Cât de probabile şi cât de dezirabile mai sunt anticipatele?

Acum când devine destul de clar că se intră într-un război politic de uzură între PNL şi PSD (plus noii săi aliaţi) pe tema anticipatelor, principala întrebare este care dintre cele două tabere va câştiga războiul percepţiilor. Deşi Klaus Iohannis şi liberalii au imaginat un anumit traseu şi şi-au făcut calcule din acest punct de vedere, realitatea de pe teren e schimbătoare şi poate genera destule surprize. În plus, liberalii mai au de gestionat în paralel o altă bătălie, cea cu un USR Plus care a simţit că ar putea câştiga puncte electorale dacă atacă în acest moment guvernul Orban de pe poziţii practic explicite de opoziţie. Deşi în situaţia confuză de astăzi e destul de greu de spus cine e la putere şi cine este în opoziţie. În acest moment doar PMP a rămas lângă liberali cu toate că nici partidul lui Traian Băsescu nu este deloc doritor de anticipate. Anticipate care devin tot mai greu de obţinut. Oricum, aşa cum arată lucrurile în prezent, mai degrabă PSD are iniţiativa, calcul său fiind acela că, dacă se va ajunge la alegeri înainte de termen, PNL să le abordeze de pe poziţia unui partid serios erodat.

Iar dacă va constata că se va ajunge în acest punct nu este exclus ca PSD în final să le accepte. Din două raţiuni. Prima e aceea că nu are de ce să dorească să preia guvernarea şi să deconteze politic viitoarea criză economică, destul de probabilă, pe fondul măsurilor populiste pe care le-au luat guvernele sale, precum cele legate de pensii. Cum între timp s-au făcut şi numirile la vârful parchetelor, o miză importantă a dispărut oricum. A doua este aceea că vor putea astfel poza în formaţiunea politică matură şi responsabilă care nu vrea să ţină în continuare ţara în haosul creat artificial de liberali. Un scor în jur de 30 de procente, la care s-ar adăuga un bonus parlamentar adus de Pro România, ar fi cât se poate de mulţumitor şi le-ar permite pesediştilor să privească relativ relaxaţi la potenţialul meci dintre PNL şi USR Plus. În mod normal liberalii nu au cum să piardă primul loc, însă un USR Plus relativ ostil care ar putea chiar decide să nu intre la guvernare, ci doar să sprijine guvernul din Parlament, le-ar crea dificultăţi. Pentru USR Plus cel mai avantajos este, dacă poate, să nu intre explicit la guvernare şi să se erodeze astfel alături de liberali. Ar putea, de exemplu, pe fondul disensiunilor cu PNL, să spună că sprijină guvernul din Parlament pentru că fiind un partener junior nu poate impune cu adevărat măsurile radicale benefice pe care ar dori să le ia, în contrast cu reprezentanţii vechii clase politice. Pentru pesedişti ar fi scenariul optim.

Atunci când a dorit să forţeze anticipatele, PNL a plecat de la trei premise principale. Prima este aceea că scorul ridicat pe care îl aveau în sondaje se va păstra în mare, puţin erodat, şi în ziua alegerilor. Şi că este oricum mai bine să cheme lumea la vot înainte ca guvernul liberal să se confrunte cu provocarea reprezentată de implementarea prevederii legale privind majorarea cu 40 de procente a pensiilor, începând din această toamnă. În al doilea rând, liberalii mizau pe faptul că vor putea menţine, prin pârghiile de care dispun fiind la guvernare, colaborarea cu Pro România şi ALDE. Probabil nu s-au aşteptat să se refacă atât de repede punţile dintre partidul lui Victor Ponta şi pesedişti mizând pe ostilitatea acumulată în relaţia dintre cele două formaţiuni. În al treilea rând, s-au aşteptat ca bătălia pentru putere din interiorul PSD să împiedice o poziţionare disciplinată a partidului în această confruntare pe tema anticipatelor. Iată că însă pe teren lucrurile s-au dovedit a fi sensibil mai complicate. O primă problemă e aceea că deşi o bună parte dintre români, dar nu chiar o majoritate, ar sprijini alegerile anticipate ei nu le văd totuşi chiar ca o "problemă fundamentală", aşa cum le prezintă Ludovic Orban, la îndemnul lui Klaus Iohannis. Nemaivorbind de faptul că în toată această perioadă li se va spune oamenilor de către cei care se opun anticipatelor că până la urmă, dacă se fac alegeri în iunie, cum Parlamentul intră oricum în vacanţă vara, ar fi rămas până la alegerile la termen doar vreo două luni. Apoi, în perioada următoare vor apărea pe bandă rulantă tot felul de atacuri, justificate sau nu, la miniştrii liberali. Se va bate constant monedă pe ordonanţa pe sănătate, pe alocaţii şi majorarea pensiilor ca şi pe alte subiecte care vor mai apărea între timp. Mai trebuie luat în calcul şi faptul că antipatia din societate faţă de PSD se va mai disipa. Liviu Dragnea e la puşcărie, Viorica Dăncila, strâns asociată cu el, a dispărut din peisajul politic la vârf, iar Marcel Ciolacu, noul lider interimar, are mai degrabă o figură de bonom, e greu să faci din el un personaj malefic. Apoi, discursul care face trimitere la "vechea moştenire" va pierde din impact, chiar dacă este justificat, pe măsură ce ne îndepărtăm de momentul pierderii guvernării de către PSD. Indignarea este totuşi o marfă perisabilă. Nici cartea anti-corupţiei nu mai este la fel de redutabilă. Pentru că încrederea în sistemul judiciar s-a erodat semnificativ, tendinţă la care a contribuit şi episodul "pensiilor speciale", şi pentru că au apărut destule probe ale unor mize politice amestecate în anchetele penale ceea ce a făcut ca o serie de voci din spaţiul public să aibă o poziţie mult mai nuanţată ca în trecut din acest punct de vedere.

Cu alte cuvinte, rezerva de antipatie împotriva PSD tinde să se disipeze treptat (cât de repede?, iată un mare semn de întrebare) în zona celor mai degrabă neutri sau a unor foşti simpatizanţi pesedişti din trecut enervaţi de derivele din perioada Dragnea care anul trecut votaseră împotriva partidului sau nu se prezentaseră la vot pe fondul unui val anti-PSD al cărui vârf s-a înregistrat la europarlamentare. Aici este segmentul electoral critic care s-a mobilizat (sau s-a demobilizat în cazul PSD) la ultimele două rânduri de alegeri. Sondajele sunt adesea înşelătoare, mai ales atunci când pe baza lor faci proiecţii asupra celor ce se vor întâmpla peste patru luni. Un exemplu, pe care l-am mai dat, este cel al alegerilor anticipate declanşate de către Theresa May în Marea Britanie care în 2017 vrând să-şi consolideze majoritatea fragilă din Parlament s-a trezit, după doar trei săptămâni de campanie, că o pierde cu totul. În fond soarta alegerilor va depinde nu doar de capacitatea celor două partide mari, PNL şi PSD, de a-şi mobiliza nucleele lor electorale dure, ci, poate în mai mare măsură, de comportamentul acestui segment important cu simpatii politice relativ fluide, neconturate, care a avut un rol important în alegerile de anul trecut. Şi, trebuie spus, ce "l-a mânat în luptă" anul trecut nu a fost neapărat o mare simpatie nutrită pentru liberali, ci antipatia faţă de PSD. Până la urmă, după cum indică cercetările sociologice, deciziile electorale nu se iau plecând de la analize raţionale, pragmatice, ci au la bază doi factori majori: "afilierea tribală" (cărui trib politic îi aparţii) şi emoţiile.

Răspunsul la întrebarea dacă forţarea anticipatelor de către PNL a fost sau nu o decizie bună va depinde de câteva răspunsuri la alte câteva întrebări punctuale. Se va mobiliza activul PSD la aceste alegeri mai mult decât la cele de anul trecut? Cu siguranţă da. Alegerile de anul trecut au avut mize relativ minore pentru activul din teritoriu. Desemnarea reprezentanţilor partidului care vor merge în Parlamentul European nu i-a frământat în mod serios, iar la alegerile prezidenţiale mai nimeni nu-i dădea şanse reale de victorie Vioricăi Dăncilă. Acum este cu totul altceva. Sunt multe mize personale, din cauza suprapunerii sau apropierii de locale. În plus, capacitate PSD de a ţine în şah PNL ca şi aceea de a-şi atrage aliaţi (Pro România şi o parte din ALDE), probată în ultimul timp, a dat cu siguranţă un plus de încredere. Cât de semnificativă va fi participarea la vot a electoratului anti-PSD, inclusiv a celui din diasporă? E încă greu de estimat, dar este de aşteptat să existe un entuziasm în scădere. Mai ales că sunt destule probleme şi în interiorul actualei "mari speranţe" a politicii autohtone, tandemul USR – Plus. Iar dacă forţele anti-PSD nu reuşesc să ajungă la o variantă de candidat unic la Bucureşti, impactul negativ se va amplifica. Mai ales pentru că este de aşteptat să apară în destule alte locuri din ţară tipul de tensiuni politice, conflicte, rupturi, pe care îl vedem astăzi la Iaşi în legătură cu alegerile locale.

În aceste condiţii, dacă alegerile anticipate intră în blocaj sau ele vor tinde să favorizeze mai degrabă PSD, Klaus Iohannis va merge pe o soluţie alternativă, cu un guvern de tranziţie care să poată fi prezentat drept unul "tehnocrat" şi cu alegeri la termen. Nu este exact ceea ce îşi dorea, dar ar putea fi totuşi o soluţie mai bună decât cea care tinde să se profileze în acest moment.