimbindu-si gestica, discursul si mesajul, intr-o vadita tentativa de reabilitare a imaginii si credibilitatii in fata supusilor. Omul cu coasa se metamorfozeaza in noul simbol al puterii executive. Nicidecum nu e o reintoarcere la origini, cu indeletnicirile legendare ale locuitorilor plaiurilor mioritice. Imaginile sale, reluate si repetate in exces de posturile noastre de televiziune, contin un serios avertisment, si deloc divertisment mediatic, dupa cum ar putea fi interpretate de unii sau altii. Seful Executivului manevreaza cu dexteritate cutea pe buza coasei, pentru ca degetele miinii stingi sa ritmeze miscarea. Nu l-am vazut si daca stie sa bata coasa in gura, lama adica, dar se-ntelege ca atunci cind inveti sa cinti la un instrument stii sa-i faci si acordajul. Demonstratiile de virtuozitate facute printre fostii consateni, ca si printre locuitorii unor asezari moldovene, ne-au scos in fata un prim-ministru intors cu fata spre glie si expert in arta taierilor. Cu coasa. El reteaza posturi din schemele administratiilor publice; agentii nationale; salarii si prime; sperante; certitudini; dreptul de a visa. Placerea de a taia in numele binelui public e disimulata perfect in gestul ascutirii si minuirii coasei. Interesant fiind faptul ca pe unde apare domnia-sa isi face aparitia si cite o coasa. Care, probabil, face parte din recuzita de vizite a celor care-i asigura protectia de inalt demnitar. Cu acest personaj – coasa – cu care nu e deloc intelept sa te iei la harta, el taie in carne vie. Cei tari de inima zimbesc si isi dau coate. Stiu sa se fereasca de lama subtire si ascutita brici. Prapastiosii, cei slabi de inger, tremura, inchipuie semnul crucii si soptesc cuvinte care sa-i protejeze, gen "uciga-l toaca!". Gindind ca intransigentul personaj cu pretentii de popularitate ar trebui sa mai taie si din pretentiile nerusinate si obraznice ale potentatilor si intereselor clientelarilor, care (pe)trec criza tot intr-o veselie si-i doresc sa tina cit mai mult.

Coasa, minuita cu dexteritate de primul dintre ministri, tinde sa devina simbol national, element de baza al guvernarii democrat-liberale in convenienta formala cu social-democratii. In ton cu aceasta evolutie, se mai spune ca una din renumitele case de moda bucurestene tocmai e pe cale sa lanseze modelul-traznet in materie de creatie vestimentara al verii: costumul negru, gen combinezon si cu cagula avind orificiile pentru ochi tivite in matase de culoare portocalie, iar ca element accesoriu decorativ o coasa in marime naturala batuta in promisiuni de campanie, aninata de briu cu o sfoara groasa de cinepa si terminata la capete de doua sapunuri "Cheia". Ansamblu vestimentar ce ar urma sa fie lansat pe fondul sonor al slagarului inspirat de celebrele versuri ale lui George Cosbuc – poetul taranimii: "De ce m-ati dat de linga boi,/ De ce m-ati dat de-acasa?/ Sa fi ramas fecior la plug,/ Sa fi ramas la coasa…". Acum, oricum e prea tirziu. Si coasa-i ascutita…