Berlinala 2013: Dupa 20 de ani, revenim in competitia principala cu un film 100% romanesc

In 1993, Patul conjugal, de Mircea Daneliuc, a concurat pentru Ursul de Aur alaturi de Arizona Dream de Emir Kusturica, Diario di un vizio/Diary of a Maniac de Marco Ferreri si Belle Epoque de Fernando Trueba. De atunci, Romania a mai fost prezenta in cea mai importanta sectiune a Festivalului de la Berlin prin coproductii internationale: Katalin Varga, de Peter Strickland, in 2009, distins cu Ursul de Argint pentru contributie artistica deosebita, si Eu cind vreau sa fluier, fluier, de Florin Serban, distins in 2010 cu Jury Grand Prix – Ursul de Argint si cu Premiul Alfred Bauer.

In 2013, prezenta romaneasca e urmatoarea: Calin Peter Netzer participa cu al treilea lungmetraj al sau, Pozitia copilului, in competitia oficiala, Eva Pervolovici, care locuieste de patru ani la Paris, a fost selectionata cu lungmetrajul ei de debut, Marussia (coproductie franco-rusa), in sectiunea Generation, destinata filmelor pentru copii si tineret, Ada Condeescu, lansata cu Eu cind vreau sa fluier, fluier, participa in programul Shooting Stars, care sustine tinerele talente actoricesti ale Europei, iar in programul Talent Campus participa regizorul si DoP-ul Anda Puscas, regizorul si scenaristul Bogdan Florian Mirica, regizorul Daniel Nicolae Djamo, regizorul si producatorul Ionut Piturescu, criticul de film Imaredetipar, monteurul si DoP-ul Mihai Gavril Dragolea, actrita Roxana Pomponiu, precum si Daniel Sandu, care participa cu proiectul lungmetrajului de debut aflat in dezvoltare Un pas in urma serafimilor (coproductie romano-maghiara prin HiFilm Productions si CorLeonis Film), in subsectiunea Talent Project Market.

––

Calin Peter Netzer: "Am avut anxietati destul de mari"

Pozitia copiluluieste o drama din zilele noastre despre o mama posesiva (Luminita Gheorghiu) si un fiu (Bogdan Dumitrache) care ba se desprinde, ba nu se desprinde de cuib. Un accident pe care fiul il comite reactualizeaza legatura mama-fiu. Mama intervine cu tot arsenalul de femeie de familie buna, cu sot chirurg (Florin Zamfirescu), pentru a-si salva puiul, iar puiul se poarta ca domnul Goe si Bubico la un loc. Desi nu e violent fizic, Pozitia copilului are o duritate care taie in fisii carnea de pe tine. Proiectia de presa are loc in 11 februarie, fiind urmata de conferinta de presa si de premiera de gala. Filmul va fi reprezentat de regizorul Calin Peter Netzer, producatorul Ada Solomon, interpretii Luminita Gheorghiu si Bogdan Dumitrache, scenaristul Razvan Radulescu, directorul de imagine Andrei Butica, monteuza Dana Bunescu si scenografa Malina Ionescu. Pozitia copilului e o productie Parada Film, in coproductie cu Hai-Hui Entertainment, realizata cu sprijinul Centrului National al Cinematografiei, al Programului MEDIA al Uniunii Europene, Odyssey Communication, BV McCann Erickson, Real Top Media, Etno Media, Teleclub, ThomasVille, Soti Cable Neptun, cu participarea HBO Romania. In seara de 11 februarie are loc si petrecerea romaneasca, gazduita ca si anul trecut de Roter Salon, un club la moda din oras.

Care a fost punctul de plecare al filmului?

Dupa Medalia de onoare, am vrut sa fac ceva mai puternic si ca subiect, si ca impact emotional. Aveam impreuna cu Razvan (n.red. – Razvan Radulescu) un alt proiect in stadiul de sinopsis, despre relatiile dintr-o familie disfunctionala de expati englezi, dar ne-am dat seama – tot vorbind despre noi si despre relatia noastra cu mamele – ca despre asta ar fi mai bine sa scriem. De aici incolo am fictionalizat. Am stat impreuna si am lucrat in reprize de cite 10-14 zile timp de un an, scriind cam 12-14 drafturi in vreo trei luni de scris efectiv. Nu am simplificat cu fiecare nou draft, dimpotriva. Am scris din ce in ce mai mult si am mai modificat scenariul si la filmare.

Scenariul a fost scris special pentru Luminita Gheorghiu? Filmul lasa aceasta impresie.

Nu a fost scris pentru ea, dar cu ea in cap. E o contradictie in termeni, pentru ca am dat casting cu 15-20 de actrite cautind, de fapt, o fata mai noua. Cind am fost constient ca e greu sa gasesc o actrita mai buna decit Luminita, am luat-o pe ea. A durat mult sa o conving sa isi schimbe lookul. (Ne-am dus la Roma sa ii comandam peruca, acolo facindu-se cele mai bune peruci.) Cred ca, de fapt, ii era frica de rol si de aceea oscila. Mult timp m-a luat la misto intrebindu-ma de ce n-o iau pe Helen Mirren. Ma tachina zilnic. Cred ca isi luase rolul in serios si ma lua drept Barbu.

Si eu am terorizat-o cerindu-i lucruri pe care nu dorea sa le faca. Pe unele le-a facut, pe altele nu. De pilda, am vrut sa o plimb in zona de high-class a Bucurestiului, a spus da si pina la urma a stat acasa si a pritocit personajul. Pina la urma l-a facut cum imi doream, sint multumit, dar mi-a creat anxietate.

Ti-ai propus intentionat ca regia sa fie discreta si sa lasi personajele sa traiasca in fata noastra?

Am vrut sa nu ma implic foarte tare, pentru ca imi era teama sa nu devin prea subiectiv, eu insumi avind o relatie destul de asemanatoare cu mama mea. Directorului de imagine, Andrei Butica, i-am dat libertatea sa decupeze la fata locului, lucrind cu cele doua camere dupa cum simtea povestea. Statusem cu Butica doua luni pe decupaj si, pina la urma, am aruncat la cos tot ce facusem. Si monteuza Dana Bunescu a avut libertate. I-am implicat pe colaboratori mult mai mult decit in mod normal. A fost, pina la urma, un antrenament mental. Eu sint un tip destul de "control freak". In mod normal imi calculez foarte bine totul, de la scenariu pina la decupaj si executie, iar filmarea e o formalitate. Acum nu a fost asa, de aceea am avut stari de anxietate destul de mari.

Ce alte dificultati ai mai avut?

Pe linga ce am zis mai sus, bugetul si faptul ca a trebuit sa filmez in 30 de zile. Asta a fost o mare problema, pentru ca am lucrat minim 12 ore pe zi, uneori 14-15, echipa era obosita si exista o tensiune foarte mare. A fost un film greu si tensionat in relatia cu echipa – si datorita subiectului, si datorita modului de lucru.

Faptul ca personajele fac parte din high-class va fi un atu al filmului in fata spectatorilor care leaga noul val romanesc de problematica sociala?

Sper ca da. E putin altfel fata de ce s-a facut pina acum si arata o zona care n-a fost atit de explorata in filmele recente. Sint convins ca multi spectatori se vor identifica cu niste situatii prin care trec personajele, mai ales femeile. La Berlin cred ca parerile nu vor fi unanime, ceea ce mi se pare sanatos. In ce priveste juriul, daca te uiti la rece, e bunicel. Sint niste oameni care ar putea rezona cu filmul. Ma rog, Wong Kar-wai mi se pare imprevizibil, dar Susanne Bier, care a plecat de la Dogma, ar putea fi pe orizontul de asteptare al filmului.

Mama ta ce spune despre film?

L-a vazut si a empatizat cu personajul.

Relatia cu ea s-a mai dres acum?

Asta se va dovedi pe termen lung. E ca si cum m-ai intreba cind ma apuc de o psihoterapie daca va merge. Toate filmele mele sint putin autobiografice. Medalia… trata despre relatia tata-fiu si, chiar daca in mod direct nu aveam tangenta cu acest subiect, pe undeva tot exista o farima de legatura cu viata mea.

 ––-

Eva Pervolovici: "Marussia nu e un proiect romanesc"

Marussia trebuia sa fie o coproductie care sa implice si Romania, dar nu a primit finantare de la CNC. A ramas o coproductie franco-rusa, avind in distributie doua interprete neprofesioniste, cunoscute de regizoarea romana din intimplare. Marussia are trei proiectii in cadrul sectiunii Generation, in 10, 11 si 14 februarie, si concureaza alaturi de 26 de filme la Premiul de debut, care va fi decis de un juriu compus din cineastul american Oren Moverman, actorul si cineastul neozeelandez Taika Waititi si documentarista britanica Lucy Walker.

De ce Marussiae un film in care Romania nu e implicata?

Ideea filmului Marussia a aparut in urma cu aproximativ doi ani, doi ani si jumatate, la Paris, unde locuiesc de vreo patru ani. Eram la un workshop al lui Nikita Mihalkov cind atentia mi-a fost atrasa de doua personaje ca iesite dintr-un film – o fetita de 5 ani si mama ei, o rusoaica intriganta, imbracata ca o babushka de la talie in sus, cu o suba pe ea, si ca o bomba sexy de la talie in jos, in niste colanti galben fosforescent. Fetita a venit sa se joace cu mine si n-am mai reusit sa ma concentrez deloc pe Nikita. Proiectul a aparut, asadar, in Franta, dar cu personaje ruse. Am vrut sa facem o coproductie cu Romania, dar, cum pina la urma nu s-a putut, a iesit o coproductie franco-rusa.

De ce nu ai asteptat un alt concurs CNC?

Din criza de timp. Am vrut ca personajul principal, care a generat toata povestea, Marussia, sa-si joace propriul rol, dar copiii se schimba foarte repede. Cum situatia ei si a mamei e destul de complicata in Franta, ne era frica si sa nu fie deportate.

Marussianu e un proiect romanesc. Pe producatoarea mea din Franta, Janja Kralj de la KinoElektron, o cunosc de vreo trei ani. Voiam neaparat sa lucram impreuna, dar nu stiam cu ce proiect. I-am povestit de intilnirile mele cu cele doua rusoaice, i-am aratat materialele documentare pe care le-am filmat cu fetita si ne-am hotarit sa dezvoltam impreuna un film de fictiune pornind de la cele doua personaje. Ea l-a intilnit pe coproducatorul rus la Cannes. A fost o experienta dificila, cu atit mai mult cu cit filmul e 80% vorbit in rusa (si eu nu vorbesc rusa), dar, deja la un an distanta, imi e foarte dor de perioada aceea.

Despre ce e filmul?

Este un road movie pe strazile Parisului despre relatia dintre o fetita de 5 ani, care uneori trebuie sa se poarte ca un adult, si o mama inconstienta si copilaroasa, care schimba in fiecare noapte acoperisul, in functie de oamenii care apar in viata ei. Nu am vrut sa fac un film despre emigranti. Chiar daca personajele sint rusoaice fara documente in Franta, ele nu traiesc cliseul emigrantilor, ci mai mult intr-o lume paralela pe care si-o creeaza si in care orice zi le poate aduce ceva miraculos.

O sa mai lucrezi in Romania?

Bineinteles, vreau sa lucrez in Romania. De patru ani dezvolt cu Strada Film un proiect de lungmetraj, Ileana, pentru care speram sa obtinem finantare cit mai curind. In paralel dezvolt un alt lungmetraj francez cu Janja Kralj, care poate va fi de data aceasta o coproductie romaneasca.

 –––

Nume sonore

Programul oficial al festivalului cuprinde 24 de filme, dintre care 19 concureaza la palmares. Aceste 19 filme vin din Africa de Sud, Austria, Belgia, Bosnia si Herzegovina, Canada, Chile, Coreea de Sud, Elvetia, Franta, Germania, Grecia, Hong Kong/China, Iran, Kazahstan, Olanda, Polonia, Portugalia, Romania, Rusia, Slovenia, Spania si SUA. Ca in fiecare an, directorul festivalului, Dieter Kosslick, vine cu un enunt rezumativ al competitiei. Si in acest an, el suna destul de vag: "Tinere talente si artisti consacrati vor prezenta filme in care realitatea si fictiunea sint uimitor de apropiate. Cinematograful independent mondial se reinventeaza. Iute si turbulent: viata e grea si nedreapta – si, totusi, antrenanta". Cind spune artisti consacrati, Dieter Kosslick se refera la austriacul Ulrich Seidl, care vine cu partea a treia a seriei Paradise, si anume cu Paradies: Hoffnung/Paradise: Hope, dar si la Bruno Dumont, care vine cu Juliette Binoche si cu Camille Claudel 1915, la iranianul Jafar Panahi, care isi trimite din spatele zidului Parde/Closed Curtain, la Steven Soderbergh, care vine cu Side Effects (dar si cu Jude Law si Rooney Mara), la Richard Linklater, care incheie o trilogie cu Before Midnight (cu aceiasi Ethan Hawke si Julie Delpy; filmul e in afara competitiei), la Bille August, autorul lui Night Train to Lisbon (film cu o distributie sonora: Jeremy Irons, Melanie Laurent, Jack Huston, Martina Gedeck, August Diehl, Christopher Lee, Charlotte Rampling, dar prezentat in afara competitiei), dar si la Danis Tanovic, care vine in competitie cu Epizoda u zivotu beraca zeljeza/An Episode in the Life of an Iron Picker, sau Gus Van Sant, care concureaza pentru Ursul de Aur cu Promised Land, film coprodus de Matt Damon si care ii are in distributie pe: Matt Damon, Frances McDormand, John Krasinski, Rosemarie DeWitt si Hal Holbrook. In afara competitiei, dar in programul oficial, va fi prezentata in premiera mondiala si animatia americana 3D The Croods, regizata de Kirk De Micco si Chris Sanders (voci: Nicolas Cage, Emma Stone si Ryan Reynolds). Festivalul se deschide cu cel mai recent film al lui Wong Kar-wai, The Grandmaster, pe care, asa cum suna comunicatul festivalului, nici nu imi doresc sa il vad (nici nu-l vad; ajung la Berlin dupa proiectia de presa): "O drama cu arte martiale plasata in tumultuosii ani ‘30, in China, si inspirata de viata legendarului Ip Man, mentorul lui Bruce Lee". Rolurile principale sint interpretate de vedetele Tony Leung Chiu-Wai si Ziyi Zhang.

Sectiunea Panorama prezinta 52 de filme, dintre care 16 in programul principal (printre ele si debutul regizoral al lui Joseph Gordon-Levitt, Don Jon’s Addiction, in care Gordon-Levitt are rolul principal, alaturi de Scarlett Johansson si Julianne Moore); 16 filme sint in Panorama Special si 20 de documentare in Panorama Dokumente. Dintre toate, 29 de filme sint in premiera mondiala. Printre acestea, Maladies de Carter, cu James Franco, Catherine Keener si David Strathairn, sau Mes seances de lutte/Love Battles de Jacques Doillon, cu Sara Forestier in rolul titular.

Mai multe – si mai interesante -, de la fata locului. George, ai legatura!…