Ora Pământului-Mumă

Cu vreo 15 ani în urmă, spre sfârşitul domniei lui Adrian Năstase, mi-a căzut în mână un proiect hidrografic intitulat, parcă, “România navigabilă“. Profesionist întocmit, cu numeroase capitole justificative, hărţi detaliate, legende explicative şi estimări financiare, studiul atrăgea atenţia asupra apropiatelor pericole generate de schimbările climatice din lume, care ne vor afecta inclusiv pe noi, şi oferea câteva soluţii.

Fiindcă principalul risc cu care urma să se confrunte România era constituit de reducerea dramatică a rezervelor de apă, proiectul propunea o utilizare inteligentă şi durabilă a tuturor resurselor de apă de pe teritoriul ţării, plus valorificarea la maximum  a apei meteorice (provenite din precipitaţii: ploaie, zăpadă etc.). În mare, ideea era ca toate râurile importante să fie conectate între ele (de regulă, cu ajutorul râurilor mai mici), rezultând atât canale navigabile, cât şi reţele ample de canale de irigaţie, iar oriunde relieful permitea să fie construite lacuri de acumulare care să reţină apa meteorică. Pe lângă avantajele economice care decurgeau de aici (alături de mediu, câştigau transporturile, agricultura, construcţiile, turismul etc.), în acest mod România devenea capabilă să înfrunte viitorul sumbru spre care se îndreaptă planeta.  

Curios dar, pentru că studiul nu era semnat, (cel puţin nu în varianta care-mi parvenise) nu am aflat cine îl elaborase. Unii spuneau că aparţinea Ministerului Mediului din Cabinetul Năstase, alţii că era vorba de proiectul de ţară al lui Băsescu marinarul – viitorul şef al statului, câţiva indicau Academia Română. Nu ştiu nici azi cine l-a gândit, dar cercetarea era deşteaptă şi profetică.

La distanţă de circa 15 ani, cele mai noi şi mai serioase analize privind schimbările climatice cărora le va cădea victimă (şi) România sunt apocaliptice. De fapt, aceste schimbări au început deja să se vadă, însă în următorii ani vor lovi năprasnic teritoriul ţării noastre prin secete prelungite, fenomene meteo extreme şi insolite, deşertificarea unor uriaşe suprafeţe de teren, dispariţia unor numeroase specii din fauna şi flora naţională etc. Evident, resursele de apă vor scădea drastic, mult sub nevoia de consum a populaţiei.

Uitându-ne peste tot în jur descoperim că vremea se ţine de cuvânt, dar politicienii români, deşi avertizaţi din timp, nu au început să întreprindă nimic ca să preîntâmpine criza care se întrevede la orizont. Ba, mai grav, o lege votată recent în parlament permite autorităţilor să intre cu buldozerele în ultimele zone de natură virgină din ţară, inclusiv în parcurile naturale. Prostănacii de politicieni au tras concluzia că nu au fost în stare să realizeze autostrăzi care să traverseze munţii Carpaţi din pricina pădurilor seculare. Este clar că, peste puţini ani, în locul arborilor seculari vom vedea, de la mare distanţă – căci paznici fioroşi nu ne vor pemite să ne apropiem -, cabanele superluxoase şi supraetajate ale pesediştilor. Dar tot nu vom deţine autostrăzi.

Aud că guvernul Dăncilă şi parlamentul Dragnea au stins lumina din sediile instituţiilor, cinstind astfel Ora Pământului. Mai bine, după ce o stingeau, plecau cu toţii acasă şi nu se mai întorceau. La cât de iresponsabili sunt aleşii şi funcţionarii noştri, nu ar fi fost nicio pagubă. Dimpotrivă. Scuze dacă am defăimat ţara criticând aceşti oameni minunaţi care luptă pentru viitorul luminos al României. Atât de luminos încât vom orbi cu toţii!