Un mesaj pentru parlamentele nationale

Romania s-a obisnuit deja cu vizitele frecvente ale presedintelui Comisiei Europene si ale altor oficialitati de rang inalt de la Bruxelles. Sansele de a-l intilni pe dl. Jose Manuel Durao Barroso pe strada, in timpul plimbarii de dupa-amiaza nu sint foarte mari: bucurestenii si, anul acesta, sibienii au un avantaj considerabil. Nu e nimic neobisnuit, daca tinem cont de faptul ca intra in fisa postului liderilor comunitari sa viziteze cit mai multe localitati, sa participe la evenimentele de importanta europeana, fie ele politice, religioase ori subsumate societatii civile. De altfel, se stie ca la Bruxelles este in vigoare un plan elaborat la nivelul Comisiei, prin care se recomanda stimularea dezbaterilor publice pe teme europene si participarea cit mai semnificativa a comisarilor. Este un semn de respect fata de cetateni si totodata un mijloc de a intari legitimitatea executivului comunitar. Distanta intre Bucuresti (Sibiu, Iasi sau alte localitati romanesti) si entitatea difuza pe care o numim "Uniune Europeana" poate fi redusa, simbolic, prin astfel de gesturi. Cum nu exista, in acest caz, vreo incarcatura electorala, ele merita salutate.

Aceasta latura non-politica a vizitei dlui Barroso a completat-o in mod fericit pe cea uzuala, manifestata prin intilniri cu autoritatile politice. Dincolo de discutiile de acum obisnuite despre noul statut al Romaniei, despre reforme si, cine stie, despre Kosovo, alocutiunea sustinuta in plenul Camerelor reunite ale Parlamentului i-a oferit dlui Barroso ocazia de a relua un mesaj cu relevanta pentru intreaga Uniune: forurile legislative nationale vor avea un rol mai important si vor fi invitate sa se implice mai mult in procesul de constructie europeana.

Se stie ca, dupa esecul proiectului constitutional, liderii de la Bruxelles simt nevoia sa refaca legaturile cu cetatenii Uniunii. Parlamentul European este veriga esentiala, dar nu unica. Pina acum neglijate, forurile legislative nationale trebuie (re)cistigate de partea noii strategii, a carei expresie o constituie Tratatul de Reforma.

Prin natura institutiei parlamentare, un for legislativ national nu poate fi introdus decit partial si marginal in procesul politic comunitar. Nu este o situatie comparabila cu cea a guvernelor nationale, reprezentate la nivelul Consiliului UE si implicate in diverse formule de vot, in cadrul acestei institutii comunitare. Nimic nu impiedica, insa, crearea unui mecanism de consultare a parlamentelor nationale, mai ales in arii tematice in care decizia la nivelul Uniunii are efecte directe asupra unor sfere ramase in gestiunea exclusiva a autoritatilor interne. Insa dl. Barroso vrea mai mult: o largire si o  institutionalizare a consultarilor, astfel incit cetatenii, prin intermediul parlamentelor nationale, sa aduca un plus de legitimitate procesului european.

Din discutiile care au urmat alocutiunii dlui Barroso a reiesit clar existenta unui considerabil deficit de informare si chiar de interes al parlamentarilor romani, in ceea ce priveste problematica europeana. Insa nu exista alta solutie decit aceea de a se lucra cu ei, alaturi de ei, atit timp cit detin legitimitatea procedurala a urnelor. Mai mult, optiunea in favoarea dialogului cu parlamentele nationale aduce in prim plan si alti actori: partidele politice. In cazul Romaniei, ele vor concura in noiembrie la "europarlamentare" si, pe cale de consecinta, ele vor face legatura intre dezbaterea democratica de la Bucuresti si cea de la Bruxelles / Strasbourg. Este important ca aceasta legatura sa functioneze si, in acest sens, e nevoie de europarlamentari capabili, ale caror voci sa ramina respectate la Bucuresti, chiar daca ei se vor indeparta, temporar, de terenul competitiei pentru puterea nationala. Acest rationament este valabil pentru toate statele-membre, situatia Romaniei fiind una speciala doar pentru ca ne pregatim de scrutinul european.

Presedintele Comisiei a observat ca reactia parlamentului nostru la noile oportunitati de consultare si dialog cu forurile de la Bruxelles este, deocamdata, aproape inexistenta. Era de asteptat sa se intimple astfel, pentru ca nu au trecut decit opt luni de la aderare, iar oamenii politici se vor familiariza treptat cu aspectele practice ale functionarii Uniunii. In timp, unii dintre ei vor reusi sa obtina si avantaje politice din acest joc.

Presedintele Barroso ne invita la o si mai pronuntata "europenizare" a agendei politice interne. In cazul membrilor mai vechi, acest proces s-a intins pe durata citorva decenii si, deloc surprinzator, a generat si reactii adverse. In Estul Europei, preocuparea centrala a fost, ani de-a rindul, modelarea agendei interne sub presiunea constringerilor venite de la Bruxelles. Acum, imperativul aderarii este pe cale sa se epuizeze. Va fi interesant de urmarit modul in care se va contura dezbaterea in Romania, unde euro-ostilitatea coerenta si programatica lipseste, iar euro-optimismul este inca superficial si lipsit de orizont.