Poem pentru Iaşi

Magician al culorii, Gabriel Gheorghiu este nu mai puţin inspirat atunci când îşi alege cuvintele „ce exprimă adevărul“, vorba Poetului. Insist să subliniez această relaţie organică dintre cuvântul – semn şi tabloul – semn, pictorul mărturisind egala stăpânire a celor două limbaje. Lecturându-i gândurile de o francheţe autentic romantică, iar apoi privindu-i tablourile, pictate în acelaşi registru sufletesc, am avut sentimentul că această osmoză este chiar expresia fiinţei sale profunde, funciar poetică şi reflexivă.

Dar poetul este dublat de un iscoditor perpetuu, de o fiinţă euristică, ce nu se mulţumeşte să-şi ilustreze gândurile ori trăirile, ci recompune imaginile până în punctul în care realizeaza acordul tainic dintre gând şi imagine. „Interpretez realitatea, adăugând ceva din mine în fiecare lucrare“, mărturiseşte undeva pictorul. Nimic mai adevărat. Încărcat de amintirea burgurilor transilvane, haţeganul convertit ieşean, suprapune universul amintirilor peste imaginile cotidiene ale capitalei moldave. Oraşul acesta prea-plin de amintiri, de visări şi melancolie a fost pictat aprope cu nesaţ de zeci şi zeci de pictori îndrăgostiţi de căldura lui, de patina istorică a zidirilor, de luminile toamnei, de farmecul mahalalelor şi de măreţia monumentelor. În toate persistă un iz patriarhal, un farmec provincial, încarcat de melancolie.

Oraşul apăsat de frustrări convertite în tristeţi pare tocmai potrivit pentru un atelier de pictură poetică. Aşa l-au perceput cei mai mulţi dintre pictorii săi în veacul trecut, dacă exceptăm pe teziştii proletcultişti, care s-au încumetat să-i construiască o imagine comandat tonică, în acord cu „era nouă“. Primul care rupe acest imaginar aproape standardizat, ce a intrat în cultura noastră este Gabriel Gheorghiu. La origine este chiar spiritul lui euristic, refuzul de a privi static realitatea şi a se lăsa dirijat de ea. Dezordinea urbană orientală nu se potriveşte cu gustul său rafinat, cultura plastică occidentală şi amintirea burgurilor transilvane.

Pictorul îşi gândeşte discursul plastic în acord cu marile tendinţe ale culturii europene. Gabriel Gheorghiu face dovada cunoaşterii şi stăpânirii mijloacelor plastice ale picturii occidentale, cea italiană şi cea franceză cu deosebire. Asemenea lui Georgio de Chirico, pictor pe care cu certitudine îl preţuieşte, Gabriel Gheorghiu reconstruieşte oraşul fără a-i ignora datele realităţii, imaginând contexte arhitectonice şi perspective onirice neliniştitoare. Scoţând monumentele din contextul obişnuit şi reaşezându-le într-o ordine imaginară, pictorul construieşte un oraş medieval fabulos, când în alcătuiri încremenite, amintind din nou de Chirico, ca în tabloul Sf. Sava, când în tuşe impresioniste, ca în Zidiri ieşene, Turnuri ori Splai Bahlui. Interpretând realul în cheie metafizică, asemenea marilor maeştri, Gabriel Gheorghiu dăruieşte Iaşului o colecţie impresionantă de tablouri concordante cu pictura europeană, ce ar merita să intre în patrimoniul oraşului, eventual la Muzeul Municipal.

Nostalgic şi metafizic, pictorul oferă Iaşului o dimensiune pe care nimeni nu a imaginat-o cu atâta acurateţe şi iubire, aceea de urbe eternă, înscrisă, iată! nu doar în memoria noastră istorică şi sentimentală, dar şi în plastica majoră.

Temeinicia lui de sorginte ardeleană, dublată de onestitate fac casă bună cu şcoala ieşeană de pictură şi cu duhul poetic al oraşului predestinat parcă de istorie să asume trecutul ca pe o stare de spirit şi o nesfârşită melancolie. Dimensiunea metafizică, implicită şi nu explicită a picturii sale este susţinută plastic de un simţ fabulos al culorii, când pură şi tranşantă, când abia sugerată, cu o discreţie poetică impresionistă. Iubind Iaşul ca un boem lucid, Gabriel Gheorghiu suprapune amintirea burgurilor intracarpatine peste zidirile şi atmosfera oraşului de pe cele şapte coline. Descălecător târziu din leagănul transilvan, pictorul – poet – metafizician şi-a edificat la Iaşi o operă de referinţă, dezlegând înţelesuri de care doar artiştii cugetători se învrednicesc.

Mihai Dorin este istoric şi publicist