De ce nu citesc elevii lecturile suplimentare? Trebuie obligaţi? Cum îi convingi? Sfaturi de la profesorii ieşeni

Părinții recunosc că elevii nu acordă o mare importanță cititului pe timpul verii, iar lista de lecturi ajunge să fie inutilă pentru aceștia până în momentul începerii noului an școlar. Însă, nu vorbim despre o noutate, fiindcă această problemă a existat dintotdeauna, dar puțini profesori au schimbat componența listei sau, măcar, abordarea obligativității cititului.

„Copilul meu nu reușește niciodată să parcurgă întreaga listă. Îmi amintesc că nici eu nu reușeam să o parcurg în întregime. Îmi adunam toate cărțile la începutul vacanței și abia dacă reușeam să citesc o treime din acestea pe ultima sută de metri. Consider că este utilă această listă de lecturi suplimentare, deoarece îi ajută pe copii să își îmbogățească vocabularul, să descopere diferiți autori și să se pregătească pentru temele care vor urma în noul an școlar. Copilul ar trebui lăsat să citească ceea ce își dorește, dar să fie ușor îndrumat și spre anumite lecturi necesare pentru școală”, declară un părinte din Iași.

Lecturile de vacanță – „la fel de cool ca statul în fața unui ecran”

„O carte reprezintă o lume în care poți evada, în care te poți regăsi și în care poți identifica un ajutor real de a învăța. Pe lângă faptul că lectura ajută elevul să-și însușească noțiuni de teorie atât gramaticale, cât și literare, aceasta îl ajută să se dezvolte personal, să crească”, spune Elena-Mihaela Lupu, profesor de limba și literatura română la Școala Gimnazială Șipote. Cărțile și, totodată lista de lecturi oferită elevilor, sunt utile, pentru că îndrumă și orientează. „Pe lângă faptul că acest ghidaj asigură validitatea estetică a ceea ce citește elevul, are și valoare didactică, întrucât ușurează munca elevului pe parcursul perioadelor școlare următoare”, explică prof. univ. dr. Constantin Cucoș, director al Departamentului pentru Pregătirea Personalului Didactic.

Nicoleta Munteanu este profesoară la Colegiul Național din Iași și spune că, deși cărțile recomandate elevilor sunt esențiale, nu ar numi-o neapărat listă obligatorie. „I-aș spune listă orientativă, fiindcă fiecare copil are nevoile și preferințele lui, autori îndrăgiți, propriul ritm și, mai ales, caută altceva. Încercăm să alternăm cărțile clasice cu volume din literatura modernă și contemporană, să existe o diversitate tematică și de stil. Miza este ca elevii să se raporteze la propunerile noastre din timpul vacanței ca la un spectacol”, clarifică cadrul didactic. Dacă lecturile nu li se par atrăgătoare, aceștia nu vor intra în joc și vor citi fără vreo bucurie, ci doar pentru că vor fi constrânși de părinți. „Ne interesează să le stimulăm tocmai plăcerea de a citi, să le arătăm că lectura poate fi la fel de cool ca statul în fața unui ecran, o plimbare prin mall sau o întâlnire cu prietenii. Lectura chiar este o alternativă la toate acestea. Nu le înlocuiește, ci e complementară, la început insinuându-se treptat în rutina lor, apoi devenind un reflex. E un mod de a-ți umple timpul, de a îndepărta plictiseala, de a rămâne în compania unor prieteni faini, în care se pot regăsi, adică a personajele din cărți”, completează Nicoleta Munteanu.

O listă de lecturi trebuie să fie alcătuită corect!

Parcurgerea integrală a listei de lecturi depinde de modul în care profesorii reușesc să o calibreze. „Dacă merg pe o variantă maximalistă, apare riscul demobilizării celor care ar dori cu adevărat să citească sau al supralicitării, pentru elevii care dau curs tuturor cerințelor. Găsirea unui echilibru cantitativ, în ceea ce propune profesorul, dar și stabilirea unui raport realist între obligatoriu și liber-consimțit ar constitui soluția cea mai bună”, clarifică prof. univ. dr. Constantin Cucoș. Acesta sugerează ca listele de lecturi din timpul vacanțelor să fie constituite la nivelul fiecărei școli, în funcție de specificitatea fiecăreia.  

De aceeași părere sunt și profesorii Nicoleta și Emil Munteanu de la Colegiul Național din Iași, pentru care miza nu este ca elevii să parcurgă toată lista. Ei oferă atât titluri obligatorii, cât și titluri care reprezintă doar propuneri. „E important să fii atent câte cărți sunt obligatorii: dacă numărul e prea mare, vor fi descurajați, vor căuta portițe de salvare, vor trage chiulul – imaginația lor e fără limite, iar lenea îi face să găsească mereu soluții; dacă sunt prea puține, vor crede că au timp, că nu e ceva serios, că pot recupera ușor în momentul în care sunt puși în situația de a vorbi despre acele cărți”, explică Nicoleta. Emil Munteanu este de părere că unele volume pot deveni interesante pentru elevi, întrucât „le dau prilejul să se laude în fața prietenilor, să încerce să-i convingă că e un volum super, să-și dorească să citească și alte cărți asemănătoare, să schimbe idei cu colegii, eventual să spere la o întâlnire cu autorul respectiv”.

Elena-Mihaela Lupu recunoaște că, de cele mai multe ori, elevii nu parcurg toată lista, dacă aceasta este una stufoasă. „Este esențial ca lista de lecturi să se limiteze la câteva titluri importante dezvoltării elevului, ținându-se cont de vârsta acestuia”, mărturisește aceasta. Nu trebuie pierdut din vedere faptul că elevii din mediul rural și cei din mediul urban au parte, în realitate, de o educație diferită. Cadrul didactic a punctat acest aspect: „Este foarte important nivelul său și mediul din care provine. Nu se va compara niciodată elevul din mediul rural cu un elev de la o școală de prestigiu din Iași. Nu cred că există o listă de lecturi standard, ci trebuie creată în funcție de copiii pe care îi ai la clasă”.

Există cazuri în care elevii parcurg lista parțial, într-o ordine aleatorie, iar la începutul anului școlar ei mărturisesc că au citit operele pe care le vor studia abia la final, explică Cristina Chiprian, cadru didactic de limba și literatura română la Colegiul Național „Garabet Ibrăileanu” din Iași. „Sunt cazuri – mai rare, ce e drept – în care intervin părinții elevilor, care verifică parcurgerea lecturilor, sau insistă ca elevii să citească operele fundamentale ale literaturii noastre, având în vedere că și ei au făcut acest lucru la timpul lor”, spune profesoara.

Lecturi facile sau titluri consacrate?

În momentul când profesorul alcătuiește lista cu lecturi, ar trebui să își cunoască suficient de bine elevii, să știe ce anume îi interesează, ce au mai citit, ce anume le-a plăcut și cu ce nu au rezonat. De exemplu, Nicoleta și Emil Munteanu sunt adepții unor lecturi personalizate. În momentul când alcătuiesc listele, se asigură că fiecare carte este urmată și de o scurtă prezentare. „E o nadă, un mod de a le trezi curiozitatea. Și le sugerezi deja o grilă de interpretare, îi responsabilizezi, îi faci să se gândească în ce măsură lectura lor se va suprapune sau nu peste cea a profului de la clasă. Le trezești astfel orgoliul”.

Unii profesori obișnuiesc să privească vacanța de vară ca o oportunitate de a forța elevii să lucreze sau să citească tot ce nu au reușit pe parcursul anului școlar. Ei consideră că vara vor avea suficient timp. „Adevărul este că nu au și nu au tocmai pentru că vacanța este momentul în care își pot gestiona libertatea altfel decât în timpul școlii. De aceea e necesar ca profesorul să fie subtil. Persuasiv fără a fi autoritar, să sugereze ce câștigă, ce pot descoperi despre ei și despre viață citind ceea ce le-ai propus”, motivează profesoara de la Colegiul Național. Aceasta consideră că elevii nu ar trebui lăsați să își aleagă singuri toate cărțile, deoarece există pericolul să rămână „prizonierii unor lecturi facile, ai unor cărți la îndemână”, care doar le-ar putea crea iluzia că le oferă ceva.

Pofta vine mâncând

Așa cum pofta vine mâncând, dragul de lectură crește lecturând. Însă, e necesar să existe acele indicații date de profesori. „Apetitul lecturii poate fi condus, format, directivat, ținând cont de preferințe sau dorințe, dar și potențând o anumită experimentare liberă, pe cont propriu. A lăsa totul pe seama elevului, din acest punct de vedere, iar nu este o soluție”, consideră prof. univ. dr. Constantin Cucoș. Acesta este de părere că gradul de alegere liberă trebuie să crească și în funcție de vârsta elevului. Adică, într-un fel trebuie impusă lista de lecturi pentru elevii clasei a V-a și în alt fel pentru cei din clasa a XII-a. El mărturisește că, dacă ar fi profesor de literatură, ar constitui la început de an, împreună cu elevii, noi liste de lecturi, pornind de la ceea ce aceștia au descoperit pe cont propriu.

Emil Munteanu spune că „dacă există niște indicații clare date de profesor în legătură cu ceea ce trebuie să citească elevii în timpul verii, și părintele poate sta liniștit, pentru că e mai simplu să dai vina pe profesor că i-a dat de citit decât să stai și să-i explici copilului de ce e important să facă asta”.

Cititul contribuie la formarea unor atitudini, trăsături de caracter și competențe, chiar și când vine vorba despre lecturile selectate din opera scriitorilor canonici. „Este vorba despre dezvoltarea unor comportamente de acceptare sau respingere a realității naționale/sociale destinate adaptării sau neadaptării în diferite contexte, destinate aprecierii și afirmării unor valori. Aceste conținuturi puse în lumină prin studiul literaturii naționale sau universale sunt necesare, chiar dacă ar putea părea învechite”, explică Cristina Chiprian.

De la obligatoriu la plăcut

„Am întâlnit mulți adolescenți cărora li s-a deschis apetitul către lectură chiar dacă în familie nu au existat astfel de activități, din simplul fapt că ceilalți colegi aveau și ei de făcut acest lucru. Imitarea socială funcționează, iar pentru unii eticheta obligatorii poate transforma repulsia într-un obicei care devine, în timp, plăcut. Copilul va fi curios să caute și alte genuri literare, să își găsească ceea ce îl reprezintă și îi place. Dar varietatea este foarte importantă în a-l ajuta să descopere, de aceea lista lecturilor este benefică”, informează psihologul Monica Dobrea. Aceasta precizează că pot fi evitate cazurile în care elevul dezvolta aversiune față de citit prin modul în care profesorul și părintele insuflă și explică necesitatea.