Tradiţionalul sacrificiu al Cupei României

Nu e uşor de digerat eşecul Politehnicii Iaşi în faza de play-off a Cupei României care premerge unui inedit format pe grupe după tipicul sportiv american. Acest nou model cu un inedit sistem turneu redus, va fi aproximativ implementat la Liga Campionilor din 2024, şi are ca scop creşterea interesului pentru competiţiile KO în condiţiile neaglomerării exagerate a programului competiţional. Într-adevăr, echipele calificate în acele grupe sui-generis vor avea doar un singur meci în plus, celelalte dou ămeciuri fiind asimilate şaisprezecimilor şi optimilor. Este un sistem care, fără a le da şanse suplimentare, favorizează echipele mici, ce se vor bucura de câteva teste suplimentare, dar şi echipele mari, cu posibilitatea de a drege busuiocul, confirmându-şi superioritatea după o boacănă. „Creşterea interesului” anterior pomenită, se referă şi la interesul financiar al cluburilor care vor primi sume importante (4000 de euro pe punct, ca să nu mai vorbim de cei 8000 câştigaţi pentru simpla calificare). Dar se pare că prostul obicei autohton al dispreţuirii competiţiei numărul 2 este atât de bine înfipt în ADN-ul fotbalului românesc încât nici ochiul dracului nu-i poate veni de hac.

Pe vremuri, după cum scria neuitatul Ioan Chirilă, ministrul de interne Gavrilă Marinescu, „împăratul” marii echipe Venus, furios că aceasta câştiga titluri cu repetiţie, dar se împiedica de Rapid în Cupă, le spunea jucătorilor: „Ce înseamnă tradiţie? Cupa este o târfă care trebuie înhăţată şi băgată în dulap”. Această replică colosală ar fi fost rostită în 1939, nu în 2022. Pentru majoritatea conducătorilor de astăzi, Cupa României este tot un fel de „târfă”, dar după care nu trebuie să întorci capul, trebuie să scuipi după ea cu dispreţ. Cei bine cotaţi o folosesc pentru a-şi roda loturile, lucru firesc pentru Rapid, când se confruntă cu vecinii Afumaţi. Alţii de-abia aşteaptă să scape de această corvoadă, nepăsându-le de „euroii” federali. Vârful de lance al nesimţirii competiţionale nu a fost atins de Politehnica Iaşi, ci de o altă echipă de Liga a II-a, CSM Slatina, care s-a dus la Ocna Mureş cu copii&juniori, plus personal administrativ pe post de antrenori luând-o cu 0-3 de la o echipă de eşalon inferior.

La Politehnica, este o tradiţie de a nu se pune mare preţ pe Cupă, încă de pe vremea regretatului Ionuţ Popa, dar nu s-a spus niciodată „băieţi, nu câştigaţi acolo ca să nu le legăm inutil la cap”. Şi credem că nici acum. S-au menajat titulari, uneori a lipsit chiar antrenorul, dar cei care au jucat au pus osul la treabă. Unii suporteri au fost de acord cu obiceiul ăsta, ştiind că mai mereu Poli a avut treabă grea în campionat, cei mulţi au blamat desconsiderarea unei competiţii, mai ales în momentul actual, când Cupa aduce şi bani.

Semnificativ a fost anul 2020, când Poli a eliminat campioana CFR Cluj încă din 16-imi. Partida nu a fost considerată obiectiv esenţial, mai ales că ieşenii au acceptat să joace pe Gruia la cererea ardelenilor, deşi meciul trebuia să se dispute în Copou, protestele suporterilor alb-albaştri fiind uriaşe. Şi acum, unii au sfătuit clubul să nu se omoare la Dumbrăviţa, ba chiar au opinat că era mai bine să facă un cadou Miroslavei, partenerul tradiţional de antrenament, ceea ce era o ruşine şi mai mare. Un an mai târziu, Poli a eliminat şi CSU Craiova din Cupă, arătând, simplu, că îi pasă.

Opinia sussemnatului este că Poli, chiar dacă a subordonat Cupa meciului de campionat cu Minaur Baia Mare (o echipă, vorba fiind între noi şi tot târgul, care n-ar trebui să pună niciun fel de problemă) n-a trântit rezultatul meciului din Banat. Pe conducătorii de club, incluzând şi antrenorul, i-a cuprins teama din cauza jocului ineficient al echipei demonstrat anterior. Decizia s-a luat la nivel înalt, iar Niculescu n-a rămas acasă cu principalii titulari de capul lui, chiar dacă el încearcă să se disculpe cu motivații penibile. Cei care au jucat în Cupă, au tras la fiare cu puţine-le puteri, s-au dus până la lovituri de departajare şi asta a fost. Și oare cum ar fi fost acum atmosfera din Copou dacă Iaşul ar fi învins cu 7-6 la punctul cu var?

Dacă nu va fi câştigat, şi încă concludent, meciul cu Minaur, o echipă slăbuţă şi obosită, care a făcut turul României de dragul Cupei, ar fi adevărata ruşine pentru fotbalul ieşean. Sacrificiul sau dezertarea lui Claudiu, cum vreţi să-i spuneţi, ar fi o chestiune inutilă, şi asta chiar în condiţiile unei posibile victorii chinuite cu 1-0 dintr-un penalty discutabil. Meciul de astăzi trebuie să spele ruşinea din Cupă de o manieră care să arate că Politehnica rămâne principala favorită la promovarea în eşalonul de elită.