Fabrica de hârtie a lui Asachi (1)

Pe lângă binecunoscutele sale îndeletniciri intelectuale (scriitor, poet, arhivist, inginer, arhitect, artist plastic, publicist etc.), Gheorghe Asachi (1788-1869) a avut şi nişte preocupări mai lumeşti, el aventurându-se pe terenul cam alunecos al afacerilor. Nu putem afirma cu certitudine dacă marele cărturar avea calităţi de antreprenor, dar este cunoscut faptul că tipografia Institutului Albinei, pe care a înfiinţat-o în 1829, a funcţionat până la moartea lui Asachi, în toată această perioadă fiind editate diverse periodice, manuale, culegeri, cărţi bisericeşti, volume de beletristică, hărţi, litografii etc. Poate că nimeni nu a descris mai sugestiv însemnătatea culturală a Institutului Albinei decât G. Ionescu, culegător de litere şi tipograf, care scrie în 1910 despre dispariţia tipografiei şi Institutului Albinei în felul acesta: …se stinse acest luceafăr, acest focar de cultură, care încălzise şi luminase patruzeci de ani Moldova (da, aşa scriau tipografii, acum 100 de ani).

Bineînţeles că un astfel de proces intens de culturalizare, la care se mai adăuga şi dezvoltarea generală a societăţii, mai ales după adoptarea Regulamentelor Organice, necesita cantităţi mari de hârtie, fapt care impunea producerea acesteia în Moldova. În Ardeal şi în Muntenia erau fabrici de hârtie încă din sec. al XVI-lea, la Sebeş, Aiud, Gheorghieni (1514), Orlat (1770), Sibiu (1754), Roşcani-Deva (1753), Cîrţişoara-Făgăraş şi Prundul Bârgăului (1768), precum şi la Târgovişte (1640), Câmpulung Muscel (1643), Batişte-Ilfov (1775), Ciorogârla (1796). În ceea ce priveşte Moldova, singura informaţie în acest sens este supoziţia lui Bogdan Petriceicu Haşdeu, după care se pare că ar fi existat, la Baia, o fabrică de hârtie pe la 1583, în timpul domniei lui Petru Şchiopul, fapt pus la îndoială de Aurel Dîmboiu şi de alţi autori (De la piatră la hârtie, Ed Ştiinţifică 1964).

Oricum, nimeni nu contestă faptul că, în Moldova, cu certitudine, prima fabrică de hârtie este cea înfiinţată la 1841 de către Gheorghe Asachi, pe moşia sa de la Petrodava (Cetăţuia), la 4 km de Piatra-Neamţ, în zona dealului Bâtca Doamnei, alături de locul pe care se mai păstrează şi azi vestigiile unei cetăţi dacice. Înainte de Asachi, a mai existat o tentativă de înfiinţare a unei fabrici de hârtie, cu un monopol pe durata de 8 ani, din partea boierului Neculai Canta, la 1835, numai că acesta a abandonat ideea, deoarece nu avea siguranţa că va găsi în ţară materialul necesar pentru fabricarea hârtiei. Apoi a fost o altă solicitare, la 12 decembrie 1838, a lui Andrei Reindenbach, spre a i se acorda acelaşi monopol pentru înfiinţarea unei fabrici de hârtie, cerere respinsă în termenii următori: folosul ce antreprenorul poate avea, se reazemă nu în monopol, ci în concurenţa cumpărării după calitatea şi preţul lucrului (Valerian Popovici, Începuturile industriei hârtiei în Moldova).

Această motivaţie a respingerii, logică şi foarte actuală pe fond, nu a mai fost invocată atunci când, la 10 ianuarie 1840, Gheorghe Asachi înaintează domnitorului Mihail Sturdza o cerere similară, în care spune că Aşa precum în alte staturi civilizate, consumaţia hârtiei au agiuns în Moldova a fi mare şi însemnătoare sumă de bani să trimet piste hotar pentru importaţia acestui fabricat încât netăgăduit folositoare ar fi facerea unei fabrice de hârtie în ţară. Nu atât nădejdea unui câştig însemnător carile este încă nesigur, cât dorinţa de a întroduce aice acest ram de industrie au îndemnat pe iscălitul a face pregătirile cuviincioase pentru o asemene întreprindere întemeiet fiind pe protecţia cu care înălţimea voastră sprijiniţi toate lucrările folositoare, iar, la sfârşit, adaugă …să binevoiţi a hărăzi înălţimea voastră acestei întâi fabrici o privileghie excluzivă, măcar pe termin de 7 ani, atât spre a să putea organisi şi statornici lucrarea, cât şi a să deprinde fabricanţii pământeni trebuitori pentru informarea şi altor asemenea fabrici. Prin această protecţie, înălţimea voastră înlesnind întemeierea unui nou ram de industrie, patria va fi datoare vouă pre lângă multe alte şi cu acest adaos a fericirei sale.

Pe 23 ianuarie i se aprobă lui Asachi această solicitare, după care începe construcţia fabricii. La 1 mai 1841 Asachi cere domnitorului ca, prin hrisov domnesc, toate instituţiile administrative şi judecătoreşti să fie obligate a utiliza hârtie moldovancă. Sturdza, cu toată apropierea sa faţă de Asachi, îi pune acestuia condiţia ca nici preţul să fie mai presus decât acel cu care să cumpără hârtia adusă de peste hotar, nici calitatea mai gios decât aceia. Pentru control, hârtia din fabrica lui Asachi urma să aibă în filigran anul fabricaţiei şi marca ţării, aşa cum aveau multe fabrici de hârtie ale vremii.

Fabrica de la Petrodava va fi proiectată de Carol Mihalic de Hodocin. Locul ales era foarte bine amplasat, aproape de apa Bistriţei necesară atât pentru acţionarea utilajelor, cât şi pentru desfăşurarea procesului tehnologic. Asachi va aduce meşteri străini din Würtenberg şi cele mai bune echipamente de la Viena şi Praga.

Analizând demersurile efectuate de Asachi înainte de ridicarea fabricii de la Petrodava, nu s-ar zice că acesta nu ştia să facă afaceri. Era în graţiile puterii, ştia să folosească acest atu important şi mai ştia că trebuie să se pună la adăpost faţă de concurenţa din străinătate prin deţinerea monopolului. Cu alte cuvinte, făcea afaceri cu statul, ceea ce nu este în mod obligatoriu un fapt reprobabil, şi, mai mult, deţinea un monopol al acelei afaceri cu statul. În zilele noastre aceasta ar fi fost cheia succesului. Pentru Asachi nu a fost chiar aşa!

Prof. univ. dr. ing. Neculai Eugen Seghedin, cadru didactic şi prorector responsabil cu activitatea didactică la Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iaşi