Vizibilitatea mediatica

Agentia Monitoring Media a realizat o radiografie (pe lunile ianuarie-aprilie) a prezentei politicienilor si ziaristilor in emisiunile de talk-show-uri de la mai multe posturi de televiziune. Rezultatele analizei, facute publice de Cotidianul (in numarul din 19 mai a.c.), sint instructive si merita o privire mai atenta. La politicieni, pe primul loc se situeaza, surprinzator dupa opinia mea, Cozmin Gusa. Lider al unui partid de buzunar, PIN-ul, Cozmin Gusa s-a ilustrat prin plecarea zgomotoasa mai intii din PSD, apoi din PD. Aparitia sa in talk-show-uri se justifica, asadar, mai curind prin trecutul decit prin prezentul ori prin viitorul sau politic. Pe locul doi se situeaza Crin Antonescu, personalitate a partidului liberal care nu are raspunderi in guvern, dar care este impins in fata mai ales cind sint lansate declaratii agresive la adresa partenerilor din alianta. Pe locurile urmatoare, la mici diferente unul fata de celalalt, se afla Cristian Diaconescu, Monica Macovei, Sorin Oprescu, Mona Musca, Norica Nicolai, Gigi Becali si Victor Ponta. O lista echilibrata ca raport putere-opozitie, dar o lista heteroclita, unde surprind atit prezenta Noricai Nicolai (de n-o fi la mijloc episodul cu nepoata din sala Senatului), cit si, dar din alte motive, aceea a Monai Musca, tinind cont de faptul ca deputata liberala a renuntat la orice functii in guvern si in partid. Cit despre Gigi Becali, e limpede, din nou, ca el a fost creat, ca om politic, de mass-media; monitorizarea nu contabilizeaza foarte numeroasele aparitii in telejurnalele diferitelor posturi, cind patronul Stelei nu scapa prilejul de a face nastrusnice declaratii politice, unele de o tinuta suburbana trecuta insa, de regula, cu vederea. Oricum, e de observat ca in acest grup predomina personalitatile combative, obisnuite sa discute in contradictoriu si sa reziste intrebarilor reprezentantilor presei.
Inca si mai prezenti in talk-show-uri au fost ziaristii. Aici, pe primul loc, la mare distanta, invingator detasat la toate categoriile este Ion Cristoiu, cultivat cu insistenta de Antena 3, unde este si invitat si realizator al unei emisiuni saptaminale. Cum Ion Cristoiu scrie abundent si in Jurnalul national, e de presupus ca are o influenta notabila asupra opiniei publice, prin cantitatea, daca nu prin calitatea, prestatiilor sale. Urmeaza un pluton ce cuprinde, printre altele, numele lui Octavian Paler, Sorin Ionita, Cristian Pirvulescu, Mircea Dinescu, Iosif Boda, Corina Dragotescu. N-au fost monitorizate emisiunile in care au aparut invariabil aceiasi doi sau trei ziaristi, gen „Cap si pajura” cu Emil Hurezeanu si Cristian Tudor Popescu.
O remarca se impune numaidecit: vedem confirmat principiul circularitatii atit a informatiilor, cit si a comentariilor. Cam aceleasi nume se rotesc, in cerc inchis, pronuntindu-se asupra actualitatii politice indiferent de natura si de insemnatatea evenimentelor. Ziaristii invitati la talk-show-uri capata, implicit, calitatea de analisti sau de experti. Miza e foarte mare, atit pentru politicieni, cit si pentru jurnalisti: apari la televiziune, deci existi. Animatorii talk-show-urilor dobindesc si ei notorietate, transformindu-se in adevarate institutii. Ei nu numai ca ii legitimeaza pe invitatii lor, dar uneori pur si simplu „creeaza” evenimentul (v. in acest sens transformarea, la B1TV, a cazului Irinel Columbeanu in „problema nationala”).
A doua observatie vizeaza o absenta: Monitoring Media nu a luat in consideratie cele doua posturi TV („posturi de apartament”, zic cei de la „Catavencu”) conduse de Dan Diaconescu. Or, atit OTV cit si DDTV prezinta particularitatea de a fi niste talk-show-uri nesfirsite unde, pe linga bioenergeticieni, vraci, inventatori si exorcisti, se produc, ore intregi, Corneliu Vadim Tudor, Gigi Becali, generalul de securitate Nicolae Plesita sau fostul ministru de externe Stefan Andrei. L-am vazut zilele trecute pe generalul Plesita care oferea un spectacol halucinant si grotesc: tifnos, arogant, mindru de trecutul sau ireprosabil, debita nestingherit o sumedenie de enormitati si murdarii care cu siguranta il deruteaza pe telespectatorul neavizat. E o eroare, cred, a ignora influenta pe care o exercita aceste canale (canale TV, dar si canale de scurgere a dejectiilor umane) a caror piine cotidiana o constituie xenofobia, superstitiile, zvonurile, nostalgia ceausista. Existenta celor doua posturi, ce imping talk-show-ul la formele lui absurde, este – asa cum s-a mai remarcat – o singularitate in Europa si tine de inefabilul tranzitiei noastre.