Caută 
2 MIN
Un ieşean din Cotnari s-a supărat pe tot neamul. Acesta s-a adresat Judecătoriei Hârlău cerând emiterea unui ordin de protecţie împotriva unei verişoare primare, a unui verişor, a unui nepot de vară şi a cumnatului.
Dacă magistraţii ar fi aprobat emiterea ordinului de protecţie, ar fi însemnat practic ca rudele săteanului să nu mai poată ieşi din casă. Aceasta pentru că ordinul de protecţie presupune ca cel împotriva căruia este emis să nu aibă dreptul de a se apropia de victimă, trebuind să păstreze o distanţă minimă, de regulă de 50-100 de metri. Or, verişoara locuieşte la 50 de metri de reclamant, verişorul la 100 de metri, nepotul la 50 de metri, iar cumnatul la doar 30 de metri.
Judecătorii au invocat însă din oficiu excepţia inadmisibilităţii acţiunii. Astfel, Legea 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice limitează membrii de familie împotriva cărora se poate cere emiterea ordinului la rudele sau afinii de gradul întâi, la care se adaugă tutorele sau reprezentantul legal. Împotriva verişorilor nu se poate cere emiterea unui ordin de protecţie. Totuşi, el poate fi cerut împotriva cumnatului, pentru că legea menţionează printre membrii de familie şi pe fraţii soţiei sau partenerei, aspect pe care judecătorii din Hârlău nu l-au luat însă în calcul.
Pe de altă parte, ordinul de protecţie se emite pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru viaţa, integritatea ori libertatea unei persoane. Reclamaţia săteanului nu cuprindea elemente concrete care să contureze felul în care se simţea acesta ameninţat de rude. Cererea săteanului a fost respinsă, ca inadmisibilă. Singurul care a pierdut din dorinţa acestuia de a-şi aduce neamurile în faţa instanţei a fost statul, care a achitat 1.000 de lei ca onorarii avocaţilor din oficiu.
Îți recomandăm
