Politică, justiţie, propagandă

Probabil că niciodată ca până acum nu a fost acţiunea politică parazitată într-o asemenea măsură de obsesia costurilor de imagine. Aproape tot ceea vedem în spaţiul public românesc, declaraţii şi decizii, nu e în fond nimic altceva decât implementarea unor strategii de relaţii publice stabilite cu consultanţii de profil. Nu e neapărat vorba de un fenomen singular specific României. Şi majoritatea liderilor din democraţiile occidentale sunt tributari unor constrângeri similare. Nu e uşor să iei decizii care sunt contrare curentelor de opinie dominante din societate chiar dacă eşti convins de validitatea acestora. Unii vor vorbi probabil cu satisfacţie despre manifestări ale democraţiei în acţiune. Sună bine pe hârtie, dar în realitate rezultatul final este de multe ori paralizia decizională. Vedem practic în fiecare zi cum gestiunea tuturor temelor controversate în materie de politică externă, schimbări climatice, securitate energetică, imigraţie, pensii sau sănătate, ca să le enumerăm doar pe cele mai importante, este serios afectată de astfel de considerente. Sondajele de opinie, mass media şi reţelele sociale creează o presiune enormă asupra decidenţilor politici, cu mult peste cea de care au avut parte predecesorii lor în urmă cu doar câteva decenii.

Cu toate acestea, trebuie să recunoaştem că în România dimensiunea fenomenului a atins cote greu de imaginat. Sigur, faptul că premierul a declarat că în calitate de deputat va vota împotriva proiecutului de lege referitor la Roşia Montană pe care chiar el l-a trimis în Parlament vă rămâne multă vreme o referinţă memorabilă în materie însă incapacitatea cronică generalizată a guvernului Ponta de a lua decizii e mai degrabă regula decât excepţia. E greu de spus ce atârnă mai greu: fuga de a lua decizii nepopulare, blocajele politice din USL sau pur şi simplu incompetenţa executivului. Miniştrii anunţă decizii dezavuate ulterior de primul ministru care şi el, la rândul său, retractează ceea ce declara cu doar cu puţin timp în urmă. Ca să nu mai vorbim de faptul că în confruntarea cu lumea reală multe dintre promisiunile fantasmagorice făcute de USL în campania electorală au trebuit abandonate. Iată cum, pentru a da doar două exemple, poziţiile prelectorale tranşante legate de Roşia Montană şi de gazele de şist se răzbună acum.

Starea de confuzie generalizată este amplificată de tot felul de teorii conspiraţioniste, atât de populare pe la noi, şi de retorica toxică promovată de mulţi dintre aşa zişii formatori de opinie, care bântuie seară de seară prin studiourile de televiziune. Dacă motivaţiile lor ar fi de natură ideologică încă ar fi de înţeles, chiar dacă nu eşti de acord cu ele poţi să le respecţi, însă de cele mai multe ori e vorba fie de umori personale fie de asocieri la grupuri de interese cu agendă foarte clară. În acest fel sunt împinse în derizoriu chiar şi acele teme esenţiale care ar trebui să transceadă în mare parte unor astfel de dispute. Între acestea: interesele de securitate ale ţării, inclusiv din punct de vedere energetic, statul de drept, justiţia.

Din acest ultim punct de vedere e remarcabilă, în sens negativ, rezistenţa inerţială a unor teme inoculate propagandistic în faţa oricăror argumente logice. De exemplu, condamnarea într-o primă instanţă a lui Dan Voiculescu la 5 ani de detenţie cu executare în dosarul ICA a reîncălzit, previzibil, tema controlului politic asupra justiţiei exercitat de către Traian Băsescu. Dacă, de pildă, în urmă cu doi ani când la putere se afla PDL teza ar fi putut fi susţinută cât de cât credibil, indiferent care era realitatea, astăzi ea nu rezistă în faţa oricărei analize critice minimale. De ce nişte judecători inamovibili ar risca să distorsioneze grav realitatea procesuală pentru a face pe plac unui preşedinte care oricum îşi termină mandatul peste un an în condiţiile în care o coaliţie ostilă pe faţă acestuia, a şi încercat să-l demită vara trecută, controlează aproape 80 de procente din Parlament şi practic toată administraţia românească la nivel local si central? Cu atât mai mult cu cât în ciuda contrelor tot mai dese dintre PSD şi PNL ambele partide sunt animate de o profundă antipatie faţă de preşedinte. Chiar dacă plecăm de la premisa că un DNA duşmănos, influenţat de şeful statului prin intermediul şefului său de atunci, Daniel Morar, a întocmit un rechizitoriu părtinitor cu învinuiri fictive de ce instanţa s-a lăsat convinsă de "argumentele ridicole" incriminate de Dan Voiculescu şi sprijinitorii săi mediatici? Şi nu e vorba de Curtea Supremă, care aceleaşi voci susţin că ar fi împânzită de oamenii lui Băsescu, ci de un tribunal obişnuit. Până la urmă nu de asta a demisionat Dan Voiculescu din Senat (pentru a nu mai fi judecat de Curtea Supremă)!?

E aici şi mâna serviciilor secrete, aliate şi ele ale preşedintelui, se grăbesc să continue demonstraţia apărătorii patronului Antenelor. Dar de ce SRI, de pildă, condus de naşul de cununie al lui Victor Ponta, ar fi atât de preocupat să-l sape pe dl. Voiculescu doar pentru a-i face pe plac lui Traian Băsescu? Dacă eventual o face, şi aici intrăm deja pe tărâmul speculaţiilor, altele ar putea fi motivele reale. Şi ele ar putea avea legătură cu acuzele la adresa mogulului lansate public la un moment dat de Sebastian Ghiţă, deputat PSD, patronul televiziunii RTV, bun prieten al premierului şi, între altele, membru în comisia de control a SRI din Parlament. Altfel spus, dacă ar fi să speculăm în privinţa unor eventuale influenţe politice în acest caz firele ar putea duce mai degrabă la Palatul Victoria decât la Palatul Cotroceni. Deloc surprinzător pentru că, deşi Antena 3 a avut un rol important în propaganda USL, primul ministru nu este foarte fericit să aibă de a face cu un Dan Voiculescu excesiv de influent.

Cu toate acestea, nici un fel de argumente factuale şi coerente nu par să zdruncină discursul standard privind justiţia promovat de adversarii preşedintelui. El continuă monocord şi previzibil şi probabil încă mai are tracţiune într-o anumită parte a societăţii. Două sunt motivele pentru care se întâmplă aşa: 1. e o diversiune utilă în plan mediatic lui Dan Voiculescu şi defavorabilă lui Traian Băsescu; 2. după plecarea acestuia din urmă de la Cotroceni promotorii acestui discurs, şi nu sunt puţini pe scena politică, speră să poată să recapete din nou controlul asupra unui sistem care le-a provocat enorme neplăceri în ultimii opt ani. Optimiştii vor spune că nu va fi foarte simplu având în vedere condiţionările externe din zona Uniunii Europene şi Statelor Unite. Realiştii vor spune însă că, mai ales la noi, nimic nu e imposibil.