Oglinda imperfectă

Nu am putea fi nimic fără ea. Deşi la prima vedere o noutate continuă ar putea să pară o binecuvântare (ar dispărea orice urmă de rutină) este dintre cele mai mari blesteme pe care le-am suferi. Este atât de neconceput încât este aproape imposibil să ne imaginăm o viaţă fără ea. Vorbesc despre memorie şi tot ce înseamnă funcţionarea ei pentru noi. Suntem atât de norocoşi că creierele noastre păstrează ce şi cine ni se întâmplă zi de zi încât am considerat-o, aproape toată istoria noastră că este perfectă. Mai ales dacă am avut ocazia să cunoaştem un om cu memorie „de elefant” sau eidetică, cum se numeşte ştiinţific.

Şi totuşi, în contemporaneitate am început să înţelegem că memoria umană este departe de a fi perfectă. Primele indicii foarte relevante au venit de la martorii a diverse accidente. Oamenii de ştiinţă au observat atunci că acelaşi fir de evenimente este chiar foarte diferit de la martor la martor. Şi nu doar în sensul dispariţiei inevitabile a unor detalii, ci mai ales în entuziasmul şi imaginaţia debordantă cu care creierul completa şi adnota memoria efectivă, parţial ştearsă.

De la o ceartă cruntă despre cine a rezervat o vacanţă dezastruoasă, până la amintirile foarte diferite ale unei nunţi glorioase, evenimentele din trecut pot ajunge să fie amintite greşit. Dar acum cercetătorii spun că inclusiv amintirile foarte recente pot conţine erori.

Oamenii de ştiinţă care explorează capacitatea noastră de a ne reaminti forme spun că oamenii pot face greşeli după doar câteva secunde – un fenomen pe care echipa l-a numit iluzii de memorie pe termen scurt.

„Chiar şi pe termen scurt, memoria noastră ar putea să nu fie pe deplin de încredere”, a spus dr. Marte Otten, primul autor al cercetării de la Universitatea din Amsterdam. „În special atunci când avem aşteptări puternice despre cum ar trebui să fie lumea, când memoria noastră începe să se estompeze puţin – chiar şi după o secundă şi jumătate, două secunde, trei secunde – atunci începem să completăm în funcţie de aşteptările noastre.”

Otten şi colegii au remarcat că cercetările anterioare au arătat că, atunci când oamenilor li se prezintă o literă rotită sau cu o imagine în oglindă, adesea raportează că au văzut litera în orientarea ei corectă. Deşi acest lucru fusese anterior atribuit faptului că participanţii vedeau greşit formă, Otten şi colegii au avut îndoieli. „Ne-am gândit că este mai probabil să fie un efect de memorie. Aşa că ai văzut-o corect, dar de îndată ce o scrii în memorie, lucrurile încep să meargă prost”, a spus Otten. Şi au pornit un studiu care demonstrează exact acest lucru. Memoria noastră începe să piardă din datele reale şi, mai mult, să completeze cu ce crede ea că e potrivit, foarte repede după ce s-a format. Încă o aroganţă pe care ar trebui să o temperăm.

Bogdan Iliescu este medic primar neurochirurg la Spitalul de Neurochirurgie din Iaşi şi preşedinte al Asociaţiei Creierului Iaşi