O minciună cu un tirbuşon i-a adus unui IT-ist ieşean 6 ani de puşcărie. De ce condamnarea pare o anomalie

În vârstă de 30 de ani, Rareş Niculescu Oglinzianu era angajat ca inginer-programator la Continental. În iunie anul trecut, el şi-a comandat din Ţările de Jos o cantitate de 24,96 grame de mefedronă, un drog asemănător cu ecstasy. A plătit pentru „marfă” 100 de euro. Coletul a fost urmărit de lucrătorii Biroului de Combatere a Criminalităţii Organizate care l-au reţinut pe Oglinzianu chiar la locul de muncă. Iniţial, tânărul a afirmat că nu este consumator de droguri, el comandând de fapt un tirbuşon. Ulterior, şi-a recunoscut fapta, precizând totodată că avea obiceiul să mai ofere prietenilor droguri, gratuit, cu diverse ocazii. Magistraţii Tribunalului l-au condamnat la 5 ani de închisoare pentru introducerea în ţară de droguri de mare risc şi la 4 ani de detenţie pentru trafic de droguri de mare risc. Pedeapsa rezultantă a fost de 6 ani şi 4 luni de detenţie.

În apel, apărătorul tânărului a criticat sentinţa Tribunalului, apreciind-o ca pe „expresia unui exerciţiu mecanic de aplicare a legii dincolo de particularităţile factuale şi dincolo de elementele de ordin subiectiv ale infractorului”. Tânărul nu reprezenta un pericol public ci dimpotrivă, era o persoană muncitoare, cu o bună conduită în societate. Îşi regretase fapta şi colaborase cu anchetatorii. Avocatul a invocat în apărare şi cazul unui traficat care introdusese personal în ţară aproximativ un kilogram de cocaină, dar în favoarea căruia instanţa reţinuse circumstanţe atenuante.

Elocinţa avocatului a fost inutilă. Magistraţii Curţii de Apel au remarcat că Oglinzianu îşi negase iniţial fapta, deci nu i se puteau acorda circumstanţe atenuante. Oricum, Tribunalul fusese blând, aplicând pedepse apropiate de minim. Pentru cele două infracţiuni reţinute în sarcina tânărului, pedepsele minime sunt de 4 ani şi 8 luni, respectiv 3 ani şi 4 luni. Tribunalul dăduse 5 ani, respectiv 4 ani de închisoare. Totalul de 6 ani şi 4 luni al pedepsei rezultante nu era cu mult mai mare decât minimul posibil legal, de 5 ani, 9 luni şi 10 zile de detenţie. Ca urmare, apelul a fost respins.

Ghinionul IT-istului a fost că legea pedepseşte ca infracţiuni separate introducerea în ţară a drogurilor şi deţinerea sau vânzarea lor. Oglinzianu doar comandase drogurile online, nu le introdusese personal, dar acest lucru nu avea relevanţă. Era vorba de o participaţie improprie la comiterea infracţiunii, nu la una directă, dar fapta era aceeaşi.

Mult mai ieftin a scăpat un dealer de droguri „de meserie”. Timp de şase ani, Ioan Tănăsucă a vândut cannabis şi ecstasy în cluburile ieşene, cu precădere în localul „Answer”. Procurorii au probat deţinerea şi comercializarea drogurilor în cantităţi de ordinul kilogramelor de cannabis şi a sutelor de comprimate de ecstasy. El însuşi consumator, Tănăsucă se apucase de comercializarea de droguri pentru a-şi asigura banii necesari satisfacerii propriului viciu. Mult mai obişnuit cu legislaţia antidrog însă, Tănăsucă procedase ca la carte. Nu s-a aprovizionat din străinătate, ci la o grupare de traficanţi din Maramureş, iar după destructurarea ei, de la alţi dealer-i din ţară, deci nu a putut fi acuzat de introducerea de droguri în ţară.

Şi-a recunoscut fapta imediat ce a fost prins. În plus, a furnizat procurorilor informaţii despre alţi traficanţi, în timp ce Oglinzianu nu cunoştea pe niciunul. De asemenea, a fost judecat conform unor prevederi mai vechi ale legii, care stabileau limite mai reduse a pedepselor. Ca urmare, Tănăsucă a scăpat cu o pedeapsă de doar 3 ani de închisoare. Avocatul său a putut astfel solicita suspendarea executării pedepsei. Magistraţii Tribunalului au respins joi această solicitare, dar sentinţa nu este definitivă. Tănăsucă mai are şansa unei contestaţii în faţa Curţii de Apel, unde ar putea obţine suspendarea.