Caută 
5 MIN
"Acum lucreaza la un film, dar din povestile colegilor stiu ca atunci cind nu filmeaza poate fi vazut regulat la biroul din New York", spune Mihai Gligor care e "oficial" secretarul-general al Festivalului Transilvania (TIFF), dar care la Doha Tribeca Film Festival (DTFF) e Guest Service Manager. "Inseamna ca raspund de tot ce tine de cei 300 de oaspeti ai festivalului: de la invitatii pina la transport, cazare, acreditare, etc."
Cei trei romani care lucreaza pentru Bob si pentru festivalul care are loc intre 29 octombrie si 1 noiembrie au functii de raspundere. O greseala, si esti trimis acasa. Dorina Oarga, care a lucrat in Romania pentru Atelierul Aristoteles, TIFF si Festivalul Green Planet Blues, este acum Industry Coordinator. Ea se ocupa de invitatii din industrie care nu vin cu un film in festival, dar care participa la paneluri si workshopuri. "Trimit invitatiile oficiale si apoi am grija ca sederea invitatilor sa fie cit mai placuta – de la pregatirea vizelor, a transportului si cazarii pina la programul din timpul festivalului. In plus, am grija si de cinefilii care solicita acreditare. " Oana Rasuceanu (nu cred sa existe jurnalist in media culturala de la noi care sa n-o cunoasca) este Registration Coordinator. "Am in grija tot ce tine de intimpinarea invitatilor, de la conceptul si realizarea gentilor de festival (care ne-am dori sa fie facute dintr-un material traditional si sa nu arate ca binecunoscutele genti branduite) si de la materialele & cadourile dinauntru, pina la coordonarea biroului propriu-zis de acreditare. Adica locul unde vor veni toti invitatii pentru a-si ridica badge-ul. Cu alte cuvinte, trebuie sa am grija ca primul «Hello!» sa fie unul perfect si sa-i convinga ca au nimerit la un festival foarte bine organizat."
O zi libera pe saptamina si munca de la 8 la 19
Nu prea vad cum ar crede altceva invitatii. Qatar-ul este o tara bogata, iar Festivalul Tribeca – circula zvonurile ca ar aduce-o in acest an pe Meg Ryan (printre multe alte vedete) – este aproape o industrie. Pentru romani se pare ca e doar un TIFF la scara mai mare. Dorina Oarga: "Munca mea nu e foarte diferita de cea de acasa, doar ca nivelul e altul, lucru care ma provoaca. Dar nu am voie sa fac nici cea mai mica greseala. Trebuie sa tin cont de orice detaliu legat de invitatii festivalului. Mediul nu e neaparat mai luxos, dar totusi ne aflam in tara cu cel mai mare PIB pe cap de locuitor", spune Dorina Oarga, care locuieste, ca toti membrii echipei, intr-un superhotel cu apartamente imense. Mihai Gligor: "Nu cred ca lux e totusi cuvintul ideal pentru a descrie ce e aici. Am un birou mai putin lat decit cel de acasa, dar diferenta e ca sint la etajul 14 si ca vad de la geam un pic de mare, un pic de oras si ceva desert". Avantajele sint de alt soi. "Intr-un fel cunoscusem genul asta de organizare de cind am lucrat la Chicago Film Festival", adauga Gligor, "dar aici nivelul e mai mare decit la Chicago. Dar imi place pentru ca am de-a face cu oameni calificati, am acces la tot felul de informatii si am senzatia ca lucrez la un eveniment de Liga 1". Mihai Gligor este sef peste Dorina Oarga si Oana Rasuceanu. Are in subordine opt oameni care se vor face in curind 15.
Daca la Muzeul de Arta Islamica, cartierul general al festivalului, cei din echipa pot merge si in blugi, programul de lucru e strict: Oana si Dorina incep la 8 dimineata si termina la 7 seara, in vreme ce Mihai are un program mai lejer, 9-18. "Pe masura ce ne apropiem de festival, toate zilele saptaminii se vor transforma intr-o singura, foarte lunga zi de lucru", spune Oana Rasuceanu pentru care laptopul a devenit deja o prelungire a miinii.
Zilele libere din saptamina sint pentru toti doar una, simbata, cind incearca sa iasa cit mai mult. Pentru asta au neaparat nevoie de masina – si din cauza distantelor, si din cauza caldurii si, mai ales, a umiditatii. Dar impresiile sint entuziaste. Zice tot Oana (care in toate pozele ride cu gura pina la urechi, si geme Facebook-ul de ele): "E un loc spectaculos. Senzatia pe care ti-o da e de oras aparut de nicaieri in mijlocul desertului. E ciudat, simti ca esti in mijlocul dunelor chiar daca in jurul tau sint zgirie-nori. Am fost si in desert. A fost una dintre cele mai intense experiente din viata mea". Pe Dodo o incita traditiile descoperite prin intermediul colegilor localnici, dar o frapeaza si alaturarea de traditional si de modern: "Sint socata de ritmul in care se lucreaza. E plin de zgirie-nori si tot nu se opresc din construit". Bucuriile timpului liber sint petrecerile sau cinele pe care le gatesc prin rotatie. Isi cumpara mincare de la supermarket si iau cina in grup. E un element important al socializarii, mai ales ca echipa e formata din 70 de oameni de nationalitati diferite. "Ne-am imprietenit destul de repede", spune tot Dodo, care are, ca si celelalte fete din echipa, o colega cu care imparte vastul apartament de la W Doha Hotel. "Colegul meu de apartament, Michael Petrovich, e managerul de la Productie", spune Mihai Gligor. "El e si head of production la Tribeca New York, si cel care organizeaza petrecerile Vanity Fair de la Cannes si de la Oscar. Ne plingeam unul altuia ca anul asta n-am mai organizat petreceri la Cannes (el pentru Vanity Fair, eu penru Romanian Film Promotion). In principiu, amindoi facem acelasi lucru. In realitate, ce face el e de 10 de ori mai scump si mai mare decit ce face eu."
Dupa citeva saptamini in Qatar, cei trei romani se simt de parca ar fi trecut mai multe luni. Nu doar pentru CV-ul lor (sau pentru card), dar si pentru experienta de viata, DTFF e un eveniment important. N-am aflat insa ce vedete vin. Oana Rasuceanu mi-a spus doar atit: "Din punctul de vedere al omului de PR, spun doar ca presa va avea mult de lucru la festivalul asta :)."
