Războiul din Ucraina divide Occidentul; taberele (II)

Şi Macron, şi Scholz au fost criticaţi pentru opţiunea lor de a menţine contactele cu Kremlinul. La Berlin, Norbert Roettgen, un proeminent politician din CDU, a criticat convorbirile telefonice „inutile” şi „dăunătoare” ale cancelarului cu Vladimir Putin care dau „falsa impresie” că puterile occidentale ar putea ajunge la un acord cu liderul rus. Într-un interviu pentru Telegraph, Edgars Rinkēvičs, ministrul de externe al Letoniei, comenta şi el ironic pe aceeaşi temă. „Avem unii lideri din Europa Occidentală care au îndelungi convorbiri telefonice cu Putin. Dacă au weekenduri libere şi cred că acesta este cel mai bun mod de a-şi petrece serile, încercând să înţeleagă mentalitatea lui Putin, e foarte bine.” „Dar ajută acest lucru eforturile noastre comune de a descuraja agresiunea rusă? Nu văd să fi avut vreun impact în ceea ce priveşte comportamentul Rusiei.” „Sincer, aş spune că nu mi-ar păsa atât de mult cine pe cine apelează, ce mă interesează este să continuăm să înarmăm Ucraina, cât putem de mult”, a mai adăugat el. La fel de sceptici în privinţa ideii de a menţine astfel de contacte la nivel de vârf cu Kremlinul, în speranţa că oferind Moscovei o serie de concesii s-ar putea ajunge la un acord de încetare a conflictului, sunt şi fostul ambasador american la Kiev, John Herbst, dar şi cunoscutul analist George Friedman. Acesta din urmă crede, într-o analiză pentru Geopolitical Futures, că „Putin nu poate accepta pacea atâta vreme cât dă impresia că este incompetent, fie din cauza unei opoziţii interne crescânde, fie din cauza felului în care îşi vede locul său în istorie.” „Oferta de compromis imaginată de Macron pentru Putin este o iluzie. El nu poate ajunge la un acord de pace până când nu demonstrează, convingător, că eşecurile sale iniţiale au fost recuperate”.

Ajungem aici însă într-un alt punct critic, sigur mai important decât chestiunea oportunităţii dialogului unor lideri europeni cu Vladimir Putin. E vorba de „lipsa de entuziasm”, eufemistic vorbind, a unor ţări ca Germania de a livra armament de care, mai ales în această perioadă în care ruşii înregistrează progrese în Estul Ucrainei, Kievul are nevoie vitală. Serviciul de informaţii externe al Germaniei, BND, estimează că Rusia este în prezent capabilă să trimită pe front până la 300 de tone de muniţii în fiecare zi, având astfel la dispoziţie o formidabilă putere de foc. În acelaşi timp, spune guvernul german, sancţiunile occidentale privind importul de energie rusească nu au avut impactul sever care se sperase. Aşa că aşteptările că Moscova va fi sever afectată de sancţiuni şi deci ar putea fi astfel determinată să dorească o încheiere a conflictului sunt nerealiste. Nu e clar nici în ce măsură şi embargoul în privinţa pieselor electronice pentru sistemele moderne de armament ar putea avea şi acesta un impact semnificativ, în ciuda opiniilor exprimate de unii oficiali din Vest. Există diferite filiere, China, dar şi lanţuri de aprovizionare subterane, pe care Moscova le poate utiliza pentru a contracara parţial această problemă. Şi alte structuri de informaţii occidentale văd lucrurile în mod similar. Potrivit CIA, Putin se pregăteşte pentru un război lent şi brutal de uzură în estul şi sudul Ucrainei.

Meduza, o publicaţie online din Letonia, bine informată, cu bune contacte la Moscova, care apare în limba engleză şi în rusă, scrie că „oficialii de la Kremlin sunt sceptici că naţiunile occidentale vor continua să ofere Ucrainei pe termen lung un sprijin financiar şi militar consistent dacă războiul se prelungeşte”. „Mai devreme sau mai târziu europenii vor obosi, vor trebui să negocieze livrările de gaze naturale şi petrol când se va apropia sezonul rece.” În acest context, scrie publicaţia, surse de la Kremlin iau în considerare un alt asalt asupra Kievului şi speră într-o victorie deplină asupra Ucrainei în toamnă. Rămâne de văzut cât de realiste sunt aceste aşteptări ale Moscovei. Deocamdată însă, scrie tot Meduza, se fac planuri concrete de anexare a teritoriilor ucrainene şi de încorporare a acestora într-un nou district federal al Rusiei.

Or, tocmai în această perioadă critică, ucrainenii acuză lipsa de muniţii şi echipamente militare adecvate, promise în declaraţii, dar nelivrate, care să le permită să facă faţă maşinii de război a Rusiei care are la dispoziţie resurse net superioare. „Este tragic că acum, în cele mai dificile şi costisitoare săptămâni pentru Ucraina, aceasta nu se poate aştepta la nimic de la guvernul federal în ceea ce priveşte livrările de arme de care are nevoie vitală în acest moment”, a subliniat acelaşi Norbert Roettgen. Este vorba de o altă critică majoră la adresa guvernului german care evidenţiază contrastul dintre retorica combativă a lui Olaf Scholz, care la Davos a condamnat „imperialismul lui Putin”, şi dezvăluirile din cotidianul Die Welt, de la sfârşitul lunii mai, care, în baza unor documente oficiale, scria că practic nici o livrare semnificativă de armament către Ucraina nu s-ar mai fi făcut din 25 martie. Mai mult, relatează săptămânalul Der Spiegel, citând de asemenea surse guvernamentale, Berlinul blochează demersul Spaniei de a livra Ucrainei tancuri Leopard 2A4, de fabricaţie germană, în timp ce Polonia acuză Germania că nu şi-ar fi respectat promisiunile de a-i furniza echipamente militare care să le înlocuiască pe cele pe care Varşovia le-a livrat Kievului.

În acest context, sunt interesant de remarcat criticile, unele foarte dure, exprimate chiar de voci din Germania la adresa guvernului de la Berlin. De pildă Sabine Fischer, care face parte dintr-un influent think tank german, scrie că „guvernul german dă prioritate relaţiilor comerciale cu Rusia, aşa cum a făcut-o întotdeauna, în timp ce pretinde că sprijină Ucraina”. În timp ce Wolfgang Munschau, fost co-editor al Financial Times Deutschland, scrie în The Spectator că pariul Kremlinului cu privire la UE pare să funcţioneze. El crede că „mercantilismul german este nesustenabil” susţinând că „fie politica germană va pune capăt acestei abordări, ceea ce nu dă semne că va face, fie se va ajunge la fragmentarea UE”.

Deşi Macron şi Scholz sunt în principal în vizor pentru astfel de critici, motiv pentru care probabil ar fi făcut o vizită la Kiev luna trecută (înaintea Summit-ului NATO) împreună cu premierul italian Mario Draghi, după cum relatează presa germană, şi alţi lideri europeni au decis să păstreze liniile de comunicaţii deschise cu Putin. Precum cancelarul austriac, Karl Nehammer, sau Mario Draghi, care a motivat că a dorit să-l convingă pe liderul de la Kremlin să nu blocheze în Marea Neagră, livrările de grâne din Ucraina. În realitate, se pare că cei doi şefi de guvern au fost mai interesaţi să primească asigurări din partea acestuia că livrările de gaze naturale către ţările lor vor continua în mod normal.

În general, există un contrast marcant între retorica oficială dintr-o serie întreagă de capitale europene vizavi de Rusia şi sprijinul lor pentru Ucraina şi realitatea de pe teren. După cum relatează The Signal Group, Belgia, Italia şi Olanda importă în prezent mai mult fier, cărbune şi cereale din Rusia decât dinaintea invaziei Ucrainei. Ceea ce nu face decât să sporească resursele financiare ale Moscovei în condiţiile în care europenii cheltuiesc 1 miliard de dolari pe zi pentru a cumpăra petrol, gaze şi cărbune din Rusia.

Ce să mai vorbim de restul lumii, unde, departe de impresia care domneşte şi la noi, şi în spaţiul occidental, Rusia este de parte de a fi izolată. De pildă India şi-a dublat importurile de petrol din Rusia din martie până în aprilie. Iar la începutul lunii iunie, ministrul de Externe indian, S. Jaishankar, a ţinut să sublinieze la Forumul GLOBSEC 2022 de la Bratislava cât de diferit vede ţara sa, în raport cu Occidentul chestiunea războiului din Ucraina: „Europa trebuie să abandoneze mentalitatea că problemele Europei sunt problemele lumii, pentru că problemele lumii nu sunt problemele Europei”. Astfel de declaraţii şi în general atitudinea în bună măsură neutră dacă nu chiar favorabilă Moscovei în afara spaţiului occidental subliniază dinamica accentuatelor schimbări şi repoziţionări geopolitice la care asistăm în prezent. Care pare să fie în bună măsură ignorată în Europa de Vest. Este un rezultat al manierei diferite în care este perceput în interiorul spaţiului occidental conflictul din Ucraina. În multe capitale din Europa de Vest este văzut prin prisma impactului economic şi social, şi doar pe flancul de est, primordial în cheia de securitate, de unde şi dorinţa de a fi încheiat cît mai repede, indiferent de rezultat. În timp ce Marea Britanie şi mai ales Statele Unite privesc conflictul şi mai ales deznodământul acestuia din perspectiva competiţiei geopolitice, în principal cu China, dar şi cu alte puteri revizioniste.

Publicitate și alte recomandări video