Ioana C, 54 de ani din Iaşi: „Soţul meu are valori mari ale tensiunii – aproape 15 cu 9. Ia extracte de păducel şi tot felul de picături sau pastile naturiste. Uneori tensiunea e bună, dar cel mai adesea valorile sunt tot mari. El spune că nu vrea să ia medicamente şi că tensiunea se poate ţine sub control cu produse naturiste. E adevărat că se poate trata hipertensiunea fără medicamente?“

Care sunt valorile normale ale tensiunii arteriale?

Prof. dr. Florin Mitu, şeful Secţiei Clinice de Recuperare Cardiovasculară din cadrul Spitalului de Recuperare Iaşi: „Clasificarea actuală a hipertensiunii arteriale la persoanele cu vârstă peste 18 ani, se bazează pe ghidul Societăţii Europene de Cardiologie şi al Societăţii Europene de Hipertensiune din 2013.

Astfel se consideră o tensiune optimă la valori ale tensiunii arteriale sub 120 mmHg pentru tensiunea arterială sistolică şi sub 80 mmHg pentru tensiunea arterială diastolică. TA normală este considerată între 120 – 129 mmHg pentru TA sistolică şi între 80-84 mmHg pentru TA diastolică. În limbaj popular, putem vorbi de valori normale ale tensiunii începând la 12 cu 8.

Când acestea ajung la valori peste 13 cu 9 (între 130-139 mmHg pentru sistolică şi 85 – 89 mmHg pentru diastolică) – se consideră tensiune arterială normal înaltă. În astfel de cazuri pacientului i s-ar putea efectua o monitorizare arterială pe 24 de ore (ABPM) şi i s-ar putea recomanda măsuri de schimbarea stilului de viaţă (dietă cu reducerea aportului de sare şi activitate fizică regulată).

De la ce valori putem vorbi de hipertensiune?

La valori de peste 140 mmHg pentru TA sistolică (n.r. – prima valoare care se citeşte atunci când se măsoară tensiunea) şi peste 90 mmHg pentru tensiunea arterială diastolică (a doua valoare care se citeşte când se măsoară tensiunea) – se considera hipertensiunea arterial (HTA).

Deci, o persoană care descoperă că are tensiunea arterială 14 cu 9 sau peste 14 cu 9, aşa cum este frecvent exprimată în limbaj popular, este considerată o persoană care suferă de hipertensiune arterială.

Evaluarea hipertensiunii arteriale nu depinde exclusiv de valoarea tensiunii arteriale

Atenţie: evaluarea hipertensiunii arteriale nu depinde exclusiv de valoarea tensiunii arteriale, ci este influenţată crucial şi de riscul cardiovascular global al pacientului şi de gradul de afectare a organelor ţintă (cordul, creierul şi rinichii), precum şi de mecanismele fiziopatologice complexe care stau la baza HTA.

O valoare „normal înaltă“ trebuie tratată că boală – ca hipertensiune arterială, la un pacient cu risc înalt şi trebuie considerată ca acceptabilă la un subiect cu risc scăzut. Riscul cardiovascular se referă la probabilitatea ca pacientul descoperit cu HTA să sufere în următorii 10 ani un eveniment cardiovascular major (infarct, avc etc).

În Europa se recomandă folosirea grilei SCORE a riscului de deces de cauză cardiovasculară. Acest test are o serie de întrebări standard la care trebuie să răspundă pacientul. Este uşor de efectuat şi poate fi făcut de orice medic de familie sau specialist. Mai mult, există şi variante on-line unde pacientul poate efectua singur testul dacă îşi cunoaşte valorile tensiunii arteriale, ale colesterolului, glicemiei, greutatea. Riscul poate fi scăzut -sub 4%, mediu 4-5%, înalt – 5-8% şi foarte înalt – mai mare de 8%.

Prezenţa factorilor de risc multipli, a diabetului zaharat sau a afectărilor organelor ţintă plasează invariabil un subiect hipertensiv şi, inclusiv un pacient cu TA normal înaltă în grupul de risc înalt. Important este ca acest risc să fie interpretat de către medic. Mai ales că toate modelele disponibile în momentul actual pentru evaluarea riscului cardiovascular global prezintă limite. Un astfel de test nu ia în calcul rigiditatea vaselor de sânge, afectarea organelor tinta – etc. Factori importanţi în starea pacientului şi pe care medicul îi poate evalua.

De aceea, descoperirea unor valori înalte ale tensiunii arteriale impune prezentarea la medicul de familie sau cardiolog. În urma evaluării complete şi corecte a pacientului, cu determinarea afectării organelor ţintă şi cu încadrarea sa într-o grupă de risc, se poate alege strategia terapeutică antihipertensivă.

În ce situaţii se poate trata hipertensiunea fără medicamente?

Tratamentul HTA implică schimbări comportamentale, privind regimul de viaţă, care reprezintă fundamentul terapiei, fiind aplicate indiferent de gradul HTA. La acestea se adaugă tratamentul farmacologic, personalizat. Măsurile nefarmacologice se adresează tuturor pacienţilor cu valori ale TA ce depăşesc valoarea considerată „normală“ – (n.r.- 12 cu 8). Persoanele ale căror valori ale tensiunii arteriale exprimate în limbaj popular sunt peste 12 cu 8 şi până la 13 cu 9, trebuie să-şi modifice stilul de viaţă.

Sunt consideraţi pacienţi cu tensiune arterială normal înaltă, iar scopul acestor măsuri este de a nu creşte valorile tensiunii şi a preveni instalarea hipertensiunii arteriale. O schimbare efectivă a stilului de viaţă reduce toţi factorii de risc şi mortalitatea de orice cauză. Pentru pacienţii cu TA normal înaltă, fără diabet zaharat şi fără antecedente personale patologice cardiovasculare, studiile nu susţin beneficiile tratamentului farmacologic antihipertensiv.

Tratamentul nefarmacologic

Intervenţiile privind schimbarea stilului de viaţă în prevenţia şi terapia HTA reprezintă o prioritate, având în vedere că majoritatea evenimentelor cardiovasculare se produc la subiecţi cu valori ale TA normal înalte sau cu HTA uşoară. Au fost demonstrate prin studii efectele benefice ale schimbării regimului de viaţă asupra scăderii valorilor tensiunii arteriale. Mă refer aici la măsuri care par simple la prima vedere, dar în viaţa de zi cu zi sunt dificil de pus în practică de pacient: scăderea aportului de sare, creşterea aportului de potasiu, reducerea consumului de alcool, practicarea exerciţiilor fizice şi scăderea în greutate a persoanelor supraponderale sau obeze.

Schimbarea stilului de viaţă nu este o sarcină uşoară pentru pacient; iar medicul are misiunea dificilă de a convinge pacientul să aplice constant măsurile recunoscute că reduc valorile tensiunii arteriale: oprirea fumatului; reducerea şi stabilizarea greutăţii; reducerea consumului excesiv de alcool; practicarea zilnică a exerciţiilor fizice – dacă se poate mergeţi zilnic pe jos cel puţin 30 de minute (2-3km); la persoanele tinere care îşi pot permite se recomandă măcar o dată pe săptămână sporturi uşoare – înot, ciclism, tenis, volei, baschet, fotbal; reducerea aportului de sare; creşterea aportului de fructe şi legume care prin conţinutul de potasiu favorizează scăderea tensiunii arteriale; consumaţi cât mai puţine de alimente grase (atât carne grasă preparată prin prăjire, dar şi semipreparate grase). Astfel de măsuri pot să controleze, o bună perioadă de timp, nivelele tensiunii arteriale, fără să fie nevoie de medicamente.

Din păcate, pe termen lung pacienţii renunţă adesea la respectarea măsurilor legate de modificările stilului de viaţă. De aceea, ei ar trebui urmăriţi îndeaproape pentru a introduce tratamentul farmacologic, atunci când este necesar, mai precis când valorile tensiunii cresc şi ajung la 14 cu 9 în limbaj popular. De la aceste valori nu mai vorbim de tensiune arterial înaltă, ci de hipertensiune arterială.

Atenţie: introducerea medicaţiei antihipertensive înseamnă respectarea continuă şi permanentă a tratamentului. Şi, la fel de important, nu este posibil ca numai medicamentele să realizeze valori aproape de normal ale tensiunii arteriale; de aceea măsurile privind stilul de viaţa enumerate mai sus trebuie respectate şi după ce se începe tratamentul medicamentos.

Hipertensiunea arterială este o boală cronică: o dată instalată o ai toată viaţa. Chiar dacă în urma tratamentului medicamentos şi a stilului corect de viaţă, valorile tensiunii revin în limite normale, nu înseamnă că pacientul s-a vindecat de hipertensiune. Renunţarea la tratament şi/sau la stilul corect de viaţă, va duce imediat la reapariţia unor valori mari ale tensiunii arteriale“.

Ceaiurile şi suplimentele naturale: sunt indicate?

„În ceea ce priveşte ceaiurile sau tincturile pe bază de plante, deocamdată nu se cunosc foarte multe date referitoare la modul în care fitoterapia poate influenţa tensiunea arterială. De aceea specialiştii sunt rezervaţi în a le recomanda ca antihipertensive sigure. Eficienţa unor plante precum păducelul încă mai trebuie dovedită. Datorită faptului că astfel de plante, şi în special preparatele pe baza lor, pot avea importante influenţe generale asupra sănătăţii, unele chiar periculoase, este necesar ca medicul curant să fie informat cu privire la utilizarea lor.

În cazul în care pacientul doreşte să îi fie recomandate astfel de suplimente naturale, medicul poate aprecia dacă ele sunt indicate în cazul lui. În plus fiecare pacient are particularităţi şi în cazul în care ceaiurile sau suplimentele vegetale fac bine unora, efectele benefice pot întârzia să apară în cazul altora. Medicul trebuie informat în special dacă astfel de suplimente sunt utilizate combinat cu tratamentul antihipertensiv de specialitate (farmacologic).

Atenţie: trebuie ştiut că unele plante s-au dovedit în timp ca având chiar proprietăţi hipertensive, deci riscurile sunt cu atât mai mari. Cu cât plantele au provenienţa mai exotică, cu atât folosirea lor trebuie să fie mai rezervată“, completează prof. dr. Florin Mitu.