Anticoruptia si intelectualii

Ce inseamna anticoruptie la nivel public si intelectual? In cazul lui Ghinea sau Sorin Ionita sau Laura Stefan sau Tapalaga, institutiile-cheie de cercetare a coruptiei nu pot exista decit sustinute de presedinte si intr-o perpetua lupta cu PSD sau, mai nou, cu USL. Sustin PDL asa mai in scirba, dar pentru o cauza complet nobila: anticoruptia. Nu cred ca e cetatean simplu din tara asta care sa spuna ca nu vrea atac serios la coruptia mare. Un justitiar singuratic, un procuror nebun care se ia cu puterea de piept poate placea la fel de mult pe cit plac un jurnalist, un scriitor sau un star rock in aceeasi situatie. Insa la Ghinea et comp. starea anticoruptie a trecut de foarte mult timp de etapa Hollywood. Acum e un amestec profitabil de morga superioara europeana cu o teava sigura de fonduri europene sau guvernamentale.

De ce merita totusi citite interviurile? Pentru ca arata, voluntar sau involuntar, vicierea anticoruptiei cu un anumit tip de propaganda, una care ne-a facut pe multi eurosceptici peste noapte dupa scandalurile de anul asta. La inceput, Ghinea pare sa fie logic: mie-mi plac aceste institutii DNA sau ANI, au avut rezultate si nu vreau sa se piarda. OK. Apoi continua: au vrut sa-l suspende pe Traian Basescu si am iesit in strada ca sa apar institutiile. Asa a aparut sloganul "eu votez DNA", o gaselnita care arata ce frumos si apolitic poti sa lucrezi politic. Tot cu stindardul apolitic era aparat si un sustinator altfel foarte politic al presedintelui, Patapievici. Cind am atras atentia ca institutia trebuie aparata, nu omul Patapievici, m-am trezit cu un ciorchine de artisti in cap. Cam asta se intimpla si cu Ghinea. Iubeste institutia, dar institutia merge atit de bine, incit fara Daniel Morar sau fara PDL cade in cap. Deci pina la urma e vorba despre oameni, nu despre institutii. Si uneori e si despre faptul ca ne traim vietile ca experti europeni care scuipa in capul primitivilor needucati cite un proiect pe bani buni.

Sint sau nu politizati?

Procurorii cu pricina vorbesc fara sa poata vorbi prea mult. Asta e paradoxul. Avocatii urla si se dau de ceasul mortii la televizor, pe cind procurorul e obligat de lege sa taca, subliniaza Ghinea. De acord. Am patit-o pe propria piele pe la TV. Uneori, cind un Gigi Becali e in arest, te poti trezi ca toata presa e infestata mai mult sau mai putin contra cost cu oamenii lui, de la jurnalisti la avocati. Ce putem observa din discutiile cu Ghinea e cum procurorii au o problema clara cu anumite partide, cu o anumita parte a presei. Cind il intreaba pe Papici la ce posturi TV nu se uita sau ce ziare nu citeste, acesta enumera instant dusmani traditionali ai presedintelui – procurorul le numeste de doua ori "pernicioase". Si, indirect, de fapt o traditie politica este recunoscuta: Papici spune ca si el, Morar sau Tulus au fost retrimisi in provincie in 2001 de catre procurorul general Tanase Joita pentru ca erau perceputi ca "specialistii lui Constantinescu". Aveau sa se intoarca la putere apoi tot cu dreapta la PNA-ul, ulterior DNA, constituit in vremea domniei lui Nastase. (Practic, cum spune Laura Stefan la un moment dat, fundamentul legislativ pentru lupta anticoruptie a fost generat de regimul Nastase si n-a fost rau deloc – l-o fi facut la comanda pentru UE, dar l-a facut.) Uneori, procurorii par sa inteleaga fatalitatea asta cu "vin ai nostri, pleaca ai nostri" mai bine decit intervievatorul.

Toleranta la coruptie

Nistor Calin, procuror la Arges, omul care a lovit puternic in Penescu sau primarul Solomon de la Craiova, spune: "Societatea romaneasca este toleranta la coruptie". Procurorul are ratiunile lui: e greu sa organizezi flagrantul, e greu sa gasesti un denuntator etc. (probleme universale, dar care dau bine romanizate). Insa exact o asemenea afirmatie este benzina pentru Tapalaga-Ghinea, ba chiar pentru corespondenti in strainatate precum cel de la "Le Monde", unde practic o grupare politica e de-a dreptul "forta intunecata" a trecutului si a coruptiei si trebuie combatuta cu toate armele. Pentru ei, tolerantii la coruptie sint cei care voteaza intr-un anumit fel.

Unele povesti sint evident reale si exprima clar situatii grele prin care trec procurorii: toti povestesc ce inseamna sa lucrezi un caz greu intr-un oras mic, unde fug toti de tine ca potirnichile. De aici vine si un justitiarism, un cult al eroului singuratic, de inteles. Un tip tare, dur, asta e Procurorul – Daniel Morar chiar spune ca nu vrea in post oameni emotivi, nesiguri, are tot timpul un psiholog la interviuri. Ce vor ei pare un soi de Dirty Harry europenizat. E exact linia de manipulare pe care merge si propaganda mediatica amintita. Noi ii sustinem pe lupii singuratici pentru ca, la rindul nostru, sintem la fel. Nu e asa. Ca sa intelegeti mecanismul, amintiti-va cum se impauna USL in ianuarie cu un soi de atitudine antisistem ´ la Raed Arafat, fara sa inteleaga mare lucru din esenta miscarilor de strada din ianuarie.

Oameni fara inima si un oarecare fanatism

Cristian Ghinea se vede intr-o gasca de citiva jurnalisti, procurori, politicieni (mai ales Monica Macovei), judecatori. El sau Tapalaga se propun tot timpul ca membri-cheie ai unui soi de secta justitiara. Aminteste de citeva ori cu nesat cum ii numesc adversarii "cyborgi fara inima". Mai ca viseaza masele corupte inghesuindu-se in staul la vederea anticoruptului.

Contextul fericit – un mix superb de pretinsa lupta contra sistem condimentata cu fonduri guvernamentale si europene care sa stimuleze pofta de civilizare a poporului – e mult mai simplu si iese dintr-o discutie cu o experta anticoruptie, Laura Stefan. E un exemplu pe care-l da de doua ori in acelasi interviu, unul in care o neasteptata legatura se naste intre anticoruptie si privatizare sau demonizarea statului. Intervievata vorbeste despre cum a evoluat atitudinea fata de coruptie: "Insa, daca ma uit bine, vreau sa va spun ca inclusiv in jurul meu acest tip de verbalizare – aleg sa nu dau spaga si sa ma duc in privat pentru spitalizare, scolarizare, gradinita, aleg sa nu mai dau spaga acolo unde pot – este mult mai intilnit astazi decit in 2001. Acum, daca fac asta pentru ca au mai multe optiuni sau o fac pentru ca s-a schimbat ceva in mentalul colectiv, mi-e greu sa spun".

Acesta este un moment-cheie. Anticoruptia merge perfect cu austeritatea, cu privatizarea si cu tot soiul de alte flagelari ale angajatilor. Laura Stefan viseaza la anticoruptie ca "regula morala in Romania". Proiectul lor pentru tara asta pare sa fie curatirea morala – sa nu se mai duca copiii cu flori la doamna invatatoare. Ghinea spune: "E nevoie de un oarecare fanatism impotriva valorilor acestei societati ca sa faci din anticoruptie o regula".

Fanatismul e priceput si la driblinguri de imagine istete. Nu apar intrebari incomode despre cum e posibil un Blejnar cu atitia soldati anticoruptie in post, cum e posibil sa-l faci terci pe mina dreapta a lui Boc, fara ca Boc sa fie atins nici c-o intrebare etc. Astea-s intrebari populist enervante de televizor.

Exemple strigatoare la cer

Avem in miscarea anticoruptie mostre clare ale ideologiei conducatoare de vreo 3 decenii in Vest. Le plac justitiarii, se iau de impostori ca Alistar, totul bine, si deodata se produce comutarea catre mizele adevarate. Evaluarile Europei de Est, proiecte USAID, proiecte servite prin think tank-uri au invariabil si concluzii adiacente care merg implacabil dinspre mentalitati si sufletul pur si curat inspre politici economice iresponsabile. Nu-mi iese din cap un cavaler anticoruptie precum Sorin Ionita, la brat cu un baron local de joasa speta (Florin Popescu, pe atunci sef al CJ Dimbovita) si un reprezentant al unui consortiu austriac aducind prin 2010 argumente pentru comasarea spitalelor. Studiul e studiu, banii sint bani, anticoruptia merge inainte. Alt exemplu strigator la cer, raportul realizat de Efor despre invatamintul romanesc, unde nici nu stii daca e propaganda de partid sau "analiza TV" (analizat de Ciprian Siulea excelent – http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/efor-despre-educatie-experti-pe-valurile-propagandei-politice-84394.html).

Gindire de tip USAID

Cita la un moment dat Mike Davis o telegrama trimisa catre oficialii USAID, extrem de concisa: "In most cases, public sector firms should be privatized". Democratie inseamna neaparat piata libera care inseamna neaparat privatizare. Nu conteaza ca sint sute de contraexemple. Nu conteaza ca asta poate insemna dezastru social, asa sint regulile, dincolo de politica, asa spun expertii, specialistii. Sau, cum spune Laura Stefan, daca dai spaga la un spital de stat, esti imoral si corupt; daca, in schimb, te duci la un spital privat, esti un cetatean frumos si civilizat. Privatizezi, descentralizezi, liberalizezi, si atunci anticoruptia pare ca si-a atins scopul.

Se poate vedea cu ochiul liber si in aceasta carte a lui Ghinea, coruptia mare in zona privata aproape nu exista. Parlamentari, magistrati, astia-s pestii cei mari – procurorii acolo-si cauta implinirea. Zona dubioasa de presiune din zona privata care aduce politicieni in situatia sa pledeze pentru diverse privatizari, pentru diverse tipuri de exploatari miniere, pentru "ajutorarea" prin legi a bancilor sau a companiilor de asigurari. Pentru toate astea, DNA nu are organ. Pentru marea coruptie privata nu pare sa simta vreo urgenta. De ce? Pentru ca nu are deloc deschisa supapa ideologica. Pentru ca n-o simt ca pe ceva in neregula. Oricit ar fi de OK procurorii, faptul ca sint prizonieri in povestile unor Ghinea &  Stefan, cu tot cu think tank-urile si revistele lor, e pentru mine o garantie ca marea coruptie va insemna intotdeauna ceva si niciodata altceva.

Modelul croat

Cit timp DNA va actiona, iar celula de suporteri va striga de pe margine "uite coruptia de stat, mai vindeti si aia, mai inchideti si aia", nu ne vom alege cu nimic. Chiar se vorbea la un moment dat in volum despre cum n-are Croatia Mecanism de Cooperare si Verificare si ca poate va avea probleme cu capitolul justitie – dar eu intreb, la rindul meu, va putea vreodata DNA sa inchida politicieni pentru ca au luat spaga de la companii transnationale puternice, asa cum croatii au facut-o? Asta in conditiile in care "Financial Times" relata ingrijorarile investitorilor mari in legatura cu "vinatoarea de vrajitoare", ba chiar un bancher e citat spunind ca autoritatile croate ar face bine sa creeze un mediu de business prielnic fara sa apese prea tare pedala anticoruptiei. Deci, draga DNA, lucruri mai sint de facut, lucruri pe care Ghinea n-o sa le recomande niciodata. Sa speram ca vom avea cindva o anticoruptie care sa deranjeze si unii europeni puternici cu afaceri aici.

Cristian Ghinea, Eu votez DNA! De ce merita sa aparam institutiile anticoruptie, Humanitas, 2012