Instalaţia-oglindă

Şi-am văzut şi am fotografiat din câteva unghiuri instalaţia comandată de primărie pentru FIE şi plătită, de fapt plătibilă cu (maxim) 71.400 RON (15.500 euro, după Ziarul de Iaşi). Întrucâtva o sumă modică, de vreme ce prin alte părţi, de pildă pe la Bucale, madam Pandele a dat sume mult mai mari pentru nu ştiu ce statui. În contextul acesta financiar, o remarcă: cel mai stupid comentariu cu privire la cât a costat instalaţia mi s-a părut cel în care cineva zicea că materialele folosite n-ar fi costat mai mult de 1000 de euro pe la Dedeman: păi, după logica asta, cât ar avea voie să coste o coală de hârtie de desen (cost de achiziţie, să zicem: 10 cenţi) cu un desen fain de-un pictor recunoscut? 15,50 euro ar fi fost prea mult, nu-i aşa?

Acum, ce să zic: în sine, nu mă impresionează "sculptura neamţului". Dac-aş fi văzut chestia asta undeva în Germania, aş fi dat din umeri şi mi-aş fi văzut de drum.

Altfel, poftim: în ZdI din 22 mai, s-a vorbit de "puternice influenţe dadaiste" – bănui eu că pesemne cineva din juriul de artişti plastici care a ales lucrarea va fi livrat sintagma, că, de, Tzara, Tristan Tzara, nu-i aşa şi pe dincolo…

Acum, c-o fi dadaistă, c-o fi postmodernă ori chiar postumană (ce-o mai fi fiind şi curentul ăsta), c-o fi, c-o păţi, nici nu mai contează. Ceea ce contează este că văzută la noi, parcă instalaţia lui Behr are noimă! Parcă se potriveşte mănuşă stării naţiei, stării României actuale:

– poţi să-ţi închipui lejer că reprezintă de pildă legislaţia românească de după ciopârţirea ei de alde Nicolicea&Ciordache;

– poţi să-ţi închipui lesne că reprezintă de pildă infrastructura varză a ţării în anul Centenarului.

– poţi să-ţi închipui lejer că reprezintă de pildă relaţia românească guvernamentală dintre cheltuieli şi realizări.

– poţi să-ţi închipui lesne că reprezintă de pildă gândirea şi logica doamnelor Dan şi Dăncilă din Videle;

– îţi poţi lejer imagina că reprezintă proiectele guvernărilor PSD din anii din urmă: prost începute şi niciodată terminate!

Şi aşa mai departe.

Ş.a.m.d.

Ca fapt divers, când am văzut şi fotografiat eu instalaţia, parcă şi începuse deja să se strice – asta dacă nu i-o fi tras vreun trecător nocturn un şut la temelie! Ceea ce-n ambele cazuri, dacă e să stăm strâmb (precum instalaţia) şi să judecăm drept (precum merită demersul artistic), tot s-ar potrivi locaţiei numită România.

Apropo, tot în ZdI din 22 mai este citat şi Clemens Behr (*1985, Koblenz, Germania). Ştiţi ce spune, printre altele? Iată ce: "Munca mea se bazează foarte mult pe improvizaţie. Totul porneşte de la spaţiu. Spaţiul defineşte culorile şi formele, dimensiunea lucrărilor".

E limpede, nu? Eu zic c-a nimerit-o şi cu improvizaţia, şi cu spaţiul, şi cu formele. Cu dimensiunea nu-s chiar sigur.

P.S. Interesant de văzut cum ar fi arătat instalaţia lui Behr dacă ar fi asistat, din întâmplare au ba, la mascarada-n alb şi negru-n cerul gurii de sâmbătă seara. În ce mă priveşte, nu ştiu dacă m-am uitat două minute la "plagiatura" asta de miting de protest al guvernanţilor în faţa… Guvernului: mi s-a făcut instantaneu scârbă şi am comutat înapoi pe Eurosport ca să revăd meciul Simonei. De ce să-mi stric seara strălucirii unei sportive care a obţinut tot ce-a obţinut prin muncă şi pasiune şi iar muncă, privind nişte borfaşi ajunşi la butoane aberând de la tribuna Puterii?

Michael Astner este poet, traducător şi publicist