Patriotismul la români faţă în faţă cu cocina umană din păduri

Românii sunt unii dintre cei mai patrioţi oameni din lume pe care îi poţi întâlni pe reţelele de socializare. Nu pierd vremea cu jumătăţi de măsură. Îşi clamează iubirea de ţară şi neam la orice oră din zi şi din noapte. Distribuie pe reţelele de socializare tot felul de textuleţe, fiindcă altfel nu le pot numi, adevărate sau nu istoric, care au o cât de mică legătură cu patria mumă. Le plac teribil de mult sloganurile gen: nu ne vindem ţara, nu suntem sclavi la străini, vituperează împotriva companiilor străine şi le plac dacii care mănâncă mămăligă şi roşii cu toate că nici unul dintre aceste produse nu exista înainte de descoperirea continentului american (ele au apărut în Europa după anul 1500). O vorbă, la fel de iubită în popor, ne mai spune că românul este frate cu codrul verde; de fiecare dată când au fost în necaz, locuitorii acestor teritorii s-au adăpostit prin pădurile patriei şi au reuşit să scape de prigoana invadatorilor. Ne iubim noi ţara aşa de mult cum ne place să ne lăudăm pe Facebook? Suntem noi mai patrioţi în comparaţie cu alte popoare? Să ne uităm puţin în jurul nostru şi să aruncăm un ochi critic spre curţile străinilor unde ne place să mergem, dar îi urâm profund pe locuitori şi îi considerăm nişte exploatatori cruzi.

Vara acesta am vizitat mai multe locuri în căutare de linişte şi izolare/ distanţare socială: Iaşi (pădurea de la Bucium-Repedea), pădurea din munţii Nemira (Slănic Moldova), pădurea din jurul oraşului Piatra Neamţ sau valea râului Slănic. Ce au toate acestea în comun este că sunt în România, sunt de o frumuseţe rară, poate nu găsim astfel de zone în străinătate, dar sunt incredibil de murdare. Nu glumesc şi nu, nu este o observaţie izolată. Găseşti urme dintre cele mai diverse lăsate de om: hârtie igienică, PET-uri, sticle, cutii de aluminiu, alimente aruncate la întâmplare, prezervative sau pungi de plastic. Este o mizerie de nedescris. O cocină! Mai mult, într-o râpă de la marginea drumului forestier din munţii Nemira am observat printre gunoaie o coroană de flori ce este oferită la înmormântări! Peisajul din pădurile noastre frumoase, atâtea câte au mai rămas, este unul apocaliptic. Cel mai probabil puştii abia născuţi se vor obişnui cu acest peisaj şi vor crede că aşa ceva este normal şi de fapt asta este natura. La fel, în anii 2000 un lider de sindicat din Suedia spunea amuzat că el crede că pe câmpurile din România cresc PET-urile, ele nefiind fabricate aşa cum se credea până atunci. Diferenţa dintre liderul de sindicat şi puştii de acum este că primul făcea diferenţa clară dintre ceea ce a produs natura şi ce a creat omul, dar a vrut să ne atragă atenţia într-un mod cât mai elegant.   

Cine a vizitat pădurile din Austria, litoralul din Italia sau Franţa şi de ce nu micuţele sate din Belgia a observat cu singuranţă o diferenţa majoră între ei şi noi. Cu singuranţă şi pe acolo sunt cetăţeni iresponsabili care se găsesc să arunce chiştoace sau resturi alimentare, cu singuranţă însă nu ca la noi. Nu vei găsi în fiecare colţ de pădure câte un PET de bere aruncat la întâmplare printre fagii sau brazii seculari. În comunităţile rurale din Belgia sau Austria vei observa că totul este pus la punct, iarba tunsă corespunzător, câmpurile arate la timp, iar parcurile aranjate în mod impecabil. Cum este în România? Date fiind acestea, care sunt mai patrioţi: noi sau ei? Noi fiindcă ne ţipăm iubirea faţă de ţară pe reţelele de socializare sau ei că arată grijă maximă faţă de tot ceea ce-i înconjoară?

Ei şi atunci dacă ne iubim aşa de mult ţara, dacă suntem aşa de solidari cu semenii noştri, suntem aşa de iubitori de natură, atunci de ce murdărim şi distrugem aşa de mult mediul înconjurător? Este o întrebare la care cu greu găsim un răspuns valid. Dacă stai de vorbă cu aproape oricine din ţara asta îţi va spune că el nu aruncă lucruri la întâmplare prin pădure şi îi condamnă pe ceilalţi care nu poartă respect pentru natură. Cine or fi ceilalţi este o altă întrebare! Sau îţi vor spune senini că de vină sunt autorităţile, odată fiindcă nu elaborează legi ca-n vest şi apoi fiindcă le aplică trunchiat sau părtinitor. Adevărul este că fiecare dintre noi suntem responsabili de mizeria din pădurile noastre. Nici un primar, un funcţionar de la Mediu sau un preşedinte oricât de binevoitor şi bine intenţionat ar fi nu va reuşi să facă curat atâtat timp cât nimeni nu îşi asumă nimic. Nu cred că odată vi s-a întâmplat să intraţi într-un apartament care să fie bec, iar scara blocului să fie groaznic de mizerabilă sau în faţa curţiilor unor oameni să găseşti PET-uri aruncate peste tot, iar în interiorul lor să fie lună. Este ceea ce poate fi numit patriotism de interes. Mai exact, oamenii au grijă doar de perimetrul pe care îl deţin în proprietate, nu şi pe cel care este în proprietate comună (gen pădurile). Morala este că oamenii pentru a avea grijă de spaţiile comune trebuie cumva să le deţină în proprietate personală. Până la urmă grija pe care o purtăm pentru un lucru sau fiinţă arată cât de tare suntem ataşi de ea şi cât o iubim.

Şi dacă politicienii au o vină (şi au) este aceea că sunt populişti. Ca să fie votaţi lasă impresia oamenilor că numai ei pot ridica lumea, pot da pensii şi salarii mai mari, pot face curat în pădure sau în curţile oamenilor. Creează hazard moral şi ridică ştacheta prea sus, încât de multe ori cad în propria capcană. Totodată creează în rândul populaţiei impresia falsă că altcineva este de vină şi oricum altcineva este obligat să „spele podelele”. Prin urmare, duminică mergeţi la vot, ţineţi cont de măsurile sanitare (mască, distanţare socială şi spălat pe mâini) şi evitaţi să alegeţi din rândul politicienilor care v-au promis luna şi soarele sau care vă spun cât de patrioţi sunt ei, dar uită să „îngrijească pădurea”.