Azi, proba scrisă. De ce nu se înghesuie profesorii să fie directori de şcoală?

Cea de-a doua sesiune pentru ocuparea celor 98 de posturi rămase libere pentru funcţiile de director şi director adjunct a atras puţini candidaţi. Practic, doar 105 cadre didactice şi-au depus dosarele de participare, dintre care 104 au fost acceptate pentru proba scrisă a concursului care are loc astăzi, 18 februarie. Dacă la prima sesiune, de la finalul anului trecut, au fost totuşi şcoli pentru care s-au întrecut şi şase candidaţi, concurenţa este mult mai mică la cea de-a doua sesiune.

De ce fug profesorii de funcţia de director

Una dintre cele mai dese motivaţii date de către profesorii intervievaţi de Ziarul de Iaşi de ce nu ar vrea să fie directori de şcoală este legată de aspectul financiar. Practic, un cadru didactic cu 20 de ani de experienţă la catedră şi cu toate gradele didactice câştigă în prezent un salariu apropiat de cel pe care l-ar lua ca director de şcoală.

Dacă se adugă şi eventuale ore suplimentare, atunci, veniturile se apropie şi mai mult de salariul de director. Fără a adăuga sporul pentru dirigenţie sau alte tipuri de sporuri sau activităţi suplimentare.

„Salariul nu a fost niciodată motivaţia pentru a fi director de şcoală. Nu în ultimii ani. Practic, trebuie să fii în permanenţă în şcoală şi răspunzi pentru orice se întâmplă. Acum îmi termin orele, îmi fac planurile de lecţii sau pregătesc materialele pentru a doua zi şi pot să îmi văd de casă şi de copii”, explică un cadru didactic care a ocupat în trecut funcţia de director pentru un an de zile la o şcoală în mediul rural.

Acesta subliniază că eventuala influenţă şi dorinţa de control ar putea fi motivele, la care se adaugă interese politice. Profesorul, care a dorit să îşi păstreze anonimatul, explică pentru Ziarul de Iaşi faptul că funcţia de director presupune să fii activ şi disponibil în permanenţă, iar orice se întâmplă rău în şcoală cade pe umerii directorului.

„Dacă s-a spart o ţeavă la centrala de la şcoală trebuie să sari în maşină şi să te asiguri că se rezolvă problema. Dacă eşti sunat de la Inspectorat la ora 16 sau 17 că trebuie să duci de urgenţă nişte acte la Iaşi, atunci trebuie sa sari în maşină şi să faci asta, indiferent dacă eşti la 30 sau 40 de kilometri de oraş. Ce te faci însă dacă nu ai permis de conducere şi microbuzul şcolar este în reparaţie sau trebuie să transporte elevii la acele ore?”, adaugă profesorul.

Meditaţiile, o soluţie pentru a câştiga încă un salariu

Mulţi profesori, mai ales din oraşele din judeţ, care predau şi materii de Evaluare Naţională sau Bacalaureat, preferă să facă medidaţii cu elevii în timpul liber, timp liber pe care nu l-ar avea dacă ar ocupa funcţia de director. Practic, având în vedere că un preţ mediu pentru meditaţii este de 100 sau 120 de lei pentru o şedinţă, iar profesorii pot face ore suplimentare şi cu trei sau patru elevi în acelaşi timp, atunci vorbim de câteva sute de lei pe care profesorii îi pot face în doar două ore, după program. Iar mulţi dintre profesorii de Limba română sau de Matematică din Iaşi sunt nevoiţi să refuze elevi din cauza cererii mari pentru medidaţii, deci lunar pot adăuga câteva mii de lei bune la salariul de profesor, mult mai mult decât ar câştiga doar ocupând funcţia de director.

Motivaţia finaciară este relativ mică, având în vedere că un cadru didactic cu vechime de peste 20 de ani şi toate gradele didactice câştigă aproximativ cât un director de şcoală, astfel, chiar şi în lipsa meditaţiilor, mulţi profesori aleg să rămână la catedră, iar timpul liber să îl petreacă alături de familie.

Birocraţia şi responsabilităţile fac postul de director neatractiv

Cadrele didactice cu care a discutat Ziarul de Iaşi afirmă că responsabilităţile excesive, numărul mare de hârtii de care trebuie să se asigure că sunt întocmite corect şi predate către ISJ sau autorităţile locale, dar şi faptul că, de cele mai multe ori, directorii nu au aproape deloc timp liber sau concediu, toate acestea fac postul şi mai neatractiv.

„Inclusiv în concedii directorii trebuie să se intereseze că lucrările de mentenanţă sunt realizate, mai ales că acestea sunt realizate în timpul vacanţelor, că hârtiile nu rămân necompletate sau nesemnate, că Inspectoratul Şcolar primeşte la timp toate hârtiile pe care le solicită”, explică un cadru didactic.

La aceste obligaţii de serviciu se adaugă însă şi presiunile venite din partea corpului profesoral, şicane şi chiar plângeri făcute către ISJ în cazul în care un director de şcoală nu este agreat de anumite „bisericuţe” care se formează uneori la nivelul şcolilor.

Laviniu Lăcustă, preşedintele Uniunii Sindicatelor Libere din Învăţământul Preuniversitar Iaşi, confirmă majoritatea acestor afirmaţii venite din partea cadrelor didactice şi subliniază că, într-adevăr, funcţia de director este din ce în ce mai puţin dorită.

„Motivaţia financiară este foarte mică având în vedere că postul aduce responsabilităţi foarte mari. Practic, directorul este tras la răspundere pentru orice se întâmplă rău în şcoală, indiferent dacă este prezent sau nu. Mulţi profesori preferă să îşi facă treaba la catedră, iar apoi să îşi petreacă timpul liniştiţi cu familia. Un alt aspect este cel legat de statut şi de respectul acordat de societate. Dacă, în anii ’90, directorii şi profesorii se bucurau de un oarecare statut social, acum sunt în permanenţă blamaţi de opinia publică”, explică liderul de sindicat.

VEDEȚI AICI ȘI: Va fi bătălie la „Negruzzi” pentru funcția de director? Cine o concurează pe Camelia Gavrilă?