Câteva clarificări şi critici în privinţa PIB-ului judeţului Iaşi

Ultimele date publicate în Breviarul economic al judeţului Iaşi – editat de Camera de Comerţ şi Industrie – arată o realitate crudă pentru judeţul nostru. PIB-ul pe cap de locuitor este de doar 9.143 de euro şi reprezintă doar 60% faţă de cel din Cluj, 65% faţă de cel din Timiş şi Braşov şi este de aproape trei ori mai mic faţă de Bucureşti. Judeţul Iaşi poate fi comparat ca nivel de dezvoltare, dacă luăm în calcul PIB-ul pe cap de locuitor, cu Aradul, Argeşul, Vâlcea sau Mureşul. În aceste judeţe, valoarea indicatorului este puţin mai mare sau mai mică faţă de judeţul nostru, dar una peste alta este pe „acolo”. Asta este realitatea la nivel naţional. La nivel regional, însă, Iaşul stă relativ bine. Problema este că baza este foarte, foarte scăzută şi comparaţia îşi pierde din relevanţă. Datele arată că PIB-ul Bacăului reprezintă 80% din cel al Iaşului, cel din Neamţ 70%, cel din Suceava circa 60%, iar cele din Botoşani şi Vaslui numai circa 40%. În timp ce Iaşul se află pe locul 13 în ţară în funcţie de PIB-ul pe cap de locuitor, Bacăul este doar pe 31, Neamţul pe 35, Suceava pe 39, iar Botoşaniul şi Vasluiul se bat până la „sânge” pentru ultimele două locuri, respectiv 41 şi 42. Un alt calcul ne arată că judeţul nostru are un PIB pe cap de locuitor ce reprezintă 81,91% din media naţională şi 128,34% din media regională. Datele acestea merită o serie întreagă de clarificări şi critici.

CITESTE SI: O realitate crudă: Iașul are abia 60 la suta din PIB-ul Clujului

În primul rând, să vedem ce înseamnă PIB. “Cel mai popular indicator al creşterii economice este creşterea Produsului Intern Brut (PIB). Acest indicator estimează valoarea adăugată la nivelul unei ţări şi se calculează ca valoarea totală a tuturor bunurilor şi serviciilor produse într-o ţară minus valoarea bunurilor şi serviciilor necesare pentru a le produce”, arată profesorul Alin Andrieş de la Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor Iaşi într-un articol publicat în “Ziarul de Iaşi”.

In al doilea rand, PIB-ul Iaşului per capita este tras în jos de faptul că judeţul nostru are un grad de urbanizare mai redus faţă de Bucureşti sau de Cluj. Comunele din judeţ, în afară de câteva excepţii – Miroslava, Tomeşti, Valea Lupului, Cotnari sau Ciurea -, nu prea produc nimic (n.r. – în total sunt peste 90). Trăiesc din alocările de la buget, din banii trimişi de rudele ce lucrează în afară ţării, din ce cultivă sau cresc în spatele casei sau din afacerile agricole, afaceri ce de multe ori au dimensiuni foarte reduse. Ca să înţelegem mai bine trebuie spus că în judeţ, la sfârşitul anului trecut, 66% din cifra de afaceri raportată a fost realizată în municipiul Iaşi, iar 26% în alte 11 localităţi din proximitatea capitalei judeţului – de exemplu Miroslava şi Paşcani. Prin urmare, restul judeţului împarte doar 8% din cifra de afaceri totală, în condiţiile în care cumulează undeva la 40% din populaţia judeţului. De aici, deducem că PIB-ul pe cap de locuitor din mediul urban este mai ridicat faţă de media pe judeţ, medie ce este trasă în jos de rural. 

În al treilea rând, PIB-ul pe judeţe nu este un indicator perfect mai ales din cauza datelor prezentate de către firme. Fiecare societate raportează cifra de afaceri, profitul sau numărul de angajaţi în zona unde este înregistrată. În Iaşi sunt firme care vin din Bucureşti (bănci, firme de asigurări, firme de distrubuţie, companii de IT, lanţuri de magazine şi restaurante), Cluj sau Timişoara. Să amintim numai de Banca Transilvania – Cluj, Continental – Timişoara sau Carrefour, Kaufland – Bucureşti. Cum acestea raportează datele în judeţele/localităţile unde figurează ca firme şi nu ca filiale, este de aşteptat ca judeţul Iaşi să sufere o reducere a PIB-ului, iar Bucureştiul şi Clujul o creşte. După cum vedem minusul sau plusul care se acumulează într-o parte sau alta este unul artificial şi nu reflectă adevărata valoare a indicatorului.

Totuşi să nu ne amăgim singuri sau să ne îmbătăm cu apă rece. Diferenţele dintre Cluj şi Iaşi sau dintre Bucureşti şi Iaşi sunt vizibile cu ochiul liber. Salariile sunt clar mai mari în cele două zone. Şi unele preţuri sunt mai mari, dar nu toate, ceea ce face ca diferenţa în plus la salarii să se simtă. Ce a cauzat totuşi acest decalaj? De unde vine el? Pe lângă poziţionarea mai favorabilă a Clujului, în apropierea graniţei de vest a ţării sunt şi chestiuni ce ţin doar de calitatea actului de management administrativ şi a lipsei de viziune. Dacă investitorii au găsit mai avantajos din punct de vedere economic să îşi localizeze afacerile în Bucureşti, fiind mai aproape de centrul puterii, sau în Cluj, fiind mai aproape de pieţele de desfacere, nu-i scuză cu nimic pe politicienii din estul ţării. Ei nu au ştiut să facă front comun şi să găsească o cale de a pune presiune asupra centrului pentru a pompa resurse şi aici. Nu au fost nici în stare să găsească avantaje competitive pentru toată zonă. S-au mărginit doar să vadă plusurile fiecare la el acasă şi orbiţi de vanitate nu le-au identificat pe cele mai potrivite. Nu este întâmplător că PIB-ul din Cluj are o valoarea mult mai mare decât în Iaşi. Firmele de acolo au beneficiat şi de faptul că toată zona a fost atractivă pentru investitori, pe când Iaşul nu poate profita cu nimic de faptul că este pol de dezvoltare într-o zonă plină de sărăcie.

Explicaţiile din prima parte au doar rolul de a clarifica lucrurile şi de a oferi o altă cheie de interpretare a datelor. Nu oferă însă nici cea mai mică scuză pentru politicienii care au condus zona, diferenţele rămân în continuare chiar dacă sunt ceva mai mici. Rezultatul muncii lor se vede în diferenţa care s-a căscat între PIB-ul judeţelor unde sunt instalaţi ca nişte adevăraţi baroni şi cel al judeţelor din vestul ţării. Este doar „munca” lor şi este una al naibii de proastă.