Inteligenţa Hartificială

Recunosc că m-a luat şi pe mine un pic cu friguri pe la spate când un prieten mi-a spus acum câteva luni pentru prima oară, în timp ce ne plimbam printr-o pădure, că a apărut ceva ce poate să schimbe cu totul lumea din acest moment. Se referea la ChatGPT. Mi-au trecut fulgerător prin minte scene din filmul Terminator cu roboţi şi un computer malefic acolo sus care vor să ne extermine pe noi, oamenii de aici, de jos.

La toate gândurile s-au adăugat după aceea tot felul de emisiuni şi opinii ale multor „specialişti” sau „influenceri” despre cum omenirea îşi trăieşte ultimele clipe în timp ce încălzeşte la sân un şarpe numit IA care creşte într-o zi cât un om în 10 de ani, care învaţă singur din greşeli, care are deja apucături dictatoriale şi care, clar, are drept ultim scop să ne înlocuiască pe această planetă.

Însuşi CEO-ul companiei OpenAI care a creat şi lansat ChatGPT zicea la un moment dat, plin de sudori de emoţie, că nu poate dormi noaptea gândindu-se că a făcut ceva extrem de rău ce poate distruge lumea. Când am mai auzit şi asta mi-am făcut bagajele şi am plecat la ţară, undeva în munţi, ca să îmi amenajez casa de acolo în caz de catastrofă.

Singura parte care mă mai încălzea cât de cât era că măcar toţi oamenii vor dispărea, nu doar câţiva ghinionişti ca mine, pentru că IA-ul nu va face distincţie între unii şi alţii. E ceva să fii conştient că nu pleci singur, ci la grămadă, măcar ştii că nu mai aveai nicio şansă. E o consolare acolo.

Asta până în ziua bacalaureatului, acela care va rămâne în istorie sub denumirea „De bună seamă”. Am aflat stupefiat de la soţie, a doua zi după examen, că subiectele de la proba de română au apărut, pentru cine era deştept să le găsească, în chiar noaptea dinaintea examenului, pe net, „scăpate” de cineva, furate ori distribuite de-a dreptul. Un indiciu evident era faptul că expresia amintită mai sus fusese căutată pe Google de câteva milioane de ori în doar câteva ore, pe neaşteptate. De unde şi până unde să aibă oamenii atâta interes la miezul nopţii pentru nişte chestiuni lingvistice? Cică este o anchetă în derulare acum, dar acest lucru pe mine m-a liniştit subit în privinţa fricii faţă de inteligenţa artificială pentru că mi-am dat seama că oamenii sunt prea şmecheri ca să nu se descurce în orice împrejurare. Ei au o capacitate pe care nicio IA nu o va putea avea, aceea de a se adapta şi de a găsi soluţii ingenioase la probleme aparent imposibil de rezolvat, pentru că imaginaţia lor este fără margini şi izvorăşte dintr-un loc unde ceva artificial nu va avea niciodată acces, fiind doar la îndemâna fiinţelor vii. Un robot nu poate avea inspiraţie, nu poate intra în transă, nu poate avea revelaţii, nu este spiritual, nu poate lega idei care nu au nicio legătură între ele pentru a crea ceva palpabil, coerent, ingenios.

Cu această ocazie mi-am amintit nenumăratele metode cu totul geniale la care oamenii recurg pentru a înşela autorităţile, pentru a fura, a păcăli, pentru a scăpa de pedepse, pentru a ocoli legile, pentru a se îmbogăţi pe nemeritate. Cum poate anticipa un robot milioanele de feluri mereu actualizate prin care poate fura un primar bani de la buget? Cum poate el preîntâmpina sifonarea banilor publici de către autorităţile locale în cârdăşie cu politicienii corupţi? Cum să crezi că un biet robot, oricât de avansat ar fi el, poate să fie mai tare decât un şmecher cu vechime care şi-a pus în cap să fure ceva? Nu există aşa ceva, până la urmă fraierul de tinichea va rămâne cu buza umflată, bateriile descărcate şi cablurile de cupru furate, bag mâna în foc pentru asta.

Un robot nu poate fi decât la fel ca un cetăţean civilizat şi cu frică de lege din occident care este păcălit de o trupă de puradei de-ai lui Romică să le dea bani. În câteva secunde va rămâne cu portofelul gol şi va crede chiar în naivitatea lui că a făcut o faptă bună. Mai ţineţi minte nenumăratele metode folosite de ţiganii noştri prin Franţa, Germania şi celelalte ţări cu obraz subţire ca să fraierească trecătorii de bună credinţă? Cam aşa e şi cu IA-ul lui Peşte prăjit, nici nu va şti ce l-a lovit…

Nu, calmaţi-vă, inteligenţa artificială nu va distruge de la sine putere omenirea, o va ajuta mult, în schimb, să se distrugă singură. Asta da. Cu cât va fi mai avansată tehnologia, cu atât omul se va transforma într-un fel de robot dependent de ea, va fi ca o grămadă de slănină cu ochi care nu va face altceva decât să apese pe nişte butoane pentru a-şi aduce totul la nas. IA-ul va sta cuminte la dispoziţia lui, ca un căţel, şi va face tot ce îi cere în locul lui. Chiar va respira pentru el, dacă va fi nevoie. Va juca toate rolurile pentru om, va fi mamă, va fi tată, iubit sau iubită, sclav, sfătuitor, depozitar, coleg. Omul se va păcăli chiar pe sine că va avea un prieten adevărat în IA cum face acum de multe ori cu animalele. Pentru că, deşi are o inteligenţă şi o imaginaţie divine, omul este extrem de naiv, ca să nu zic prost, nu învaţă niciodată din greşeli precum ChatGPT.

Va fi, într-adevăr, o schimbare uriaşă şi fără întoarcere, dar, repet, IA-ul nu ne va distruge decât cu acordul nostru direct sau indirect. Aşa cum de câţiva ani încoace ne distrug încet şi sigur invenţiile geniale şi revoluţionare precum televizorul, computerul, mass-media, telefonul, Internetul, maşina ş.a.m.d. Toate ne-au făcut viaţa mai uşoară şi mai frumoasă pe moment, dar iată că au ajuns să ne conducă această viaţă, am devenit dependenţi de ele, ne-am îndepărtat din ce în ce mai tare de omul care eram înainte de invenţia lor.

Briscan Zara este scriitor şi publicist