Un pariu junimist mai mult decât centenar

Pe 9 mai 1877, de la tribuna Parlamentului, Mihail Kogălniceanu, Ministrul Afacerilor Externe al guvernului condus de Ion C. Brătianu citeşte documentul politic asumat de guvern şi care va fi apoi votat de camere şi promulgat, pe 10 mai, de Principele Domnitor Carol I, prin care România ieşea de sub suzeranitatea Imperiului Otoman şi îşi proclama independenţa. Acest act politic se petrecea în contextul în care, pe 12 aprilie, Rusia, aflată în mare expansiune teritorială, declara război Turciei solicitând acordul României pentru ca trupele ţariste să tranziteze pe teritoriul românesc spre Bulgaria unde, pe aliniamentul Dunării, erau masate armatele "bolnavului Europei" cum era denumit în epocă, din cauza slăbiciunii şi decăderii în care se afla, Imperiul Otoman. După declaraţia de independenţă, la solicitarea disperată a Rusiei, armata română a intervenit eroic pe teatrul de operaţiuni la Plevna, Rahova şi la Vidin, salvând armata ţaristă de la dezastru şi înclinând în favoarea ei soarta războiului care ne va aduce independenţa. Cu tot cu Dobrogea, dar cu pierderea celor trei judeţe din sudul Basarabiei (Cahul, Bolgrad şi Ismail – care fuseseră retrocedate Moldovei, în 1856, în urma Războiului Crimeii) şi cu mari eforturi diplomatice pentru ca independenţa obţinută pe front să fie validată de marile puteri, pe 13 iulie 1878, la Congresul de la Berlin.

În acest context, aş vrea să prezint cititorilor mei un document puţin cunoscut, al cărui original este păstrat în arhiva familiei Negruzzi de la Paris, cu o copie donată către Muzeul Naţional al Literaturii Iaşi, aflată în depozitele sale la nr. de inventar 14933 (informaţie pentru studioşi!). Este un pariu făcut de junimişti şi redactat de Vasile Conta prin care aceştia îşi dădeau cu părerea cine va câştiga în războiul ruso-turc ce tocmai ameninţa să înceapă. Documentul, în transcrierea mea, e interesant pentru a vedea nu atât limpezimea analizei politice şi strategice, cât, mai ales, afinităţile şi taberele din interiorul societăţii. De mare folos în identificarea membrilor Junimii a fost consultarea “Albumului Societăţii Junimea” publicat de I.E. Torouţiu în "Studii şi documente literare", vol. IV, Bucureşti, 1933, pp. 313-315. Iată documentul:   

Proces – Verbal

Astăzi în 2 Aprilie 1877 subsemnaţii membri ai societăţii Junimea apreciind rezultatul probabil al resboiului ce este a se începe între Rusia şi Turcia, ne-am împărţit în două tabere. Tabăra întâia crede că Rusia va fi învingătoare; iară tabăra a doua susţine că Turcia va¹ birui. Fiecare membru din tabăra ce va pierde prinsoarea se îndatoreşte a plăti un napoleon taberei ce va fi ghicit rezultatul resboiului.²

Tabăra întâia                                Tabăra a doua

Basile Conta                               Ştefan G. Vîrgolici

Ion Creangă                                 Petre P. Carp

Mihai Eminescu                          Gheorghe Racoviţă

Petru Verussi                              Anton Naum

Victor I. Castano                        (s.s. indescifrabil, posibil: Rosetti)   

Ioan Melik                                   Vasile Pogor

Samson Bodnărescu                   Ruşi bătuţi însă nu de Turci³    

Miron Pompiliu                           Alexandru D. Xenopol

Petru Grigoriu                           Vasile Burlă                  

Iacob Negruzzi⁴                         Alexandru Lambrior

¹ “învin” tăiat cu o linie

² Acest napoleon se va plăti în favoarea banchetelor Junimii – nota de subsol a procesului verbal original

³ Notaţie scrisă probabil de Xenopol care semnează sub ea

⁴ Semnat iniţial la mijloc, între cele două “tabere”, semnătură taiată ulterior cu o linie

Florin Cîntic este istoric, director al Arhivelor Naţionale, Filiala Iaşi şi scriitor