Caută 
3 MIN
A trecut un an de la starea de urgenţă declarată pe 16 martie 2020, un an lung, care a schimbat viaţa românilor; ca să aflăm ce îşi mai amintesc unii dintre ei, am pătruns cu microfonul în mijlocul sătenilor din Consumatori, adică la bufet:
– Bună ziua! Ce vă mai amintiţi de pe vremea stării de urgenţă de acum un an?
– Eu nu-mi amintesc nici ce am făcut aseară şi cum am ajuns acasă, cine m-a adus! De pe vremea aia îmi mai aduc aminte, totuşi, lucruri rele…
– Cum ar fi, de exemplu, că vi s-a închis bufetul, nu?
– Nu, că nu s-a închis! Şi-a schimbat doar numele, din "Bufet Comunal" în "Centru de Dezinfectare COVID-19". Primarul ştia că vin alegeri locale, nu risca el! Fata de la bar a devenit lucrător esenţial, cu mască, iar nea Gică a pus etichete noi la produse, "Dezinfectant mâini", "Alcool sanitar"… Noi îi ziceam "La Covidu Răposat" şi treceam pe acolo de măcar zece ori pe zi, să ne dezinfectăm…
– De care lucruri rele vă amintiţi, totuşi? Că nu mai era hârtie igienică în magazine?
– Ce anume nu mai era?
– Hârtie igienică! Din aia, de şters la…
– Există aşa ceva? Noi n-am avut probleme, că s-a făcut porumbul şi au fost ciucălăi, ciucălău, Măria-Ta, vorba aia, chiar dacă noi folosim câte unul, prins cu lanţ, să nu-l fure, cum se leagă cănile la fântână. Aici e rară hârtia, n-avem ce face cu ea…
– Dar pe vremea aia nu puteaţi ieşi din case fără declaraţii scrise pe foi!
– Ne ştim între noi şi mergem pe încredere; oricine putea să arate scris pe foaie că a ieşit după medicamente, să plimbe câinele sau să facă sport, dar toţi ştiau că a ieşit la "Centrul de Dezinfectare", la un anti-COVID mic, pe caiet. Dar cred că se poate scrie şi pe un ciucălău…
* * *
– Vă mai amintiţi că a dispărut din comerţ spirtul medicinal?
– Cei mai mulţi de pe la noi nu, că toţi facem ţuică, avem provizii. Doar Vasâli, că era singurul consătean care mai servea, a lucrat la oraş. Dar nu curat, dădea prin pâine!
– Că tot aţi pomenit de pâine, mai ţineţi minte că nu se mai găsea nici drojdie, că toţi căutau drojdie prin toate magazinele?
– La bufet a fost mereu drojdie, la litru şi la jumătate, că pe-aici îs mulţi drojdieri şi nu-i putem lăsa fără obiectul muncii. O foloseam şi la dezinfectat pe mâini, când intram în bufet, că-i mai ieftină. Ne spălam cu ea, să nu dăm coviji în pahare, în halbe…
– Acum un an cum v-aţi descurcat cu măştile, care nu se găseau sau erau scumpe?
– Din Anu' Nou până-n martie n-a fost prea multă vreme, aşa că toţi au păstrat măştile de Sărbători. De irozi sau cu cap de porc de vasâlcă ori cu faţă de capră; mai rău de ăia cu costum de urs, când s-a încălzit afară şi curgea năduşeala de pe ei!
– Dar măşti obişnuite, albastre, cum poartă acum cei mai mulţi, n-aţi avut?
– Noi am fost primii care am adus moda! Purtam cu toţii măşti din tifon ori din ciorapi albi, flauşaţi, dar ni s-au făcut albastre, cum se poartă acum, de la spirtul medicinal!
Îți recomandăm
