Balonul chinezesc, Ucraina, Munchenul şi competiţia globală America vs China (I)

Într-un episod din fluxul său editorial de pe Substack, Postliberal Order, Gladden Pappin face o comparaţie între realitatea geopolitică din 1986, când a fost lansat un film celebru, Top Gun, cu Tom Cruise în rolul principal, şi cea de astăzi când, în 2022, a fost lansată o continuare a acestuia, Maverick. „În 1986, intriga din Top Gun corespundea realităţii unei ordini liberale globale care urma să fie administrată în scurt timp doar de către Statele Unite”, scrie Pappin. „Tot ce era necesar pentru a menţine ordinea mondială erau câteva lovituri militare ţintite.” Deşi, tehnic vorbind, eram încă în perioada Războiului Rece, confruntarea ideologică care dominase întreaga perioadă postbelică urma să se încheie cu victoria completă a Americii.

Acum, la aproape patru decenii distanţă, scenariul din Maverick se bazează, nostalgic, pe presupuneri despre o lume care este pe cale de dispariţie. Invazia rusească din Ucraina, demersul explicit al Moscovei şi Beijingului, cărora li s-au alăturat ţări precum Coreea de Nord, care a devenit o putere nucleară în toată regula, sau Iranul, pe cale să obţină acelaşi statut, de a schimba actuala ordine mondială cu una care să le fie favorabilă, consolidarea unor alianţe anti-occidentale ca BRICS+, ne pun în faţa unei realităţi geopolitice profund schimbate. „Lumea pe care o celebrează Maverick nu mai există”, conchide Pappin.

Suntem evident într-un nou Război Rece, chiar dacă unii se agaţă încă, din raţiuni ideologice sau din naivitate, de iluzia că e ceva ce mai poate fi încă evitat. Şi ministrul de externe chinez, Wang Yi, prezent la Conferinţa anuală de Securitate de la Munchen, a mers şi el pe aceeaşi linie condamnând „mentalitatea de război rece” care ne-ar împinge către acest deznodământ, cu trimitere transparentă la Statele Unite. Dar sigur, e doar o declaraţie pentru consum extern. Pe plan intern, retorica e cum nu se poate mai diferită. În ultima sa analiză „Sinocism” de pe Substack, Bill Bishop face trimitere la un articol publicat recent de QiQingshan, preşedintele unui institut al Comitetului Central al PCC, un personaj influent la Beijing, plecând de la o afirmaţie a lui Mao, vorbeşte despre „bucuria infinită de a lupta cu forţele ostile care caută să obstrucţioneze, să blocheze şi să suprime China şi să întârzie sau să întrerupă marea ascensiune globală a acesteia”.

Wang Yi a ajuns la Munchen, o escală în viitorul său drum la Moscova, în plină criză provocată de incursiunea unui balon chinezesc care a survolat spaţiul aerian american. Epopeea călătoriei „balonului meteorologic chinezesc” (descriere care aparţine Beijingului) deasupra Americii şi Canadei, a cărui traiectorie a trecut în imediata apropiere a unor baze de rachete intercontinentale, a amplificat nu doar tensiunile sino-americane, ci şi pe cele politice din interiorul Statelor Unite.

O parte dintre politicienii republicani au încercat să prezinte faptul că s-a reacţionat foarte târziu, abia după ce un ziar din statul Montana a semnalat incidentul surprins de un fotograf, prin prisma naraţiunii că Joe Biden este compromis şi condiţionat de către regimul de la Beijing datorită relaţiilor de afaceri dubioase ale lui Hunter Biden. Tentaţia este de înţeles. Dacă o întâmplare similară ar fi avut loc în mandatul lui Donald Trump cu un balon rusesc s-ar fi vorbit imediat despre faptul că el este o „păpuşă” a lui Putin. Acesta este probabil în bună măsură şi explicaţia schimbării radicale de atitudine la Casa Albă, care a ordonat în final doborârea balonului. Urmată de amânarea unei vizite la Beijing a secretarului de stat, Antony Blinken, stabilită în cursul întâlnirii Biden – Xi Jinping de la reuniunea G20 din Bali.

Vizita din 5-6 februarie ar fi fost prima deplasare a unui secretar de stat american în China din ultimii cinci ani şi era considerată de ambele părţi ca o oportunitate de a stabiliza cumva relaţiile din ce în ce mai tensionate dintre cele două mari puteri. Doborârea balonului a provocat o reacţie iritată la Beijing (care iniţial ceruse să-i fie predat intact „balonul meteorologic”). Iar în intervenţia sa de la Munchen, Wang Yi a caracterizat doborârea balonului drept un „comportament incredibil, aproape isteric”, în contradicţie cu tratatele internaţionale. De câte ori îi convine, China face trimitere imediat la „tratatele internaţionale” care ar fi violate de un astfel de comportament. Însă atunci când Tribunalul de la Haga a decis în favoarea Filipinelor care au denunţat politica de construcţie a unor atoluri militarizate chinezeşti în Marea Chinei de Sud, Beijingul nu numai că a ignorat complet decizia dar a şi  manevrat, prin intermediul Ungariei şi a Greciei, blocarea unei declaraţii de condamnare a UE în această speţă.

Însă, dacă este să ne întoarcem la scandalul balonului, probabil mai aproape de adevăr este explicaţia, susţinută şi de Niall Ferguson, din perspectiva căruia incidentul nu face decât să confirmă o dată în plus că suntem într-un nou război Rece, care pune dorinţa Casei Albe de a trece sub tăcere incidentul pe seama interesului de a îmbunătăţi relaţiile cu Beijingul, unde urma să călătorească secretarul de stat Tony Blinken, vizită între timp anulată. De altfel şi la Beijing, lucrurile se văd oarecum asemănător. Într-o emisiune CGTN, canalul de televiziune oficial chinez pentru străinătate, deteriorarea relaţiilor nu a fost neapărat pusă pe seama administraţiei, ci a unor „voci din Congres”.

Unul dintre motivele pentru care Casa Albă ar fi dorit iniţial să ignore episodul este că situaţia militară din Ucraina este complicată. Rusia pare să fi învăţat din greşelile din trecut şi ameninţă serios poziţiile ucrainene pe frontul de Est. De unde şi încercarea Washingtonului de a convinge China să nu sprijine şi mai substanţial Moscova. În ce măsură astfel de aşteptări sunt realiste, având în vedere agenda explicită a celor două ţări de a înlocui actuala ordine internaţională cu una care să le fie favorabilă, este o altă chestiune. Până la urmă a avut loc o întâlnire Blinken – Wang Yi, la Munchen, descrisă drept una „sinceră”, în care tocmai acesta a fost tema principală. Antony Blinken l-a avertizat pe omologul său chinez cu privire la consecinţele pe care le va avea o decizie a Beijingului de a oferi un sprijin material substanţial (se pare că deja pe canale ale unor companii private, Rusia a importat drone chinezeşti) invaziei Rusiei în Ucraina pe fondul unor informaţii ale Washingtonului, potrivit cărora China ar putea oferi o astfel de asistenţă de război. Un oficial de rang înalt al Departamentului de Stat a declarat că China încearcă „să joace la două capete”, susţinând public că doreşte să contribuie la pace şi stabilitate, ceea ce reprezentaţii chinezi au susţinut şi la Munchen, în timp ce ia măsuri „îngrijorătoare” pentru a sprijini militar Rusia.