Caută 
Povestea lui Jean Valjean de la Iaşi. Instanţa vrea să renunţe la proces: furt minor, cheltuieli judiciare mari, ani de judecată. Parchetul, însă, nu şi nu
2 MIN
Procurorii Parchetului de pe lângă Judecătorie ţin mort-copt să-l vadă după gratii pe un om al străzii. Acesta a fost trimis în judecată pentru un furt eşuat de o valoare ridicolă. Judecătorii le-au sugerat anchetatorilor să-şi ia dosarul înapoi şi să dispună renunţarea la urmărirea penală, pe motiv că sumele cheltuite de stat ar fi prea mari şi nu merită efortul. Parchetul, însă, precum acţiunea inspectorului Javert din romanul Mizerabilii, care îl urmăreşte ani buni pe Jean Valjean după ce a furat o pâine, merge şi la Iaşi până în pânzele albe. Este sau nu corectă acţiunea procurorilor?
Tunurile procurorilor s-au aţintit asupra lui Lucian Puşcaşu. În februarie 2020, acesta fusese reţinut la ieşirea din magazinul Lidl din strada Niciman având asupra sa două parfumuri ieftine, în valoare totală de 29,98 lei, ascunse în căptuşeala gecii. Nu s-a opus controlului corporal şi a explicat că intenţiona să vândă produsele respective. Ancheta a durat un an şi jumătate, timp în care au fost aduse ca probe la dosar procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante, sesizarea formulată de SC Lidl Discount SRL, declaraţia unui martor şi un bon nefiscal. În iulie 2021, Puşcaşu a fost trimis în judecată pentru furt.
Procesul s-a desfăşurat în lipsa inculpatului. Având ca domiciliu străzile Iaşului, el a fost citat degeaba la adresa oficială. Hoţul era recidivist, având la activ o condamnare la 5 ani şi 4 luni de închisoare. Fusese liberat condiţionat, având încă de executat 202 zile de detenţie. „Aplicarea unei pedepse cu amenda sau cu închisoarea ar fi inoportună, consecinţele unei eventuale pedepse fiind disproporţionate faţă de gravitatea redusă a faptei, dar şi din cauza disproporţiei vădite dintre cheltuielile generate de o eventuală punere în executare a pedepsei şi prejudiciul redus produs. Dacă s-ar stabili o pedeapsă cu amenda penală, este evident că inculpatul nu ar avea posibilitatea de a o plăti, fiind nevoie ca instanţa să fie sesizată cu înlocuirea amenzii cu pedeapsa închisorii sau cu munca neremunerată în folosul comunităţii, ceea ce ar presupune numirea unui nou apărător, efectuarea unui nou mandat de aducere, deci cheltuieli şi folosirea nejustificată a unor resurse umane”, au rezumat magistraţii Judecătoriei.
Existenţa unei condamnări anterioare excludea posibilitatea unei renunţări la aplicarea pedepsei, chiar dacă furtul nu fusese dus până la capăt, iar valoarea bunurilor sustrase era foarte mică. Totuşi, procurorii ar fi putut dispune din timpul anchetei renunţarea la urmărirea penală, date fiind cheltuielile exagerate ale unui proces faţă de valoarea furtului. Magistraţii Judecătoriei au invocat însă jurisprudenţa europeană şi tratatele la care România este parte în cadrul Uniunii Europene, pentru a arăta că închisoarea trebuie să reprezinte doar o măsură luată în ultimă instanţă, atunci când interesul public o justifică. Conform Cartei Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, „pedepsele nu trebuie să fie disproporţionate faţă de infracţiune”. În baza acestui argument, magistraţii Judecătoriei au dispus renunţarea la aplicarea unei pedepse în cazul lui Puşcaşu. Sentinţa Judecătoriei a fost contestată de procurori în faţa Curţii de Apel. Instanţa urmează să preia dosarul în analiză la mijlocul lunii octombrie.
