Sa ridem cu Palahniuk

O repudiere a pornografiei prin caricaturizare

Va mai amintiti de 8 mm, filmul cu Nicolas Cage, de la finele secolului trecut? Acolo, un detectiv particular, interpretat de Cage, era angajat de vaduva unui bogatas sa analizeze veridicitatea unei pelicule care continea nici mai mult nici mai putin decit filmul pornografic al uciderii unei fete. Atunci am auzit pentru prima data de "snuff" si ce inseamna el. Deschizind cartea lui Palahniuk, ma gindeam, este oare ea un fel de replica la filmul amintit? E drept, romanele americanului sint mai tot timpul intunecate, grotesti, populate de fiinte bizare, dar niciodata lipsite de o doza puternica de umor…

Intr-adevar, Snuff este un roman despre o lume sordida, poate cea mai sordida dintre toate: cea a industriei pornografice, dar la terminarea lecturii nu simtim socul, poate chiar trauma, care-i insotea pe cei mai multi dintre spectatorii celor 8 mm. Si asta pentru ca Palahniuk, spre deosebire de Andrew Kevin Walker (scenaristul) si Joel Schumacher (regizorul), alege o alta cale de repudiere a pornografiei: nu luind-o in serios, ci caricaturizind-o. Daca domnul Caragiale ar fi scris despre industria filmelor pentru adulti (ce alaturare!), asa ar fi scris: zeflemist, caustic chiar, dar fara sa uite sa strecoare o mica doza de tandrete in toata afacerea, tandretea (sau ingaduinta) pe care o arati celor ce nu mai pot fi salvati.

Un maraton sexual de groaza, plin de umor

Dar sa vedem, pe scurt, despre ce este vorba. Cassie Wright, un superstar al filmelor porno, vrea sa se retraga din activitate, dar nu inainte de a mai face un ultim film: acela in care nu mai putin de sase sute! de barbati vor trece, pe rind, prin patul ei si, implicit, prin fata camerelor de filmat. Un maraton sexual, un sfirsit apoteotic pentru o cariera glorioasa si, bineinteles, un nou record mondial. Asteptindu-si rindul sa urce in camera "divei" sint trei barbati pe care Palahniuk ai zice ca si-i alege la intimplare din marea masa de anonimi prezenti la fata locului: numarul 600, numarul 137 si numarul 72. In realitate, nu e nimic "intimplator" la ei. Oficial, toti sint niste "domni", asa li se spune de catre asistenta de platou care periodic le striga numerele, in realitate, fiecare este un monstru. Un monstru sau un ratat deplorabil, depinde din ce unghi privesti lucrurile, dar un lucru e clar: normalitatea, chiar definita in termeni lacsi, e greu de gasit in multimea enorma de barbati care s-au strins in anticamera sexului.

Numarul 600 este el insusi un veteran al industriei si cel care a introdus-o pe Cassie in lumea "showbizului", drogind-o si apoi violind-o in fata camerelor de filmat. Numarul 137 a fost molestat sexual in copilarie de parintele sau si pina la momentul de fata a fost convins ca e gay. De fapt, acesta e si motivul pentru care a tinut sa participe la acest maraton: sa vada daca chiar e. Ce-i drept, nu se lasa doar in voia instinctului, ci se imbuiba cu multe pastile Viagra. Din cauza trecutului sau sexual, omul e banuit de a avea SIDA, asa ca, la un moment dat, numarul 600, ca sa nu fie nici un dubiu, ii picteaza cu marker permanent literele infame pe frunte, spre groaza vedetei de televiziune (caci asta e sigur), care acum va trebui sa dea lamuriri suplimentare chiar daca sus ti se cere, pentru o buna parte din timpul filmarilor, sa porti prezervativ. Al treilea "domn" e si cel mai tinar din acest trio neverosimil. Ni se spune ca tine in mina un buchet de trandafiri albi, ofiliti (pentru Cassie) si vrea sa urce sus pentru a-i face starului o confesiune: el este baiatul ei, copilul pe care Cassie l-a nascut in tinerete, abandonindu-l imediat dupa nastere, dar caruia acum vrea sa-i lase mostenire sumele uriase pe care le va incasa (din) acest ultim film. Pentru ca, intr-adevar, o stie toata lumea, o stie si ea, Cassie nu are cum sa supravietuiasca celor sase sute de barbati. Ar fi imposibil. La sfirsitul zilei, regina sexului va fi moarta, iar fiul ei un om foarte bogat. Moarta, evident, caci altfel cum ne-am explica titlul romanului?

Nimeni nu este cine pare sa fie

Sexul si moartea ingemanate, violenta si libidoul inlantuite intr-un tandem fatal. Atractia si repulsia pentru propria atractie. Acestea sint ingredientele adevaratului "snuff". Iar daca acesta este un "snuff", nu ar fi firesc sa le contina? Las cititorul sa dea verdictul final. Suficient de precizat ca nimeni nu este cine pare sa fie, iar pina la sfirsitul cartii, era sa zic filmului, multe surprize se vor perinda prin fata ochilor nostri inlacrimati de atita ris. Caci dincolo de pretextul sexului, al tuturor dezinhibarilor porno, al tuturor lumilor, interioare si exterioare, aflate in prag de apocalipsa pe care ni le descriu personajele, se afla vocea unui scriitor care nu se poate abtine (nici nu se chinuie, de fapt) sa nu izbucneasca in ris. Si chiar daca risul acesta nu-i tot timpul urmarea a ceva amuzant, e teribil de contagios.

Chuck Palahniuk, Snuff , traducere de Mihai Chirilov, "Biblioteca Polirom. Proza XXI", Editura Polirom, 216 pagini, 24.95 lei, traducere de Mihai Chirilov, "Biblioteca Polirom. Proza XXI", Editura Polirom, 216 pagini, 24.95 lei.