Instanţa anulează un act de donaţie, considerând că nu există motiv plauzibil pentru care cineva şi-ar fi dat casa statului communist

Până acum 44 de ani, soacra Silviei S. era proprietara unei case și a unei curți de 509 mp pe șoseaua Națională, în apropierea clădirii cunoscute acum ca „piramida lui Dubeț”. Terenul fusese cumpărat în 1923 de Vasile B., tatăl său, care construise și casa. În 1979, zona a intrat într-un proces de sistematizare, casele de pe malul Bahluiului fiind demolate și înlocuite de blocuri. Formal, au fost întocmite acte de donație prin care femeia își dăruia propria casă statului. Prin curtea ei avea să treacă mai târziu calea de rulare a tramvaielor, iar acum, bulevardul Regele Mihai I al României.

În 2001, după apariția legii 10 privitoare la imobilele naționalizate, fiul femeii a depus la primărie o notificare prin care solicita acordarea de despăgubiri. Nu a apucat să le vadă, întrucât a decedat trei ani mai târziu. În 2007, Primăria a propus acordarea de despăgubiri, după care a urmat o lungă corespondență purtată de soția supraviețuitoare, Silvia L., cu Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților (ANRP). „Cuiul lui Pepelea” era contractul de donație din 1979. Cum să ceri despăgubiri pentru o casă pe care ai donat-o de bunăvoie?

Singura cale disponibilă Silviei L. a fost justiția, ea cerând Tribunalului să constate nulitatea absolută a actului de donație. Ea a arătat că fusese vorba de fapt de o deposedare forțată, care nu respectase nici măcar legile din perioada comunistă. Astfel, Decretul 478/1954, în baza căruia fusese făcută donația, impunea existența unui aviz din partea Ministerului Gospodăriei Comunale și Industriei Locale pentru casă, iar pentru teren, un alt aviz, al Ministerului Agriculturii și Silviculturii.

În afara legislației comuniste, la data „donației” era în vigoare și Codul Civil 1864, la care s-au raportat judecătorii în analiza dosarului. Conform acestuia, „consimţământul nu este valabil, când este dat prin eroare, smuls prin violenţă, sau surprins prin dol (viclenie, n.r.)”. De asemenea, în cazul donațiilor, trebuie să existe, pe lângă voința donatorului, și o cauză, un motiv care să o justifice. Or, nu exista niciun motiv rațional pentru care soacra Silviei L. să dorească să-și doneze casa părintească pentru „sistematizarea și înfrumusețarea zonei”. Actul de donație a fost anulat de instanță, dosarul aflat la ANRP urmând să-și continue parcursul birocratic.