Sistemul care te face mare când tu eşti mititel (II)

Scriam data trecută că „sistemul” reprezintă noua ordine instaurată de Ion Iliescu şi fosta securitate după anul 1989. Ea diferă esenţial de comunism în ceea ce priveşte tipul de economie, relaţiile sociale ori statul de drept. Dar nu se deosebeşte aproape deloc la capitolul factori de decizie. Aceleaşiclanuri care tăiau şi spânzurau ieri în numele famelicei„democraţii populare” se înfruptă azi din deliciile societăţii de consum. Regăsim vechile găşti peste tot: în servicii şi în justiţie, în politică şi înadministraţie, în afaceri, în sănătate şi în educaţie, ba chiar şi în cultură, unde copiii neghiobiau moştenit talentul părinţilor de a risipi banii statului scuipând cai verzi pe pereţi. Două emoţii profunde animă reprezentaţii acestui sistem: dorinţa pătimaşă de a-şipăstra privilegiile plus teama viscerală de a nu plăti pentru fărădelegile la care se dedau periodic. (Atenţie! Sistemul nu se reduce la nişte oameni puternici, oricum înlocuibili, ci mai ales la legăturile oneroase atât dintre ei, cât şi dintre instituţiile din care fac parte!)

Nu dezvălui niciun secret dacă identific acest sistem bolnav cu pesedismul. Dar înţeleg prin pesedism nu doar doctrina „partidoiului”, ci mai degrabăun anumit model de societate zămislită şi updatată continuude PSD şi de aliaţii săi (uneori chiar şi de adversarii politici), în folos propriu, ce valorifică infractorul şi contravenientul în dauna omului corect. Pe cât de lesne este să încalci legile şi să nu păţeşti nimic, pe atât de greu este să le respecţi fără a primi un şut în dos din partea statului. De ce norodul acceptă acest mod deviant de viaţă? Fiindcă este cumpărat periodic cu mici pomeni electorale, dar şi cu marea promisiune a fiinţării unei autorităţi slabe, leneşe şi corupte. Căci primii care nu respectă regulile sunt chiar slujbaşii statului. Astfel,pesediştii au ajuns maeştrii hoţiei lăsându-i şi pe alţii să fure. Fiecare cât poate!De aici şi imposibilitatea de a scăpa definitiv de pesedei. „Fură, dar ne dau şi nouă. Ceilalţi nu se gândesc la popor!”, explică votanţii lor cei mai credincioşi, cu ochii umezi de recunoştinţă. 

Aşadar un partid antisistem ne apare înainte de toate ca un partid anti-PSD! Dacă am arătat că USR s-a dovedit complet nepregătită să-i înfrunte pe pesedişti, să vedem ce fel de formaţiune este AUR. Identificat în mod greşit cu Garda de Fier, de la care a împrumutat câteva metode de intimidare, dar nu şi declaraţia de război împotriva politicianismului găunos, partidul lui George Simion abordează teme minore (precum vaccinul anticovid) sau subiecte delicate (precum Holocaustul) ştiind foarte bine că vor declanşa reacţii imediate din partea celor vizaţi. La fel ca televiziunile comerciale de proastă calitate, AUR se hrăneşte cu scandal şi mizerie, pariind pe isteria şi neştiinţa mulţimilor. E şi motivul pentru care această formaţiune nu-i are printre susţinători pe Nae Ionescu, Eliade ori Cioran, ci pe Titi „Patru Mâini”, Antonio „Limbă de Broscă” ori Miţa Manelista.

Este edificator faptul că un bun cunoscător al crimelor comunismului – cum se prezintă Simion -, are poliţe de plătit nu PSD (unde urmaşii foştilor torţionari formează majoritatea!), ci PNL şi USR, partide cu multe păcate, dar cu mai puţine schelete în dulap. La fel de sugestiv este şi spectacolul itinerant al AUR alcătuit dinvizite la domiciliul unor politicieni. Ce ar trebui să demonstreze?Te-ai aştepta ca asemenea vajnicipatrioţi să formezepoterede viteji menite să protejeze codrii României, ce cad sub topoarele tâlharilor; comandouri care să combată traficul de persoane şi de droguri, ce au devenit un nedorit brand al României; ori divizii devoluntari pregătite să apereeroic hotarele Ţării în caz de pericol. Nu mai spun de obligatoria demascare a politicienilor interlopi ori a impostorilor numiţi de PSD în funcţiile de conducere ale unor instituţii ce ne decid viitorul şi cuantumul facturilor. În loc de asta, Simion întocmeşte liste negre cu instituţiile de presă ce au refuzat sistematic să pactizeze cu pesediştii.

Este AUR un partid antisistem? Nicidecum. Pare, de fapt, o creaţie a sistemului cu scopul clar de a da o mână de ajutor PSD, în perspectiva complicatului an electoral 2024. Cu ajustările de rigoare, se urmăreşte repetarea scenariului din 2000, atunci cu PRM pe post de sperietoare. În cazul AUR, doar gloata de suporteri ar putea aduce în timp o doză de imprevizibilitate.

Parafrazându-l pe faimosulstrateg Vasile Dîncu, nu războiul cu ruşii, nici facturile uriaşe la gaz şi electricitate, nici măcar AUR, ci PSD rămâne celmai grav pericol la adresa României! Fiindcă pesediştii sunt cauza relelor.