La dreapta…

joi, 12 aprilie 2018, 01:50
4 MIN
 La dreapta…

Tot mai multe semne arată că în România a apărut deja un electorat considerabil ca fiind de dreapta. De ce însă întârzie să apară partidul care să-i ceară acestuia votul?

“M-aş duce, dar n-am pe cine vota?” Asta e replica standard, cel mai des întâlnită, atunci când îţi chestionezi vreun cunoscut despre care ai auzit că nu a fost la vot. Toate sondajele de opinie făcute cu bună credinţă arată asta: electoratul care absentează nu se regăseşte deloc în nicio ofertă din cele expuse de partide în campanie. Pare o banalitate, dar nu e. Politicienii români parcă aşteaptă ca populaţia să se adapteze discursului şi ofertelor lor, şi nu invers. Iar dacă acea populaţie se tot încăpăţânează să nu se adapteze, atunci partidele, de parcă s-ar fi vorbit între ele, o elimină din joc, rămânând să se bată pe acelaşi electorat captiv, şi care în mare vine la vot indiferent de oferte. Este electoratul “aleg răul cel mai mic”. Ceva însă nu se leagă.

La alegerile din Ungaria, prezenţa la vot a fost de peste 70%. Ceva de neconceput pentru România lui 30-40%. Viktor Orban şi formaţiunea sa au fost puse la zid din toate direcţiile. O facem şi noi, no problem. Dar haideţi mai întâi să vedem cum a făcut de a reuşit, acum dar şi la alegerile anterioare, să scoată lumea din case într-o aşa mare măsură, de neînţeles pentru mulţi români, şi nu numai români. Analizele post-alegeri din presa ungară consemnează faptul că discursul premierului, cu multe tuşe naţionaliste şi anti-imigraţie, a reuşit să aducă la urne un număr copleşitor de tineri, oameni sub 40 de ani. Este exact electoratul care compune în bună măsură tabăra absenţilor, în majoritatea ţărilor europene. Iar România nu face excepţie. La o privire mai atentă asupra discursurilor electorale ungare, vedem că Viktor Orban nu a avut o campanie dominată de naţionalism. A fost una în care a dominat în mod categoric discursul de dreapta, o dreaptă mai “din topor”, una care a zgâriat multe urechi fine de la Bruxelles, unde adesea dreapta se amestecă cu progresismul de stânga. Orban a convins însă în masă tinerii cu acest discurs. Nu a făcut în campanie nicio concesie celor ce aşteaptă ajutoare sociale, pomeni, chiar pensii sau alte forme de sprijin de stat. Dimpotrivă, i-a îndemnat pe toţi la muncă, la studii, la competiţie corectă, şi prin asta la un trai mai bun.

Sunt chestiuni în care România şi Ungaria se aseamănă perfect, doar cu o diferenţă de câţiva ani. Cu trecerea anilor a apărut un lucru oarecum de neînţeles. Structura electoratului s-a schimbat mult în ultimii ani. Concomitent, sondajele arată că ponderea electoratului tânăr în rândul absenţilor de la vot creşte de la un scrutin la altul. Este, cum spuneam, acel electorat românesc care nu se regăseşte în ofertele niciunui partid. Avem o dreaptă politică? USR miroase mai mult a stânga ecologistă şi europeană. Liberalii, când au văzut că scad în sondaje cu politicile de dreapta, le-au aruncat în primul şanţ şi s-au luat la trântă cu PSD în oferte populiste. Miza actualelor partide parlamentare pare a fi doar electoratul care manifestă acum interes faţă de alegeri. Celălalt a fost pur şi simplu abandonat, din frica de a risca pe el.

În doctrina sau discursul cărui partid actual s-ar putea regăsi un tânăr IT-ist sau angajat de multinaţională? Dar un tânăr inginer sau agronom proaspăt angajat în mediul privat, aflat la început de drum în carieră? Dar un medic care vrea să câştige mai mult pentru că e bun în meseria sa, nu pentru că Guvernul vrea să-i facă un cadou? Acestea şi multe altele sunt categorii ce nu contau electoral până acum 10-15 ani, dar sunt tot mai consistente de la an la an în România. Mai mult, dacă citim şi printre rânduri datele sondajelor de opinie, vom vedea că, foarte probabil, “masa critică” s-a adunat deja.

Tot mai multe semne arată că în România printre cei circa 60% din populaţia cu drept de vot care nu vine de fapt la urne se regăseşte deja, în fază latentă, acea categorie care ar putea nimici actualele partide politice. În Ungaria a fost Orban cel care a ademenit-o. În Italia, un măscărici… În Suedia, a treia forţă politică este Partidul Piraţilor, o glumă. Francezii s-au scos: a apărut nealiniatul Macron.

Ceva se va întâmpla, în mod sigur, şi la noi. Cine sau ce va scoate la vot România tăcută, care va mătura tot în cale, poate chiar la următoarele alegeri?

Publicitate și alte recomandări video

Comentarii