Fabrica de hârtie a lui Asachi (3)

Atunci când a început lucrările la fabrica de hârtie, în 1839, Asachi descoperă, în incinta cetăţii dacice Petrodava, în urma dislocării unei stânci, un artefact ciudat, o fosilă umană. Asachi era de părere că aceasta era o zeitate dacică numită Piatra idolilor. El reproduce acest artefact în Calendarul 1847, într-o stampă în care se poate vedea piatra cu pricina şi doi ţărani care o privesc, pentru ca cititorul să poată percepe corect dimensiunile pietrei, după cum o spune chiar Asachi. În acelaşi calendar Asachi publică un articol în care oferă diverse detalii referitoare la originea, însemnătatea şi vechimea Pietrei idolilor şi arată importanţa studierii acesteia de către geologi şi arheologi. Din păcate, lucrul acesta nu a mai fost posibil, deoarece, după unii autori, piatra a fost pierdută în apele Bistriţei, atunci când principele Emil de Sayn-Wittgenstein-Berleburg (soţul prinţesei Pulcheria Cantacuzino-Paşcanu) va încerca să o transporte cu pluta la moşia sa de la Fântânele (astăzi comuna Hemeiuş de lângă Bacău).

Fabrica se deschide oficial la 8 noiembrie 1841, de Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril, ziua onomastică a Domnitorului Mihail Sturdza. În Jurnalul vornicului Miclescu se consemnează următoarele: Astăzi Sâmbătă 8 Noemvrie anul 1841 fiind şi ziua onomastică a preînălţatului domn, după poftire ci au adresuit cătră aciastă isprăvnicie dumnealui aga Gheorghe Asachi, proprietariul fabricei de hârtie de la Cetăţuia lângă Piatra ni-am adunatu cei gios iscăliţii spre a fi faţă la sfinţire şi deschidere lucrărilor aceştii fabric. Aşadar după ce sfinţia sa protoprezviteriul ţinutului au făcut cuvinitili rugăciuni şi cu aghiazmă au stropit atât pre lucrători cât şi zidirile, maşinile au pornit a lucra şi fabricanţii au început a lucra fabricarea hîrtiei care în curgire de trii ciferturi au făcut ace întâe coală de hârtie velină cu marca Moldovei şi cifra pre-înălţatului domnului în veletul 1841. Astfel, prima coală de hârtie a fost prelucrată la fabrica lui Asachi în 45 min. (astăzi se produc câţiva metri liniari într-o secundă).

Imediat după deschiderea fabricii, la 15 noiembrie 1841, Asachi cere prelungirea tuturor privilegiilor de la 7 la 15 ani (era vorba, în primul rând de monopolul lui Asachi asupra producţiei de hârtie în Moldova), aprobarea venind la 7 Martie 1842 avându-se în vedere …cheltuielile simţitoare care d. aga Asachi au jertfit întru zidire unei asemeni fabrici, aducere de peste hotar a maşinilor trebuitoare şi a unui număr de familie de fabricanţi străini. Cu tot sprijinul statului, la 21 septembrie 1842, …Gh. Asachi se plîngea Vistieriei că Isprăvnicia Tecuci „nici cum nu voieşte a primi hîrtia moldovenească”, sub cuvînt că „este scumpă”, şi că cele mai multe cancelarii foloseau hîrtie străină. Drept răspuns, Vistieria porunceşte să se respecte privilegiul acordat proprietarului fabricii, aşa cum ne spune N. Marcu la 1969, în lucrarea sa Gheorghe Asachi, întemeietorul primei fabrici de hîrtie din Moldova. Asachi se bucura în 1842 şi de scutiri de taxe pentru a putea exporta hârtie. Acest lucru s-a petrecut ceva mai târziu, realizându-se un important export de hârtie de ambalaj în provinciile vecine care erau parte a Imperiului Otoman, aşa cum se consemna în 1849.

Gh. Ungureanu, fostul Director al Arhivelor Statului Iaşi, în lucrarea sa Fabrica de hârtie a lui Gheorghe Asachi de la Petrodava, 1933-1934, arată că …am constatat că această fabrică nu a ajuns la rezultatele aşteptate de către Asachi, întrucât firele concurenţei, ţesute abil, încurcau bunul mers al acestei industrii naţionale. Conducătorii instituţiilor care erau obligate să se aprovizioneze cu hârtie numai dela această fabrică, îi făceau necontenit şicane, motivând, când proasta calitate, când lipsa hârtiei pe la autorităţi. Parcă pentru a i se pune cât mai multe piedici nici visteria nu-i achita suma datorată pentru hârtia livrată autorităţilor. Pe lângă acestea, unii conducători ai instituţiilor treceau peste privilegiul dat acestei fabrici, cumpărând hârtie străină.

Fabrica întâmpina serioase greutăţi din cauza concurenţei celor 12 fabrici de hârtie din Transilvania care s-au asociat şi au scăzut preţul de livrare de la 25 lei topul, la 18 lei. Un articol din Albina românească de la 1847 vorbeşte de Războiul de 7 ani dus între Asachi şi fabricanţii de hârtie ardeleni. După cum ne spune Valerian Popovici în lucrarea sa Începuturile industriei de hârtie în Moldova, 1955, nu se puteau impune bariere la import, deoarece Moldova făcea parte din Imperiul Otoman, al cărui sistem vamal putea percepe tarife de maximum 3%.

Sosirea la domnie a lui Grigore Ghica, la 1849, înseamnă pierderea privilegiilor pe care Asachi le deţinuse până atunci, chiar dacă acestea nu fuseseră respectate în totalitate. Astfel, la 20 ianuarie 1856 el cerea un privilegiu de 25 ani, începând de la 1 ianuarie 1857, pentru a produce hârtie pentru timbre şi hârtie de calitate superioară. Această cerere nu i s-a aprobat, astfel încât la 19 aprilie 1856 i se face cunoscut, printr-o formulare preluată de mulţi autori, că „le gouvernement n'accepte plus des demandes pour des privilèges” (guvernul nu mai acceptă cereri pentru acordarea de privilegii).

În 1954, Asachi, în vârstă de 66 de ani, cedează fabrica de hârtie fiului său, colonelul Alexandru Asachi. Acesta o dă în arendă medelnicerului Nicolae Vicol, care nu plăteşte arenda, motiv pentru care cei doi se judecă în 1858. Apoi fabrica a fost luată în arendă de Peceak, Dipel şi Maier, Hubert, Svercerski, iar ultimul arendaş a fost Carol Juster. În anul 1867 funcţionarea fabricii încetează.

De ce nu a avut succes fabrica lui Asachi, cu toate că, totuşi, a funcţionat 26 de ani? Mulţi autori dau diverse explicaţii. Iată ce scria Ioan Negri, la 1882, în una din cele mai emoţionante monografii dedicate lui Asachi, lucrare apărută la Piatra-Neamţ: Vitrigimea guvernilor, nepăsarea noastră şi concurenţa străină, boale de care suferim şi astăzi; boale care vor ucide şi de aci înainte orice întreprindere naţională, dacă vom sta tot în astă nepăsare!

Gheorghe Asachi a fost un om dinamic, un creator şi un mare vizionar! La deschidere, fabrica lui era împodobită cu următorul text: Prima fabrică a Moldovei! Iar mai jos scria: Fie o mie! În 2021, în Regiunea Nord-Est erau 7.237 întreprinderi mici şi mijlocii şi 159 mari întreprinderi (Programul Regional Nord-Est 2021-2027 – versiunea 13.10.2022).

Unii ar spune că s-a confirmat viziunea lui Asachi, în timp ce alţii ar fi de părere că acesta privea mult prea în viitor!

Prof. univ. dr. ing. Neculai Eugen Seghedin, cadru didactic şi prorector responsabil cu activitatea didactică la Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iaşi