Caută 
5 MIN
Democraţia, care are la bază astfel de metode cinice, nu are nici o şansă să scoată în faţă lideri adevăraţi, ci aproape numai lupi deghizaţi în mioare.
Scena politică locală şi naţională a devenit extrem de agitată în ultimele săptămâni. Apropierea alegerilor locale şi poate a celor naţionale din toamnă/iarnă (în funcţie de evoluţia favorabilă sau nu a pandemiei) a provocat o stare de euforie printre oamenii politici similară cu beţia. Agitaţia este dată de faptul că mulţi speră sau fac jocurile să ajungă la putere, de unde vor avea posibilitatea să împartă resursele luate de la populaţie aşa cum îi taie capul, în interesul mai mult sau mai puţin a unor categorii cât mai largi din rândul populaţiei.
Până să ajungă să aibă pâinea şi cuţitul în mână promit câte în lună şi stele. Autostrăzi, spitale, şcoli, salarii mai mari, alocaţii duble, pensii majorate, fonduri pentru cultură, reparaţii de borduri pe strada Trandafirului, pietriş pe drumurile desfundate din Pocreaca, sunt doar câteva dintre „programele” puse pe hârtie de către candidaţii la un fotoliu de primar, consilier, parlamentar sau ministru. Dacă cuantifici promisiunile în bani şi aduni, constaţi că bugetul disponibil este depăşit de două, trei ori sau chiar de patru ori. Nu contează însă. Mulţimea trebuie să priceapă doar că i se dă ceva, că oamenii care râvnesc la funcţii publice sunt interesaţi de ei. Dezbatarea nu se învârte în jurul a ceea ce se poate realist face şi ceea ce este imposibil, cel puţin pe moment. Nu se discută în termeni de oportunitate. Nu se pune problema dacă este indicat să cheltui sute de mii de euro pe o şcoală într-o zonă afectată de o imigraţie masivă sau o natalitate foarte scăzută. Discuţiile astea abia îşi găsesc locul printre specialişti: statisticieni, sociologi sau economişitişi adesea pe la colţuri sau în publicaţii ce sunt citite cel mai adesea doar între ei. Oricum, temele de acest gen nu sunt stăpânite de către marea masă a oamenilor politici ce aspiră să ajungă la borcanul cu miere, iar cei care mai înţeleg câte ceva se feresc să îşi expună public ideile de frică să nu îşi piardă capitalul politic.
Cine te-ar mai vota dacă ai spune că vrei să tai, nu să majorezi. Este bine cunoscut că deciziile bune au mai mereu consecinţe greu de suportat. O cură de slăbire este foarte benefică pentru 99% din rândul celor supraponderali sau obezi, dar implică o suferinţă profundă şi numai o parte mică din rândul celor care recurg la astfel de metode pentru a ajunge la o stare de sănătate cât mai aproape de optim o duc la bun sfârşit. La fel este şi cu reducerea pensiilor sau salariile. În anumite situaţii, pe termen scurt, tăierea va implica suferinţe şi lipsuri, dar pe termen lung poate avea consecinţe pozitive pentru toată lumea. O astfel de temă nu este abordată de către nici un politician care aspiră la voturi.
În toată această zarvă creată de campania electorală iese în evidenţă un fenomen care explică într-o măsură destul de mare de ce nu sunt abordate teme grele, care să creeze emoţii negative în rândul electoratului. În ultimele zile suntem asaltaţi de ştiri care arată că politicieni de la PSD sar în masă gardul celor de la PNL. Fenomenul nu este unul nou. Nu a fost inventat acum. El s-a produs recurent de-a lungul tinerei noastre democraţii. Să nu uităm că recent mulţi dintre cei care trec acum la PNL au sărit gardul şi invers la PSD. Momentul ales este de obicei în apropierea campaniilor electorale, când bate vântul schimbării şi a rotirii partidelor la putere. Fuga aceasta dintr-o parte în alta nu are ca motivaţie schimbarea bruscă a ideologiei politice. Traseiştii sunt mai degrabă motivaţi de resursele financiare pe care pot să le piardă.
Trecerea lui Mihai Chirica de la PSD la PNL nu are ca motiv schimbarea opţiunii politice. Nu a devenit peste noapte liberal, când în urmă cu patru ani era cel mai înfocat socialist. Calculul lui a fost simplu, nua vrut să piardă borcanul cu miere, în special în Consiliul local, acolo unde este nevoie de majoritate pentru a-i valida planurile.
Exemplul de mai sus este ales doar pentru simplu fapt că este un eveniment recent, în proximitatea cititorilor noştri. La fel se întâmplă însă oriunde în altă parte a ţării, indiferent cine sunt „transfugii”.
Fenomenul arată că lipsa de principii duce la coruperea democraţiei şi nu lasă loc pentru dezbateri reale, cele care ar conta cu adevărat. Este o distorsiune a informaţiei. Este publicitate mincinoasă. Alegătorii sunt puşi în faţa faptului împlinit. Este ca şi cum o turmă de oi ar putea să îşi aleagă liderul, dar ar avea în faţă numai lupi dezghizaţi în mioare. Şi dacă firmele care îşi fac publicitate mincinoasă riscă amenzi însemnate, politicienii care-i induc în eroare pe alegători pot în cel mai rău caz să rămână în afara scenei politice, desigur dacă nu fac saltul la momentul potrivit peste gardul formaţiunilor aflate pe val. Democraţia, care are la bază astfel de metode cinice, nu are nici o şansă să scoată în faţă lideri adevăraţi, ci aproape numai lupi deghizaţi în mioare.
