Psihologul de weekend: Despre șansa unei relații când se întâlnesc naivul și mincinosul

Mai vrei o șansă? Fă-ți-o tu, nu aștepta să ți-o dea cineva. O șansă la o viață echilibrată, liniștită. Singurătatea în doi e mai dureroasă și mai greu de dus. Însă, atunci când devii o companie suficientă și agreabilă pentru tine, singurătatea se poate transforma în cel mai plăcut lucru pe care nu vei mai dori să-l împarți cu nineni.

 

Iată ce se întâmplă în mintea celor doi ’’actori’’, atunci când aleg să rămână prizonierii unei relații de cuplu moarte, dar în care ambiția este, în continuare, vie!

 

Mincinosul: persoana care rar își va recunoaște greșeala din suflet, și rar își va asuma consecințele propriilor acțiuni. Ambițios, egoist, pe alocuri distructiv, va considera că binele său primează și că celălalt partener trebuie să aibă, în continuare nevoie de el. Minimizează efectele comportamentului personal asupra celuilalt și maximizează părțile pozitive, empatia fiind prezentă până în momentul în care situația despre care promite a nu se mai repeta…se repetă!

 

Naivul: persoana dependentă, intrată într-o rutină toxică, ce merge pe principiul: ’’rău cu rău, dar mai rău e fără rău!’’ Persoana cu o stimă de sine scăzută, ce crede că doar atât merită, că oricine altcineva care va intra în viața ei va fi chiar mai rău și, obișnuită fiind cu ’’apucăturile’’ celui de lângă, se va complace în situația deloc favorabilă. 

 

Ambii sunt vinovați de crearea și menținerea unui astfel de cuplu.

 

În momentul în care compromisul, respectul, sunt înlocuite de promisiuni deșarte, neasumate, totul se va ruina, la un moment dat. 

 

Dacă debutul relației a fost unul greșit, marcat de concepția: ’’Poate se schimbă pentru că mă iubește…’’, cu regret, țin să menționez că iubirea de sine este mai puternică. Ceea ce tu etichetezi a fi incorect, celuilalt îi oferă satisfacție. Propriul tău filtru nu-și va găsi ecoul niciodată în persoana cu care alegi să îți împarți viața sau doar o etapă a ei, pentru că suntem diferiți și pentru că nu putem trăi în simbioză. 

 

Fă o analiză a lucrurilor pe care le poți tolera, află ce anume din posibilele sale defecte îți reliefează și îți dezvoltă ție calități și, odată stabilit acest fapt, acceptă-l și asumă-ți-l, fără a aduce reproșuri ulterioare.

 

 

Când ruptura intervine, indiferent că e ea definitivă sau temporară, atitudinea ostilă înlocuiește rațiunea astfel încât la întrebarea – ”Ce mesaj i-ai transmite fostului partener?” răspunsurile converg către sentimentul de ură, reproș. Toată această stare durează până când descărcarea emoțională a fost completă și reapar amintirile frumoase care fie duc către reîncercări infinite, fie către un respect pentru ceea ce omul respectiv a însemnat, totul oprindu-se la acest nivel.

Observ foarte multă ranchiună și înverșunare în a-i plăti înzecit celuilalt propriile suferințe. Dar v-ați gândit vreodată că o astfel de abordare nu face decât să vă mențină în exact acea relație de care vreți să scăpați? Absolut nimic din ceea ce vi s-a întâmplat nu a fost din senin sau contra voinței voastre. Semnale că ceva nu este în ordine au existat încă de la început, dar orbiți fiind de ”A fost odată ca niciodată”, ați apreciat niște ”calități” mascate ce urmau a se revărsa asupra voastră sub aspectul celor mai neplăcute defecte. De multe ori am aflat de la cei veniți în cabinet că ”ambițiosul” s-a transformat în ”încăpățânatul dracului” după ceva ani petrecuți împreună. 

 

Dragilor, nu servește la nimic să ne jignim foștii parteneri pentru că ei reprezintă alegerile noastre, reprezintă oameni care au însemnat ceva o bună perioadă a vieții noastre și liniștea interioară ne-o vom afla, după orice despărțire, abia atunci când vom reuși să privim detașați și cu respect ceea ce cândva am fost ”noi”.