Kamila cea rea şi chimiştii performanţei

Stimaţi fani ai patinajului artistic, vă mai amintiţi de Irina Sluţkaia? Rusoaica a apărut cu primul titlu european acum 26 de ani, în 1996. Au mai apărut încă şase, plus două titluri mondiale, lipsindu-i doar titlul olimpic, dar asta nu-i afectează postura de „ţarină” într-un imperiu în care mulţi-mulţi ani proba individuală feminină a fost „cenuşăreasa” patinajului artistic rusesc. Trecem peste ani şi ne izbim de contemporaneitate: Adelina Sotnikova, campioană olimpică la Soci 2014, retrasă din probleme medicale, cu implanturi la coloana vertebrală; Iulia Lipniţkaia, mare favorită la aceeaşi olimpiadă, dispărută după doi ani, pe motive de anorexie; Alina Zaghitova, campioană olimpică acum patru ani, la Pyongchang, ieșitădin peisaj după un an; Sofia Samodurova, vedeta anului 2020, Alena Kostornaia, cea a anului 2021; şi uite-aşa, şontâc-şontâc, ajungem la ţarina momentului, Kamila Valieva. Cât despre Sluţkaia, e greu de găsit o sportivă rusă actuală care să patineze la nivel de mare valoare până la 30 de ani şi ceva. De vină este şi evoluţia actuală a acestui sport, care tinde să devină în domeniul feminin, mai sălbatic decât gimnastica, ci şi modul în care privesc politrucii sportului rus din vremea actuală, talentele sportului autohton. Spunea o butadă din vremea comunismului că diferenţa principală dintre capitalism şi comunism este una singură: în primul, stă la bază exploatarea omului de către om; în celălalt, e taman invers. Această exploatare este, în unele sporturi, baza, exponentul şi logaritmul victoriilor. S-au dus Lipniţkaia şi Zaghitova, nu-i nimic, o avem pe Kamila, de-abia eliberată din chingile limitei de vârstă pentru a plonja pe înaltele culmi de virtuozitate şi progres ale anului olimpic.

Bomba a explodat în Beijingul olimpic. Kamila nu e curată din punct de vedere antidoping. Cine a lansat explozivul? Imperialiştii americani? Pizmaşii din Ucraina? Nieeet! Comitetul Olimpic Rus, şi asta chiar în inima Jocurilor, deşi testele incriminatorii erau cunoscute încă de la începutul sezonului. Ca să arate pizmaşilor, cât de corecţi sunt ei, comando-ul rus antidoping luat la ochi de CIO şi WADA. De ce n-au spus-o atunci, în decembrie? Păi, pentru că Valieva ar fi fost suspendată şi ar fi pierdut întreg sezonul. Şi asta ar fi fost letal pentru conducătorilor kremlinezi care ar fi trebuit să aştepte mult şi bine până a-şi vedea steagul atârnat şi imnul îngânat la marile competiţii sportive. Autorul îşi menţine părerea: Kamila habar n-a avut ce experimente chimice s-au făcut cu corpuşorul ei în vederea marelui triumf olimpic. Iar dacă ar fi mirosit ceva, i s-ar fi spus, probabil, „rabdă, inimă şi taci, dacă vrei să fii regină”. Povestea cu „untdelemnul de la bunicul” a fost fabricată, iar Kamiluşka a fost nevoită să o propage, cu promisiunea îngropării. Definitive.

Olimpicii ruşi sunt primii vinovaţi. Dar nu singurii. Comitetul Olimpic Internaţional şi TAS au dat-o şi ei cu dreptu-n stângul. Cu regula „protecţiei minorilor” care mai mult rău a făcut decât bine. Kamila a fost lăsată să concureze. Mai exact, obligată să concureze, deşi se ştia că nu poate lua medalii. Numai aşa, ca să se arate că forurile internaţionale manifestă bunăvoinţă faţă de minori. Aceasta pentru că, de când există pe lume luptă antidoping, vinovatul principal e sportivul căruia i s-a dat. Nu cel care i-a dat, sau cel care a ordonat să i se dea, ci sportivul, obligat să devină expert în medicină şi chimie farmaceutică. Pentru că acolo doare.

Revenind la Kamila, micuţa tătăroaică a simţit că i s-a făcut o favoare otrăvită. A fost copleşită şi în loc de triumfătorul cvadruplu Axel a apărut o evoluţie catastrofală cu aproape toate săriturile ratate. Iar Kamila a transformat ceea ce părea să devină apogeul vieţii sale de început, o dramă, augmentată de criminala eminenţă cenuşie, Eteri Tutberidze, care – conform principiilor nemuritorului Makarenko – n-a găsit altă consolare pentru nefericita patinatoare decât s-o certe ca pe o infractoare, ai cărei ochi îi erau înecaţi în lacrimi.

În acest ambient de ciomege aplicate concentric, o rază de lumină a apăut de unde ne aşteptam mai puţin. De la WADA. Mai exact, de la polonezul Dawid Wanka, preşedintele forului antidoping, care a cerut mai multă atenţie asupra celor care comandă dopajul sportivilor minori. Ceea ce înseamnă şi reducerea vârstei de participare la marile competiţii, pentru ca acestor copii să nu li se exploateze elasticitatea fragilă în scopul performanţei. Semnificativ este că în materie de gimnastică, România, China şi SUA se opun. În materie de patinaj, Rusia. Este normal: lui Eteri „Cruela” Tutberidze nu-i convine ca acest sport să redevină „patinaj” artistic, ci să rămână „skate-jumping”. Vremurile Irinei Sluţkaia au apus, chiar dacă Anna Şcerbakova, noua campioană olimpică, uitată de chimiştii performanţei, pare a ne contrazice.