Alegerile parlamentare

„Statele Unite îndeamnă autorităţile moldovene să ia toate măsurile necesare pentru a asigura un proces electoral liber şi corect şi un rezultat transparent care respectă voinţa alegătorilor moldoveni. (…) Autorităţile locale şi naţionale trebuie să se asigure că toţi candidaţii sunt capabili să se înregistreze pentru a participa la alegeri şi pentru a-şi desfăşura campaniile electorale fără teama de hărţuire sau de violenţă fizică. Reţelele mass-media trebuie să ofere un acces egal tuturor candidaţilor şi să abordeze mesajele lor într-o manieră echitabilă, echilibrată şi imparţială, în conformitate cu legile mass-media din Moldova. În cele din urmă, credem că scopul tuturor partidelor şi al candidaţilor este acelaşi, asigurând un viitor prosper şi democratic pentru Moldova şi cetăţenii săi. Statele Unite vor continua să ajute poporul moldovean să atingă acest obiectiv.”

Declaraţia oficială a Departamentului de Stat din SUA, apărută cu aproape o lună înaintea alegerilor parlamentare organizate de către guvernul „democrat” al oligarhului Plahotniuc, nu înseamnă decât că există suficiente semnale că scrutinul de peste Prut de pe 24 februarie se anunţă a fi unul dintre cele mai tensionate şi delicate din scurta istorie a Republicii Moldova. Iar îngrijorarea pare a fi perfect îndreptăţită dacă până şi Vladimir Voronin (fostul preşedinte comunist de la Chişinău), om trecut prin multe (şi dubioase) victorii electorale, a ajuns să declare că „din cauza modificării legislaţiei electorale şi trecerii la sistemul de vot mixt, la scrutinul electoral din februarie 2019 vor avea loc cele mai mari falsificări ale alegerilor de până acum”.

Îngrijorările Uniunii Europene şi Statelor Unite ale Americii referitoare la viitorul democraţiei îm Republica Moldova au apărut public pentru prima dată anul trecut. Peste Prut 2018 a însemnat o luptă inegală între Putere, pe de o parte, şi opoziţie, societatea civilă şi presa independentă, de cealaltă parte a baricadei. Având acces neîngrădit la toate butoanele, guvernanţii au făcut uz de toate metodele mai mult sau mai puţin corecte, începând cu cu încorsetarea financiară a presei independente şi terminând cu anularea incredibilă a victoriei lui Andrei Năstase la Primăria Chişinăului pentru a le arăta celor care mai îndrăznesc să se opună cine sunt „jupânii” Republicii Moldova. Doar că, ghinion!, Uniunea Europeană şi Statele Unite nu s-au lăsat intimidate de această manieră de a conduce o ţară şi astfel Chişinăul s-a trezit cu finanţările externe îngheţate taman înaintea unui an electoral foarte delicat.

După ce a terminat anul 2018 ajungând pe agenda Parlamentului European alături de Somalia şi Burundi în ceea ce priveşte încălcările drepturilor omului, democraţiei şi statului de drept, Republica Moldova începe anul 2019 sub spectrul unui faliment total, atât economic cât şi moral. Cum conform ultimelor sondaje este greu de crezut în acest moment că vreunul dintre partidele sau blocurile electorale participante în aceste alegeri va putea obţine un scor care să îi permită apoi să şi guverneze fără să fie nevoit să împartă puterea cu încă cineva, ne putem aştepta – tradiţional, de acum, pentru Republica Moldova – la o nouă tură de alegeri anticipate.

Această instabilitate politică prelungită nu va face însă decât să accentueze creşterea sărăciei dar şi a abuzurilor administraţiei în exerciţiu, iar acest lucru va putea duce la tensiuni sociale din ce în ce mai puternice. Dodon îşi va vedea în continuare de drumurile sale lunare la Kremlin în timp ce guvernarea, în lipsa unor uşi deschise în Europa sau peste Ocean, va încerca să se reorienteze dintr-una autointitulată „pro-europeană” într-una „pro-Moldova” care să îşi apere „sărăcia şi nevoile şi neamul” de normele democratice ale Vestului.

Dacă vor şti să îşi joace bine şansele, pro-europenii uniţi în blocul electoral ACUM ar putea profita şi să obţină un scor suficient de bun la acest scrutin pentru a încerca din Parlament readucerea Republicii Moldova la normalitate. Cu aproape o lună înaintea alegerilor Dodon nu are în continuare nicio influenţă în stat şi are doar sprijinul unei anumite părţi din societate (preopnderent filoruşii nostalgici) în timp ce Plahotniuc are o influenţă totală în stat dar, cu toate eforturile sale de imagine, nu are sprijinul niciunei părţi din societate.

Până la urmă două alegeri la rând câştigate de către opoziţie şi care apoi să fie anulate ar fi mult prea mult, chiar şi pentru imprevizibilii „jupâni” de la Chişinău.

Radu Popescu a fost consultant politic în Republica Moldova