Numere

Un principiu al poliţiei americane – dar valabil, sunt convins, oriunde -, are această formulare: 10 – 80 – 10. Tradusă în cuvinte civile, ideea transmite următoarele informaţii interesante: dat fiind un grup oarecare de oameni (populaţia unei ţări, locuitorii unui oraş, mulţimea dintr-o piaţă, pasagerii unui tren etc.) apar întotdeauna trei tipuri de indivizi. 

Astfel, 10% dintre ei nu fură, nu mint, nu se lasă corupţi şi respectă întotdeauna regulile societăţii în care trăiesc ori ale locului în care se află. Ei reprezintă elita morală a acelui grup; dimpotrivă, ceilalţi de 10% se dedau periodic celor mai crunte infracţiuni, de la mici furtişaguri la crimă – ei alcătuind pegra grupului respectiv; restul de 80% constituie o masă eterogenă şi neutră, compusă din oameni nici prea-prea, nici foarte-foarte.       

Întotdeauna, problema celor 80% a fost una de alegere. Fiindcă ei nu sunt  nici atât de oneşti precum cei din prima categorie, dar nici atât de ticăloşi precum ceilalţi 10%, comportamentul lor cotidian este influenţat fie de unii, fie de alţii. Mai bine zis, când de unii, când de ceilalţi.

Într-o ţară normală, condusă de oameni politici responsabili (Atenţie! Nicăieri în lume, clasa politică nu coincide cu elita morală – din păcate, nu a existat, nu există şi probabil nici nu va exista acest stat ideal!), mare parte din cele 80 de procente tind să adopte o conduită civilizată. Deşi mulţi dintre ei sunt capabili să comită infracţiuni (şi uneori le şi comit), puterea lor de abţinere este cu atât mai mare cu cât modelele pozitive din jur sunt mai numeroase şi mai bine reprezentate în societate.

Dar ce te faci când o ţară este guvernată în mare măsură de penali? De cei corupţi, de hoţi, de mincinoşi, de interlopi? (Atenţie! Chiar şi în cea mai cumplită dictatură, nu toţi liderii sunt racolaţi din maleficul 10%.) Evident, majoritatea celor 80% consideră că este mult mai avantajos pentru ei să preia tipul de comportament al conducătorilor. (Dramatic este faptul că, deseori, în astfel de circumstanţe, majoritatea celor 10 procente de oameni corecţi, devenind victimele preferate ale indivizilor incorecţi, iau decizia să părăsească “zona de conflict”.)      

Întrebare: nu-i aşa că de când PSDragnea a ajuns în fruntea României, numărul borfaşilor a crescut, vedeţi mai des în jurul vostru contravenţii şi infracţiuni, başca poliţişti umiliţi ori bătuţi de către un coate-goale, daţi mai multă şpagă decât altădată pentru a vă fi rezolvate problemele curente ori pentru a vă angaja într-un post la stat, sunteţi mai des victimele unor nedreptăţi flagrante – fără ca nimeni să vă sară în ajutor? Ei, asta înseamnă că, aşa cum au arătat alegerile din decembrie 2016, un segment important din categoria celor 80% a trecut de partea penalilor din coteria teleormăneană a lui Liviu Dragnea. Dacă faceţi parte dintre aceştia din urmă, atunci vă meritaţi soarta. Dar ce vină au acele zece procente de oameni buni? (Să le reproşăm totuşi faptul că sunt prea rezervaţi, prea neimplicaţi?)

Dar numerele au inteligenţa şi magia lor. Atunci când situaţia (socială, economică, morală etc.) a grupului despre care vorbim începe să se degradeze vizibil, cei 80% pot întoarce foarte uşor armele. Important este ca noile vedete admirate de masa redevenită neutră să nu fie alţi penali deghizaţi în oameni de bună credinţă, ca de atâtea ori în ultimii 28 de ani.

Puţintică atenţie, cetăţeni, când vă jucaţi cu ştampila! De nu ne vor ciordi pesediştii lui Dragnea  şi ştampila!

Publicitate și alte recomandări video