Activistul ca persoană privată

Săptămâna 50, Ziua 346 de Război

În introducere ori între invitaţi, Dieter Nuhr, în emisiunea lui Nuhr im Ersten (ARD) face şi o revistă a presei. De unde pescuieşte, desigur, găselniţe ce te lasă mască. De pildă asta, din Legea federală a funcţionarului public: „Dacă un angajat moare într-una din deplasările sale de serviciu, deplasarea este încheiată.” (Doar pe ARD, 2 februarie 2023). Altă ţintă predilectă a sa o reprezintă excrescenţele mişcării woke, cancel culture, political correctness (ştiu, e un pleonasm să vorbeşti de excrescenţe, când toată mişcarea este una), Nuhr încheindu-şi un excurs în materie cu următoarea poantă: „Cei mai răi sunt veganii biciclişti!” Sau invers: „Cei mai răi sunt bicicliştii vegani!”? În fine, e vorba de cei care, în superioritatea lor eco-salvatoare, dacă trec pe lângă maşina ta parcată în faţa unei măcelării, ţi-o zgârie numaidecât şi cu convingerea că ţi-o meriţi cu prisosinţă! Cum să mai mânânci, băă, carne, când se duce de râpă planeta?

Alt invitat în data mai sus pomenită a fost Florian Schröder. Care, printre altele, a găsit cum putem recunoaşte dacă un text a fost scris de Inteligenţa Artificială, de ChatGPT, să zicem, sau de un om. Păi, dacă textul este ilogic şi prostesc, atunci autorul e un om. El şi-a încheiat actul, de altfel, cu o concluzie tot mai valabilă atunci când vine vorba de omul recent, ajungând via Immanuel Kant (complet desuet, în viziunea recenţilor activişti) la părerologii activişti: „Da’ de ce să mă mai şi gândesc? Doar am o părere, ar trebui să fie suficient!” Care părere, desigur, e, din păcate şi îndeobşte, o convingere care nu admite defel altă părere.

Apropo de activişti, iaca nu mai ştiu dacă s-a luat Nuhr ori Schröder de niscaiva reprezentanţi ai Ultimei Generaţii (Letzte Generation, ăia de se tot lipesc ba de carosabilul unor autostrăzi, ba de… covorul roşu de la Berlinală (okay, e o afirmaţie protocronistă, dar avea să se-ntâmple şi asta). Care (un el şi-o ea) ce-au făcut? Au luat avionul, adică, nota bene: AVIONUL, mult hulitul AVION, ca să meargă, în Thailanda şi-n Bali. În concediu. Ocazie cu care au „ratat” înfăţişarea la un tribunal din Stuttgart, unde ar fi trebuit să compară – care ca martor, care ca acuzat: acuzatul se lipise şi el prin toamnă de carosabilul unui drum federal. Desigur, când treaba a devenit publică, s-a iscat ceva scandal. Ştiţi care a fost cea mai tare reacţie, demnă de orice politician de pe la noi (de la PSD, la PNL şi retur)? Ceea ce-a declarat un reprezentant al mişcării UG într-un comunicat explicativ-justificator: „Şi-au rezervat zborul ca persoane private, nu în calitate de apărători ai climei. Trebuie să facem această distincţie.”

Săptămâna 50, Ziua 348 de Război

Printre altele, la amintirile de care mi-a amintit azi FB-ul, a fost şi postarea asta din februarie 2018: Ferice de cel ce ajunge să se înţeleagă măcar pe sine însuşi.

Mă-ntreb dacă acest cutremur devastator din Turcia îl va mătura de la preşedinţie şi pe Erdogan.

Numerele de la extragerea de sâmbătă a loteriei germane: 29-31-33-34-35-37!!!???

Mă întorc eu de la cumpărături şi întâlnesc pe drum un bărbat îmbrăcat de iarnă din cap până-n… ei, nu chiar până-n picioare, căci omul, deşi era frig, deşi era zăpadă şi mai bătea şi vântul, era în şlapi – şlapi de plajă (din plastic), nota bene! Iar ca să fie şi mai şi imaginea, nu purta nici ciorapi! Băi, frate, de-ar exista poliţia temperaturii (cum s-a glumit la un moment dat, vizavi de nevoia imperioasă de-a face economie la energie), omul ar cam fi avut probleme să se justifice, detaliile de mai sus putând lesne trece drept indicii incriminatoare cum că omul trebuie că are-n casă binişor peste 20 de grade Celsius!

Am văzut imagini cu blocuri din Turcia care s-au năruit ca la dărâmările alea controlate care duc la „implozia” unei clădiri! Teribil.

Săptămâna 50, Ziua 349 de Război

Credoul lui Dorel: Na-ţi-o frântă, că ţi-am dres-o!

Săptămâna 50, Ziua 350 de Război

Breaking News Digi 24: „Cursă contra cronometru pentru salvatori – Echipele de intervenţie caută în continuare supravieţuitori”.

Din păcate, cursa n-a fost contra cronometru atât pentru salvatori, cât pentru supravieţuitori.

Ha! S-a ieftinit şi sucul de roşii!! De la 4,99 la 3,99! Oare s-a inversat, în sfârşit, trendul?

Am revăzut În căutarea lui Forrester (SUA 2000), în care Sean Connery joacă scriitorul William Forrester, scriitor care a devenit un „clasic” cu primul său roman, apoi n-a mai publicat în zeci de ani nicio carte. Reţin din film una din poveţele date tânărului Jamal Wallace (Rob Brown) din Bronx, un scriitor în devenire. „Secretul scrisului e să scrii, nu să gândeşti!” Altfel spus (tot de el), prima versiune o scrii cu inima, a doua abia cu mintea. Ei, mda, numai de-ar fi atât de uşor să le separi…

Michael Astner este poet, traducător şi publicist