„Geniul Carpatilor” prin ochii unui istoric polonez

In parteneriat cu Institutul Polonez, Editura Polirom va prilejui publicului autohton intilnirea cu Adam Burakowski, in cadrul a doua evenimente organizate in capitala si la Iasi.

 Adam Burakowski va fi prezent la editia de anul acesta a Salonului de Carte Bookfest: duminica, 29 mai, incepind cu ora 12.00, va avea loc lansarea volumului "Dictatura lui Nicolae Ceausescu (1965-1989)", in prezenta a trei invitati de marca, Stejarel Olaru, Marius Oprea si Adrian Cioroianu. Pe 31 mai, ora 18.00, este planuita lansarea cartii la Iasi, la Libraria "Orest Tafrali". Invitati speciali: Liviu Antonesei si Florin Platon.

FRAGMENT

Masurile antisovietice luate de Ceausescu

Evenimentele din august 1968 si in primul rind soarta echipei lui Dub¹ek l-au determinat pe Ceausescu sa ia anumite masuri pentru limitarea influentei Uniunii Sovietice in Romania. O parte din actiunile intreprinse in aceasta directie erau continuarea directa a liniei elaborate de Gheorghiu-Dej inca de la sfirsitul anilor ‘50, iar o alta parte erau idei originale ale actualului conducator roman.

Prima masura luata chiar pe 21 august dimineata a fost deja amintita constituire a Garzilor Patriotice. Probabil in cursul aceleiasi zile Ceausescu a dat si ordinul de intocmire a planului de aparare impotriva invaziei sovietice. Acest plan, care avea numele de cod "Rovine-IS-70", a fost pregatit in cele din urma in anul 1970. El presupunea apararea teritoriului national cu toate fortele posibile: Armata, Securitatea si Garzile Patriotice. Iar daca armatele inamice ar fi infrint rezistenta, Ceausescu si ceilalti membri de la nivelul superior al conducerii urmau sa fie transportati intr-un loc sigur din munti. Iar daca rezistenta ar fi fost zdrobita intr-un timp foarte scurt, Ceausescu ar fi urmat, potrivit planului "Rovine-IS-70", sa fuga in secret intr-o tara care i-ar fi oferit adapost ¹.

In 1969 au fost majorate si sumele din buget alocate pentru inarmare. Comparativ cu celelalte tari din blocul sovietic, acest sector a fost foarte neglijat in anii ‘60. Intre 1965 si 1968 s-a operat o noua reducere a bugetului pentru armata, astfel incit in 1968 cheltuielile pentru inarmare se ridicau doar la 3,7% din intregul buget. In 1969, ele au crescut la 4,2%, ceea ce, avind in vedere si cresterea PIB cu 7,4%, reprezenta un supliment important². In acelasi timp, autoritatile au hotarit sa cumpere o anumita cantitate de arme moderne din URSS, RSC si RSFI³.

Fara indoiala, schimbarea cea mai importanta, care mergea cel mai departe si care deosebea cel mai mult Romania de celelalte tari ale Tratatului de la Varsovia, a fost crearea in cadrul Securitatii a unei unitati speciale de combatere a spionajului tarilor socialiste – mai bine zis, al Uniunii Sovietice. Aceasta unitate, subordonata sectiei de spionaj, UM 0110 CIE, a fost creata in 1969⁴. Existenta ei a fost tinuta in deplin secret, ofiterii care faceau parte din personalul acestei unitati fiind incadrati formal in altele si neavind permisiunea de a-si trada apartenenta la UM 0110. Aceasta unitate se ocupa in primul rind cu monitorizarea activitatii KGB si GRU, serviciile de spionaj ale celorlalte tari comuniste fiind tratate marginal (de altfel, ele nici nu desfasurau activitati notabile pe teritoriul Romaniei – exceptind, eventual, perioada perestroikai). Potrivit istoricului Marius Oprea, cu timpul, UM 0110 "a ajuns sa fie utilizata pentru a fabrica argumentele pe placul «conducerii superioare de partid»". Cei care cadeau in dizgratia lui Nicolae Ceausescu deveneau suspecti de spionaj in favoarea Uniunii Sovietice⁵. In 1989, UM 0110 numara 264 de ofiteri, 8 ofiteri specializati in tehnici operative, 15 subofiteri si 8 persoane ca angajati civili⁶ – cu alte cuvinte, era destul de numeroasa, tinind cont de conditiile Romaniei. Era mai numeroasa, de exemplu, decit UM 0107 ICE "Dunarea" (comertul cu marfuri "de importanta deosebita"; era vorba, printre altele, de "vinzarea" nemtilor catre RFG si a evreilor catre Israel⁷), decit UM 0617 (contraspionaj economic) si chiar decit UM 0625 (cealalta parte a contraspionajului, mai putin cel economic si cel responsabil de tarile comuniste).

Pentru eliminarea influentei sovietice, in serviciile speciale erau utilizate si alte metode. In baza Dispozitiei Consiliului de Ministri din 10 iulie 1968, au fost introduse exigente riguroase pentru noii candidati la angajare in Securitate. In primul rind, se cerea ca recrutii sa aiba liceul terminat si sa fie inscrisi la o forma de studii superioare, cu obligativitatea cunoasterii unor limbi straine⁸. Caracterul antisovietic al acestei dispozitii consta in faptul ca personalul de pe vremea lui Dej (cu alte cuvinte, cel cu trasaturi filosovietice) era foarte slab pregatit, fiind astfel defavorizat in aceasta conjunctura. Pe 20 iunie 1968 au fost facute schimbari importante in modul de recrutare a candidatilor pentru scoala de ofiteri in cadrul serviciilor speciale. Orice candidat la scoala din Baneasa trebuia din acel moment sa sustina obligatoriu un examen de admitere avind ca probe istoria Romaniei si limba romana⁹. Pe masura ce erau pregatite tinerele cadre "nationale" pentru serviciile speciale, din rindul acestora erau eliminati oamenii legati intr-un fel sau altul de Moscova, cei scoliti in Uniunea Sovietica.

Toate aceste masuri ale caror intentii antisovietice erau evidente si nici nu puteau fi ascunse au dus totusi la o reala reducere a influentei Kremlinului in Romania. Nu e lipsit de interes sa observam ca majoritatea acestor masuri erau ascunse opiniei publice din tara si de peste hotare, precum si fata de personalul obisnuit din aparatul de partid si din Securitate. Existenta UM 0110 CIE a constituit unul dintre cele mai mari secrete de stat; putinele informatii pe care le avem in legatura cu aceasta unitate au devenit accesibile abia dupa 1989. Nici una dintre aceste masuri (in afara de infiintarea Garzilor Patriotice) nu a fost exploatata de propaganda oficiala. Fara indoiala ca Nicolae Ceausescu voia cu orice pret sa scape de influenta sovietica, dar n-avea cum sa nu-si dea seama ca eliminarea ei completa era imposibila. Analistii de la Ambasada RPP apreciau in acest sens ca pentru autoritatile romane ar fi fost nerentabil sa elimine total orice influenta sovietica:

RSR nu-si exprima intentia de a iesi din Tratatul de la Varsovia. Conducatorii romani isi dau foarte bine seama ca tocmai datorita apartenentei la blocul tarilor socialiste si mai ales la Tratatul de la Varsovia Romania este un partener interesant pentru Occident, iar intentia de a parasi Pactul i-ar putea obliga pe ceilalti semnatari ai lui sa ia masuri preventive¹⁰.

Tocmai de aceea armata romana a participat la exercitiile Tratatului de la Varsovia, inclusiv pe teritoriul Uniunii Sovietice¹¹.

In acelasi timp, sovieticii erau de acord cu independenta romanilor pentru ca lor, destul de mult timp, acest lucru le-a fost de folos. Autoritatea lui Ceausescu la Bucuresti nu constituia un pericol nici pentru integritatea blocului sovietic, nici pentru comunism ca regim politic. Formula romaneasca nu si-a gasit imitatori printre celelalte tari comuniste. Iar in momentul in care Ceausescu s-a opus in mod hotarit politicii sovietice de reforma – perestroika, in care trebuia sa fie antrenata si Romania -, el a fost inlaturat de la putere in mod singeros, noul guvern intretinind cu Kremlinul relatii foarte strinse pina la dezmembrarea Uniunii Sovietice. "Cei pe care eu ii urmaream astazi conduc Romania" – afirma in 1994, cazind totusi in capcana exagerarii, Victor Neculcioiu, ultimul sef al UM 0110 CIE, inainte de caderea lui Ceausescu¹².

Roadele triumfului – Ceausescu intensifica politica externa

Ceausescu n-a trebuit sa astepte mult rasplata pe care politicienii din tarile occidentale i-au pregatit-o pentru atitudinea lui ireconciliabila fata de interventia armata a Tratatului de la Varsovia in Cehoslovacia. Inca din 30 august 1968, Statele Unite au trimis la Moscova o nota in care afirmau ca "nu stim ce se va intimpla" daca se va ajunge la invadarea Romaniei¹³. In luna octombrie a aceluiasi an, Romania si SUA au inceput negocierile in vederea inviorarii relatiilor reciproce. Pe 26 octombrie a fost semnat un acord pe probleme de colaborare culturala si economica¹⁴. In februarie 1969, prin intermediul ambasadorului sau la Washington, Corneliu Bogdan, Ceausescu l-a invitat pe presedintele SUA, Richard Nixon, sa faca o vizita in Romania¹⁵. Nixon, care, inainte de a fi ales presedinte, mai fusese la Bucuresti si in 1967, cind a facut parte dintr-o delegatie americana, a ignorat totusi invitatia, dar aceasta a fost apoi reinnoita de citeva ori. Si a fost acceptata abia in luna iunie, dupa degradarea brusca a relatiilor americano-sovietice, pe fondul razboiului din Vietnam¹⁶. Potrivit unor cercetatori, un motiv suplimentar care a influentat pozitiv luarea acestei decizii in cadrul administratiei Nixon a fost dorinta americanilor de a stabili, prin intermediul Bucurestiului, un dialog cu China¹⁷. Acest factor de decizie poate fi sustinut si prin faptul ca, in ajunul sosirii in Romania, Nixon efectuase o vizita in Pakistan, ale carui autoritati se straduiau de asemenea sa medieze relatiile dintre Washington si Beijing.

Delegatia americana condusa de Nixon a venit la Bucuresti pe 2-3 august 1969¹⁸. La aeroport a fost intimpinat cu mari onoruri, in prezenta a sute de mii de cetateni. Pe drumul de la aeroport, automobilul in care se aflau Nixon si Ceausescu s-a oprit pe neasteptate si ambii conducatori au coborit sa stringa miinile persoanelor care ii aclamau din multime¹⁹. In cele doua zile de convorbiri au fost abordate teme precum China, Vietnamul, dar si colaborarea bilaterala. S-a stabilit de asemenea, la fel ca la vizita lui de Gaulle, sa se deschida la Bucuresti o Biblioteca americana, iar la New York – o Biblioteca romana²⁰. Desi nu s-au semnat acorduri importante, vizita a reprezentat un succes diplomatic enorm pentru Ceausescu, care se putea mindri in fata lumii, ca si in fata populatiei tarii sale, ca este un "partener" al presedintelui Statelor Unite.

In afara de spectaculoasa vizita a lui Nixon la Bucuresti, in aceasta perioada Romania a reusit sa se apropie si de alte tari occidentale, precum si de tari din Lumea a Treia care aveau relatii de strinsa colaborare cu Occidentul. In septembrie 1968 a sosit la Bucuresti Michael Stewart, secretar de stat al Marii Britanii. Citeva zile mai tirziu, in capitala Romaniei sosea ministrul belgian al Afacerilor Externe²¹. In lunile care au urmat au avut loc o serie intreaga de vizite ale unor delegatii romanesti in diferite tari din Lumea a Treia, printre care Turcia si Iran, cu acesta din urma Romania incepind sa intretina relatii de tot mai strinsa colaborare. Pe la inceputul lui septembrie 1969, Ceausescu a efectuat in aceasta tara o vizita lunga de aproape o saptamina²².

Inviorarea politicii externe occidentale a Romaniei a avut loc intr-un moment in care celelalte tari din blocul sovietic isi inaspreau relatiile cu tarile din NATO, in primul rind pe fondul agresiunii asupra Cehoslovaciei si al razboiului din Vietnam. Tocmai de aceea Nicolae Ceausescu se putea prezenta ca fiind un conducator comunist independent, care a infaptuit idealurile nationale ale Romaniei in pofida pozitiei guvernului de la Moscova. Ca si de Gaulle, presedintele Nixon a fost intimpinat la Bucuresti cu un entuziasm spontan, autoritatile limitindu-se doar la a canaliza in mod corespunzator acest entuziasm. Iar datorita unor astfel de vizite pozitia partidului in societate s-a consolidat. La fel si pozitia lui Ceausescu in partid si in organele de conducere ale statului. Prin urmare, secretarul general s-a hotarit sa profite de conjunctura internationala favorabila pentru eliminarea urmatorului grup de potentiali adversari. Dar inainte de aceasta trebuia sa inabuse miscarea aparuta la baza societatii care cerea reforme mai profunde si o liberalizare mai larga.

–––

NOTE

1. D. Deletant, Ceausescu and the Securitate…, pp. 8488.

2. Romania si Tratatul de la Varsovia. Nota Ambasadei RPP la Bucuresti din 22 XII 1969, D-I-R-0-2101-1-70, A MSZ RP, p. 1.

3. Ibidem, p. 2.

4. M. Oprea, Mostenitorii Securitatii…, p. 55.

5. Ibidem, p. 56.

6. Ibidem.

7. Exista o monografie pe aceasta tema: R. Ioanid, Rascumpararea evreilor…

8. C. Troncota, Duplicitarii…, p. 41.

9. Ibidem, pp. 4142.

10. Romania si Tratatul de la Varsovia…, p. 2.

11. Ibidem, p. 3.

12. M. Oprea, Mostenitorii Securitatii…, p. 55

13 J.F. Harrington, B.J. Courtney, Relatii romano-americane…, p. 269.

14. Ibidem, p. 270.

15. Ibidem, p. 273.

16. Ibidem, pp. 274-277.

17. Ibidem, pp. 277-278.

18. C. Paiusan, N.D. Ion, M. Retegan, Regimul comunist…, p. 145.

19. J.F. Harrington, B.J. Courtney, Relatii romanoamericane…, p. 279.

20. Ibidem, pp. 279-280.

21. C. Paiusan, N.D. Ion, M. Retegan, Regimul comunist…, p. 141.

22 Ibidem, p. 146.

–––

AUTORUL

Adam Burakowski (n. 1977) – doctor in stiinte politice, absolvent al Institutului de Istorie al Universitatii din Varsovia (2001) si al Institutului de Studii Est-Europene al Universitatii din Varsovia (2004). In 2003 a efectuat stagii la Cold War International History Project din cadrul Woodrow Wilson International Center for Scholars din Washington, respectiv la Ambasada Republicii Polone din Bucuresti. Din 2004 este asistent, iar din 2007 lector la Institutul de Studii Politice al Academiei Poloneze de Stiinte. Intre 2006 si 2010 a fost director adjunct al postului de radio Polonia International. Din 2009 face parte din consiliul de gestionare a proiectului retelei europene de radio Euranet. Este coautor (impreuna cu Aleksander Gubrynowicz si Pawel Ukielski) al cartii 1989 – Toamna Natiunilor (Varsovia, 2009).

––-

CARTEA

Un volum dedicat integral comunismului romanesc din perioada lui Nicolae Ceausescu, o analiza comparata de tip istoric si politic realizata de un specialist consacrat in istoria comunismului din Europa Centrala si de Est. Pe baza unei bibliografii vaste si a unor izvoare de o mare diversitate, Adam Burakowski ne ofera nu doar o istorie a comunismului romanesc, ci si o carte despre puterea absoluta al carei unic scop este consolidarea perpetua a puterii.

"Cartea lui Adam Burakowski este o carte despre o dictatura si un dictator, dar nu numai. Dictatura lui Nicolae Ceausescu ne ofera si o perspectiva de istorie politica, alaturi de explicatiile necesare privind felul in care a functionat regimul ceausist folosindu-se frica, manipularea si falsul nationalism. Fara indoiala, cititorul acestei carti va fi rasplatit. Volumul are la baza surse bibliografice numeroase, romanesti si straine, ceea ce demonstreaza o abordare atenta – pentru ca, pina la urma, tema istoriei regimului ceausist este provocatoare, dar si anevoioasa, complicata prin capcanele pe care le poate intinde." (Stejarel Olaru)

"Eu traiesc intr-o tara in care ramasitele comuniste, din pacate, inca nu s-au stins, ba chiar reinvie ca niste spectre care-si iau o noua infatisare si alt nume. In unul dintre interviurile pe care le-am acordat cu ocazia lansarii in Polonia a Dictaturii lui Nicolae Ceausescu, spuneam ca este o carte care vrea sa arate ca nu e rentabil sa fii sclav si, daca, citind ce am scris eu, fie si numai o singura persoana renunta la statutul de sclav, atunci consider ca a meritat sa consacru sase ani de munca pentru a o scrie. Cu aceeasi speranta astept si editia in limba romana." (Adam Burakowski)